ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3123/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar constată următoarele:

Reclamanta SC A.I. SRL societate

aflată în procedura falimentului, reprezentată de administratorul judiciar

desemnat, dl. R.G., s-a adresat, la data de 14 decembrie 2004, Tribunalul Olt

cu acțiunea introductivă de instanță, formulată în contradictoriu cu pârâta SC

Z.C. SA, solicitând obligarea pârâtei la plata prețului datorat pentru

cantitatea de 237.300 kg zahăr alb și respectiv 16.611 kg zahăr alb precum și

la plata sumei de 1.350.000.000 lei vechi reprezentând primă pe produs ce urma

a fi acordată de stat și neîncasată.

Reclamanta și-a fundamentat

pretențiile pe contractul nr. 1/2003 convenit cu pârâta, prin care reclamanta

în calitate de furnizor s-a obligat să înființeze, să producă și să livreze

cultura de sfeclă de zahăr, pe o suprafață de 250 ha, stabilindu-se o producție

estimată de 20 tone/ha ce urma să fie predată pârâtei în calitate de

beneficiar.

Pârâta, la rândul său se

obliga în calitate de beneficiar să plătească reclamantei ca preț 55 Kg zahăr

alb/tona de sfeclă, să acorde avansuri din drepturile cuvenite reclamantei

pentru lucrările de pregătire a terenului și să pună la dispoziția acesteia

întreaga cantitate de sîmânță necesară însământării culturii de sfeclă.

Totodată, reclamanta a mai

susținut în motivarea acțiunii că a înființat cultura de sfeclă de zahăr cu

sămânța primită de la pârâta, dar la scurt timp a constatat că plantele se

uscau, iar potrivit analizei efectuate de L.C.C.F. București, s-a stabilit că întreaga

cultură este afectată de bolile pythium sp și fusarium sp.

Că, în aceste condiții,

pârâta este în culpă contractuală prin netratarea seminței oferite și prin

urmare trebuie să răspundă potrivit art. 5 și art. 8 din contract, pentru prejudiciul

produs reclamantei.

Prin întâmpinarea depusă, la

data de 14 februarie 2005, pârâta a solicitat respingerea acțiunii susținând că

furnizorul răspunde de pagubele produse urmare lipsurilor calitative ale

bunului livrat, iar în speță furnizorul de semințe de sfeclă de zahăr a fost SC

R. SA GHIMBAV.

Sub un al doilea aspect

pârâta a arătat că din actele de constatare întocmite de comisii și organisme

competente în probleme legate de culturile de sfeclă de zahăr, rezultă că

reclamanta este în culpă datorită modului de înființare a culturilor.

Într-un prim ciclu

procesual, Tribunalul Olt, prin sentința nr. 108 din 23 februarie 2005, a

respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei, sentința fiind desființată cu

trimiterea cauzei spre rejudecare, de către Curtea de Apel Craiova, secția

comercială, prin decizia nr. 251 din 15 septembrie 2005.

Instanța de apel a constatat

că tribunalul nu a calificat corect conținutul cererii pârâtei intitulată

„întâmpinare” prin care aceasta a înțeles de fapt că cheme în garanție pe furnizorul

de semințe indicat și în consecință instanța nu a dispus potrivit dispozițiilor

art. 62 și art. 63 C. proc. civ., în sensul citării societății chemate în

garanție.

În rejudecare, Tribunalul

Olt, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 511

din decembrie iulie 2006, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de

reclamantă și cererea de chemare în garanție formulată de pârâta față de SC R. SA

GHIMBAV.

Tribunalul a dispus

efectuarea unei expertize de specialitate privind protecția plantelor de sfeclă

de zahăr, lucrare ce a fost încredințată unui specialist în domeniu din cadrul

Universității de Științe Agricole Banat – prof. dr. B.A.

Având în vedere concluziile

raportului de expertiză, procesele verbale de constatare, tribunalul a apreciat

că reclamanta a aplicat defectuos tehnologia de cultivare a suprafeței de 250

ha și nu a respectat normele de protecție fitosanitară, așa încât cererea sa

privind obligarea pârâtei la plata de despăgubiri apare neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe

reclamanta a declarat apel pentru motive de netemeinicie și nelegalitate vizând

modul de derulare a procedurii de verificare de scripte pentru certificatul de

calitate al furnizorului seria BV nr. 002042 din 7 aprilie 2003, aprecierea eronată

a probelor, încălcarea dispozițiilor privind convocarea părților la expertiză,

iar pe fond criticând faptul că nu s-a reținut culpa exclusivă a pârâtei și

chematei în garanție care au livrat semințe netratate corespunzător.

Curtea de Apel Craiova, secția

comercială, prin decizia nr. 252 pronunțată la 27 noiembrie 2006, a respins, ca

nefondat, apelul reclamantei.

Răspunzând motivelor de

apel, curtea a reținut că procedura de verificare de scripte s-a derulat cu

respectarea dispozițiilor art. 183 C. proc. civ., iar expertiza tehnică s-a

efectuat la a doua convocare a părților avându-se în vedere și obiectivele

reclamantei.

Pe fondul cauzei curtea

constată că reclamanta nu a respectat tehnologia de cultivare începând cu

pregătirea terenului, aplicarea fazelor de tratare până la respectarea perioadei

de recoltare, ceea ce a facilitat transmiterea bolilor pythium și fusarium care

au afectat cultura de sfeclă de zahăr.

Reclamanta prin lichidatorul

judiciar R.G. a declarat recurs împotriva acestei decizii, prin cererea

înregistrată la data de 5 februarie 2007, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct.

9 C. proc. civ., solicitând casarea deciziei și a sentinței pronunțate în cauză

cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

Recurenta și-a structurat

criticile întemeiate pe aplicarea greșită a legii, pe următoarele aspecte:

- scutirea pârâtei de plata

taxei judiciare de timbru datorată formulării cererii de chemare în garanție

este rezultatul interpretării greșite a dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 146/1997

potrivit cu care cererea de chemare în garanție se taxează după regulile

aplicabile cererii de chemare în judecată, text care însă nu justifică scutirea

pârâtei în condițiile în care reclamanta beneficiază de scutirea de plata

oricăror taxe de timbru urmare procedurii speciale pe care o parcurge respectiv

procedura falimentului;

- procedura verificării de

scripte derulată în fața primei instanțe a fost defectuasă instanța încălcând

dispozițiile art. 183 C. proc. civ., care o obligau fie să suspende judecata

înaintând în sensul procurorului sau să cerceteze falsul administrând orice

mijloc de probă;

- expertiza dispusă în cauză

a fost efectuată cu încălcarea normelor de procedură referitoare la

desfășurarea ei pornind de la convocarea părților și până la ignorarea

obiectivelor propuse de reclamanta, ceea ce impunea refacerea lucrării, cerere

respinsă de instanță;

- culpa contractuală a

pârâtei a fost demonstrată cu expertiza efectuată în cadrul procedurii de

asigurare de dovezi finalizată prin Încheierea din 6 august 2003 s Tribunalului

Olt care a luat act de expertiza realizată de expertul V.A. în sensul că

întreaga cultură de sfeclă de zahăr a fost compromisă datorită bolilor pythium

și fusarium, astfel că pârâta datorează sumele solicitate cu titlu de

despăgubiri.

- certificatele de calitate

prezentate de chemata în garanție prezintă o serie de inadvertențe și nu

înlătură posibilitatea calamitării culturii cu atât mai mult cu cât bolile au

apărut la toți cultivatorii de sfeclă de zahăr, ceea ce impune concluzia că,

compromiterea totală a culturii s-a datorat tratamentului necorespunzător al

semințelor cu insertofungicid.

Asupra recursului.

Examinând decizia atacată în

contextul criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat

pentru considerentele ce urmează:

prealabil că potrivitactualei reglementări a recursului, modificarea sau

casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate

expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.

motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 aplicarea greșită a legii, în dezvoltarea

motivelor nu rezultă ce dispoziții legale au fost încălcate sau aplicate greșit

și aceasta deoarece motivele de recurs reprezintă o reiterare aproape „in

terminis” a motivelor de apel fără să conțină și referiri la aprecierile

instanței de apel, care respingând apelul își motivează prin considerente clare

și la obiect pct. de vedere în adoptarea soluției.

Or, recursul este o cale extraordinară

de atac nedevolutivă prin care se urmărește verificarea legalității hotărârii

ce face obiectul său și prin urmare criticile formulate trebuie să vizeze în

mod direct soluția atacată, instanța de recurs neputând examina cauza sub toate

aspectele, în raport de toate susținerile și apărările formulate de parte pe

parcursul derulării procesului.

stabilirea situației de fapt, aprecierea probelor administrate sunt chestiuni

care aparțin în mod suveran instanței fondului sau apelului, din perspectiva caracterului

devolutiv al acestuia și nu pot face obiectul reexaminării lor pe calea

recursului, cu condiția ca instanța să își motiveze, hotărârea, condiție care

în cauza de față este îndeplinită.

reclamantei recurente în compromiterea culturii de sfeclă de zahăr, este o

chestiune de fapt, instanța de apel menținând hotărârea primei instanțe sub acest

aspect, își motivează soluția prin raportare la concluziile raportului de

expertiză, hotărârea sa nefiind susceptibilă pe acest aspect de critică.

208 alin. (8) C. proc. civ., referitoare la citarea părților dacă pentru expertiză

este nevoie de o lucrare la fața locului nu se confirma.

Așa cum a constatat și

instanța de apel, tribunalul a obligat expertul să trimită părților o nouă

convocare și să refacă raportul de expertiză remediind astfel lipsa confirmării

de primire pentru prima convocare.

verificare de scripte recurenta, în realitate critică concluzia reținut de

instanță care în raport de probele administrate pe acest aspect a reținut că nu

este vorba de un fals.

Potrivit art. 183 – art. 184

C. proc. civ., instanța poate suspenda judecata sau poate cerceta falsul dacă

apreciază că nu este caz de judecată penală.

Prin urmare nici acest motiv

de critică nu se subsumează dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

taxei judiciare de timbru în raport de interpretarea dată articolului 10 din

Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, constituie un motiv de netemeinicie

și nu de nelegalitate care să conducă la modificarea sau casarea hotărârii,

distinct de faptul că reclamanta recurentă nu a formulat cererea de reexaminare

împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, conform art. 18

3

din Legea nr. 146/1997.

Așa fiind, Înalta Curte,

constatând că motivele de nelegalitate, astfel cum au fost dezvoltate, nu

subzistă, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge prezentul

recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanta SC A.I. SRL CORABIA prin lichidator judiciar R.G.

împotriva deciziei comerciale nr. 252 din 27 noiembrie 2006 a Curții de Apel

Craiova, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 octombrie 2007.