ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2198/2009

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 27 iulie 2006, reclamanta SC P. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC A. SRL, solicitând să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare nr. 1852 din 13 mai 2003. Prin cererea înregistrată la 15 ianuarie 2007, pârâta SC A. SRL a formulat cerere de chemare în garanție a SC S.A. SRL pentru ca, în cazul în care pârâta va cădea în pretenții, acestea să fie suportate de chemata în garanție. Prin sentința comercială nr. 3929 din 22 martie 2007, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis excepția insuficientei timbrări a acțiunii principale. A admis în parte acțiunea reclamantei și a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare nr. 1852 din 13 mai 2003. A admis excepția insuficientei timbrări a cererii de daune formulată de SC A. SRL A respins cererea de chemare în garanție ca neîntemeiată.

A obligat pârâta la plata sumei de 15,3 RON cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele: Produsul livrat nu este omologat pentru România, în condițiile specifice de mediu și climă. Certificatul de omologare atestă dreptul deținătorului de a fabrica și comercializa pe teritoriul României respectivele produse omologate, or potrivit adresei Ministerului Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr. 110963/2004, „M.T. – pachet tehnologic compus din produsele M. 4 SC și B. 480 S, nu este omologat pentru folosire în România”. Societatea S. trebuia să atragă atenția utilizatorilor asupra pericolului de folosire a amestecului în anumite condiții de cultură a porumbului în documentele sale tehnice.

Se reține că pârâta nu a furnizat aceste informații utilizatorului, pentru ca aceasta, în cunoștință de cauză, să opteze pentru achiziționarea sau nu a acestui produs. În această situație, nu s-a reținut consimțământul valabil al reclamantei la încheierea contractului, fiind în eroare cu privire la substanța obiectului contractului, obiect care nu se află în circuitul civil, or, potrivit legii, o convenție valabilă presupune obiect și cauză licite, iar neomologarea produsului implică interdicția de comercializare și utilizare a acestuia. Întrucât reclamanta nu a achitat contravaloarea taxei de timbru și a timbrului judiciar în cuantumul legal pentru capătul doi din acțiune, în raport de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 alin. (2) din O.G.

nr. 32/1995, instanța a anulat ca insuficient timbrată acțiunea principală cu consecința anulării cererii de daune a SC A. SRL în baza acelorași dispoziții legale. Referitor la cererea de chemare în garanție, prin această intervenție forțată o persoană garantează alteia pașnica folosință a bunului sau a valorii transmisă. Or, în cauză cererea pârâtei nu a avut acest obiect formulat în limitele legii, nu a justificat un interes prin solicitarea de a se constata nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare în contradictoriu cu chemata în garanție. Împotriva acestei sentințe, a declarat apel SC A. SRL, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii reclamantei.

Curtea de Apel București, prin decizia nr. 426 din 29 septembrie 2008, a admis apelul pârâtei și a schimbat în parte sentința în sensul că a respins capătul de cerere privind constatarea nulității contractului de vânzare - cumpărare nr. 1852 din 13 mai 2003 și capătul de cerere privind obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată. În același timp a menținut celelalte dispoziții ale sentinței. Instanța de apel a reținut că pachetele tehnologice, cum este și cel în cauză, compus din două sau mai multe produse fitosanitare, nu sunt supuse omologării și că în România este permisă comercializarea a două sau mai multor produse fitosanitare sub forma unor pachete tehnologice.

A reținut, de asemenea, că vânzându-se „Pachet tehnologic M.T.” nu se poate susține că reclamanta ar fi avut o altă reprezentare a realității în ceea ce privește obiectul contractului și că expertiza tehnică fitosanitară a concluzionat că nu s-a putut demonstra vreo legătură de cauzalitate între distrugerile de cultură, care, de altfel, nici nu au fost probate și neinformarea cumpărătorului despre precauțiunile de folosire. Eventualele carențe de calitate ale produsului ar putea fi invocate pe calea acțiunii în acordarea daunelor, fiind supuse unui regim juridic separat decât cel promovat în cauză.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, reclamanta SC P. SRL Hațeg solicitând admiterea recursului său și, în principal, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea refacerii raportului de expertiză de către un alt expert, în urma admiterii cererii de recuzare, iar în subsidiar, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului pârâtei SC A. SRL ca nefondat. În motivarea recursului său, întemeiat în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanta invocă, în esență, următoarele: Instanța de apel trebuia să admită cererea de recuzare a expertului M.B., vechi colaborator al pârâtei SC A. SRL Instanța de apel a reținut în mod greșit că obiectul contractului de vânzare - cumpărare nu l-a constituit un produs ci un pachet tehnologic pentru care, în legislația noastră, nu se impune omologarea.

Pentru a reține aceasta instanța a făcut abstracție de apărările reclamantei și de concluziile expertului francez și a luat în considerare doar concluziile expertului M.B., or, prin modul de prezentare de către pârâtă reclamantei i s-a format convingerea că este un produs fitosanitar. În mod greșit instanța de apel a reținut că nu suntem în prezența unei erori obstacol la încheierea contractului de vânzare - cumpărare atacat întrucât pârâta s-a folosit în vânzarea pachetului de o practică denumită „omisiune înșelătoare” prin care se ascunde sau se oferă în mod neclar sau insuficient o informație esențială cu privire la un produs. Din acest punct de vedere motivarea instanței de apel este greșită.

Intimata – pârâtă SC A. SRL și intimata – chemată în garanție SC S.A. SRL au depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat. La termenul din 3 iunie 2009 recurenta – reclamantă a formulat două motive de recurs de ordine publică constând în încălcarea art. 258 alin. (1) C. proc. civ., prin lipsa minutei deciziei atacate și respectiv în nesemnarea de către unul din judecători a minutei încheierii din 26 februarie 2008 prin care s-a respins cererea de recuzare a expertului M.B. Cu ocazia dezbaterilor recurenta – reclamantă, și-a restrâns motivele de ordine publică invocate, menținându-l numai pe cel de al doilea referitor la nesemnarea de către un judecător a minutei încheierii din 26 februarie 2008. Examinând recursul reclamantei prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat.

Este nefondat motivul de ordine publică invocat de recurentă întrucât, așa cum rezultă din minuta încheierii din 26 februarie 2008 prin care s-a soluționat cererea de recuzare a expertului Marian Bogoescu, aceasta este semnată de ambii judecători care au participat la deliberare. În ceea ce privește cererea de recuzare a expertului M.B. instanța de apel a procedat în mod legal și, contrar celor susținute de recurentă, l-a ascultat și pe expert și, în funcție de toate elementele pe care le-a avut la dispoziție, a decis, legal și temeinic respingerea cererii de recuzare. Ca atare acest motiv de recurs este nefondat. Este nefondat și motivul invocat de recurentă potrivit căruia instanța de apel a făcut abstracție de apărările sale și concluziile expertului francez, luând în considerare doar concluziile expertului M.B.

și formându-și astfel convingerea că este vorba de un produs fitosanitar întrucât acesta vizează aspecte ce țin de aprecierea probelor de către instanță și care nu pot face obiectul controlului pe calea recursului, nefiind aspecte de nelegalitate ale deciziei atacate ci, eventual, de netemeinicie. Pe de altă parte instanța de apel a reținut în mod corect că obiectul contractului dintre părți l-a constituit un pachet tehnologic, dar compus din două produse distincte, omologate fiecare în parte și că drept urmare acest pachet tehnologic nu este supus omologării, ca atare, în România, fiind însă permisă comercializarea ca atare.

Nici ultimul motiv de recurs nu este fondat întrucât în contractul dintre părți se prevede expres că obiectul acestuia îl constituie vânzarea – cumpărarea unui „Pachet tehnologic M.T.” compus din 2 produse de uz fitosanitar: M. 4 SC și B. 480 S așa încât susținerea recurentei – reclamante că ar fi avut o altă reprezentare cu privire la obiectul contractului este nefondată. Pe de altă parte fiecare dintre produsele fitosanitare care alcătuiesc pachetul tehnologic este omologat, deținând propriul certificat de omologare. Iar în conformitate cu art. 1 din O.G. nr. 4/1995, în vigoare la data încheierii contractului, obligația de omologare viza exclusiv produsele de uz fitosanitar nu și tehnologiile care țin de procesul de utilizare a produselor fitosanitare omologate.

Ca atare, instanța de apel în mod legal și temeinic a reținut inexistența unei erori, obstacol la încheierea contractului de vânzare – cumpărare. Față de cele de mai sus, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC P. SRL Hațeg împotriva deciziei comerciale nr. 426 din 29 septembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2009.