ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5970/2005
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5970/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 11527
din 7 octombrie 2004 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins
ca rămas fără obiect capătul de cerere din acțiune privind obligarea pârâtei la
plata sumei de 304.417.021 lei, reprezentând chirie restantă și penalități de
întârziere; a respins ca neîntemeiate celelalte capete de cerere ale acțiunii
formulate de reclamanta SC L. SA împotriva pârâtei SC A. SA privind rezilierea,
evacuarea și obligarea la ridicarea construcției.
Instanța de fond a reținut că
reclamanta a solicitat prin acțiunea sa rezilierea contractului de închiriere
încheiat cu pârâta, evacuarea acesteia și obligarea la eliberarea terenului
prin ridicarea construcției aflată pe teren, sau autorizarea sa în acest sens,
cu plata unor daune cominatorii de 1.000.000 lei /zi de întârziere, precum și
obligarea pârâtei la plata chiriei restante pe perioada 1 aprilie 2003 – 1
martie 2004, cu penalități de întârziere, motivul acțiunii, fiind în esență,
cel al neîndeplinirii obligației de plată din partea pârâtei. Instanța mai
reține că pe parcursul procesului pârâta a achitat chiria restantă și
penalitățile, acest capăt de cerere rămânând fără obiect. Cu privire la
solicitarea reclamantei de reziliere a contractului, instanța a reținut că
pârâta a achitat chiria restantă și termenul stabilit pentru derularea
relațiilor contractuale nu s-a împlinit, astfel încât acest capăt de cerere
este nefondat. Pe cale de consecință, instanța de fond a respins și celelalte
capete de cerere.
Împotriva acestei sentințe a
declarat apel reclamanta, solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a
sentinței apelate și, pe fondul cauzei, admiterea cererii de chemare în
judecată.
Curtea de Apel București, prin
decizia nr. 205 din 16 martie 2005, a admis apelul reclamantei și a modificat
în parte sentința atacată în sensul că a admis acțiunea cu privire la capetele
1-3 din cerere. A dispus rezilierea contractului de închiriere și evacuarea
pârâtei din spațiul închiriat ce a făcut obiectul respectivului contract, a
obligat pârâta la eliberarea terenului prin ridicarea construcției metalice, în
caz contrar fiind autorizată reclamanta să ridice construcția pe cheltuiala
pârâtei și a respins cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata
daunelor cominatorii. S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a pronunța această decizie
Curtea a reținut că între părți a fost încheiat un contract de locație cu
privire la o suprafață de teren de 2535 mp., ulterior, prin act adițional,
suprafața fiind redusă la 405 mp. Potrivit art. 8 din contract, neplata chiriei
la termen autorizează pe proprietar să perceapă penalități de întârziere de
0,15 % pe zi întârziere, calculate la valoarea chiriei și să solicite
rezilierea contractului și evacuarea silită a chiriașului.
Această clauză contractuală,
reprezintă, în fapt, un pact comisoriu care acordă dreptul proprietarului,
apelant în prezenta cauză, să solicite rezilierea contractului în situația
achitării cu întârziere de către chiriaș, intimat, a chiriei la care s-a
obligat prin contract.
Inserarea unui pact comisoriu în
contractele sinalagmatice este permisă de dispozițiile legale; în condițiile în
care se constată existența unui asemenea pact, instanța urmează a verifica
condițiile în care pactul comisoriu devine aplicabil. În speță, pactul comisoriu
contractual devine operativ nu în cazul neexecutării obligației contractuale,
așa cum enunță art. 1021 C. civ. invocat de intimată, ci în cazul executării
necorespunzătoare de către intimată a obligației ce îi revenea (plata cu
întârziere a chiriei).
Apelanta a solicitat instanței de
judecată să constate intervenirea pactului comisoriu ca urmare a neachitării la
termen a chiriei de către intimată. În acest cadru, stabilit prin contract,
legea părților, instanța nu mai poate aprecia că în urma achitării, chiar și cu
întârziere a obligațiilor contractuale, nu se mai poate dispune rezilierea
contractului, în acest fel fiind înlăturată voința părților exprimată la data
încheierii contractului, în sensul că sancțiunea intervine în cazul neplății la
termen a chiriei datorate de chiriaș.
Din această perspectivă, în mod
greșit a apreciat instanța de fond că temeiul solicitării reclamantei apelante
de reziliere a contractului rezidă în neplata chiriei, motivul avut în vedere
de această parte fiind dispoziția contractuală, prin care i se oferea dreptul
de a solicita rezilierea în cazul plății cu întârziere a chiriei datorate.
Se cuvine subliniat că intimata în
mod repetat a ignorat dispozițiile contractuale cu privire la termenul de plată
a chiriei, dovada în acest sens fiind notificările adresate de apelantă
intimatei și cursul anilor 2002 și 2003, intimata achitând chiria restantă doar
în urma acestor demersuri.
În ce privește capătul de cerere
privind evacuarea intimatei și obligarea acesteia la ridicarea construcției
proprietatea acesteia de pe terenul apelantei, Curtea reține că art. 10 din
contract stabilește obligația pentru intimată de a evacua terenul în cazul
nerespectării vreuneia din clauzele contractuale. Ori, așa cum s-a arătat deja,
intimata nu a respectat prevederea contractuală de a achita chiria la termenul
stabilit.
Având în vedere temeiul contractual
Curtea a apreciat ca întemeiată solicitarea reclamantei de evacuare a pârâtei
de pe terenul proprietatea sa, dar a considerat neîntemeiată cererea reclamantei
privitoare la daune cominatorii având în vedere dispozițiile art. 572 C. proc.
civ.
Împotriva acestei decizii a declarat
recurs, în termen, pârâta SC A. SA București, solicitând admiterea recursului
său și menținerea, ca legală și temeinică, a hotărârii instanței de fond.
Recursul pârâtei cuprinde două
motive. Astfel, primul motiv, prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.,
vizează interpretarea greșită, de către instanță, a art. 1021 C. civ. întrucât
din moment ce debitul a fost achitat nu mai este în interesul nici uneia din
părți desființarea convenției. Al doilea motiv, prevăzut de art. 304 pct. 9 C.
proc. civ., nu este detaliat în sensul de a indica textul legal încălcat, ci
vizează mai ales starea de fapt. Astfel se arată că, în realitate, construcția
metalică în discuție este o clădire cu fundație care valorează cca. 100.000 dolari
S.U.A., că reclamanta este și ea acționară a pârâtei și că acea construcție a
fost construită cu acordul reclamantei iar demolarea ei ar cauza prejudicii
ambelor părți.
Înalta Curte apreciază că ambele
motive invocate ar putea fi încadrate la pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.,
întrucât, în realitate, nu s-a invocat o interpretare greșită sau o schimbare a
naturii sau înțelesului actului juridic dedus judecății. Examinând recursul
pârâtei din această perspectivă se constată că este nefondat.
În nici un caz nu este vorba de o
interpretare greșită sau de o încălcare a art. 1021 C. civ., întrucât
reclamanta nu a cerut executarea convenției și desființarea acesteia ci a ales
să solicite desființarea convenției.
Mai mult clauza contractuală
convenită de părți la art. 8 din contract prevede că neplata chiriei la termen
autorizează pe proprietar să perceapă penalități de întârziere și (deci
cumulativ) să solicite rezilierea contractului și evacuarea silită a
chiriașului. Această clauză, este legea părților, în sensul art. 969 C. civ. și
prin ea părțile au înțeles să deroge legal de la prevederile art. 1201 C. civ.
Nu este de neglijat nici
împrejurarea că, în conformitate cu prevederea din art. 3, contractul de
închiriere dintre părți a încetat la 28 noiembrie 2005.
Față de cele de mai sus Înalta Curte
urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul ca
nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta
SC A. SA București, împotriva deciziei nr. 205 din 16 martie 2005 a Curții de
Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică,
astăzi 14 decembrie 2005.