ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3877/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3877/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Ședința publică din 29 noiembrie 2011

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Botoșani, reclamanta SC A.P.M.D. SRL Păltiniș a solicitat

instanței să dispună obligarea pârâtei SC A. România SA Buzău la plata sumei de

155.815,7 lei, reprezentând contravaloarea diferenței dintre cantitatea

evaluată de sfeclă de zahăr și cea recoltată, respectiv contravaloarea a

14.840kg/ha și de asemenea, obligarea pârâtei la plata sumei de 75.000 lei,

reprezentând daune interese pentru acoperirea prejudiciului material

înregistrat de reclamantă ca urmare a neacordării subvențiilor prevăzute de

actele normative pentru această cultură și achitarea impozitului pe profit,

capăt de cerere la care reclamanta a renunțat ulterior.

În motivarea cererii reclamanta a

arătat că prin contractul de prestări servicii recoltare sfeclă nr. 4185,

încheiat cu pârâta la data de 26 septembrie 2006, aceasta s-a obligat să

recolteze sfecla de zahăr de pe suprafața de 100 ha, în perioada 25 septembrie – 20 noiembrie 2006. Reclamanta a arătat că a respectat toate

etapele de înființare și întreținere a culturii pentru obținerea unei producții

optime, iar pârâta nu a avut obiecțiuni în această privință. Pârâta, contrar

dispozițiilor contractuale a procedat la evaluarea producției, iar procesul de

recoltare a fost demarat la data de 8 octombrie 2006, fără a se ține seama de

grafic, înregistrându-se pierderi semnificative. În concluzie, reclamanta a

susținut că recoltarea, decoletarea, încărcarea și transportul, obligații care

cad în sarcina pârâtei au fost efectuate defectuos.

Prin întâmpinare, pârâta a invocat

excepția necompetenței materiale a Tribunalului, motivat de existența unei

clauze compromisorii inserate la art. 9 din contract, respinsă de către

instanță cu motivarea că în contract a fost inserată o clauză atributivă de

competență, potrivit căreia dacă părțile nu ajung la o înțelegere amiabilă,

litigiile vor fi soluționate de instanța de la sediul beneficiarului, în speță

Tribunalul Botoșani.

În ceea ce privește fondul cauzei,

tribunalul a avut în vedere concluziile expertizei efectuată de expert S.D.,

care a răspuns obiectivelor fixate de instanță și raportul de activitate

însușit de reprezentanții ambelor părți, din care a rezultat că pierderea medie

a producției de 67% se datorează nerespectării de către reclamantă a proceselor

tehnologice, iar recoltarea s-a efectuat mecanizat, acordul reclamantei fiind

dat în acest sens. Tribunalul a reținut culpa pârâtei numai în ceea ce privește

nerespectarea programului de livrare. Cuantificarea prejudiciului nu a fost

efectuată de către reclamantă.

Prin sentința nr. 843 din 25 iunie

2009, Tribunalul Botoșani, secția comercială și de contencios administrativ, a

respins acțiunea reclamantei.

Împotriva acestei sentințe a declarat

apel reclamanta, prin care a susținut că instanța de fond a interpretat în mod

greșit probele administrate în cauză, iar instanța de apel a dispus efectuarea

unei noi expertize.

Curtea de Apel Suceava, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 36 din 12 aprilie 2011, a admis apelul declarat de reclamantă, a schimbat în tot sentința și în rejudecare a admis

acțiunea și a obligat pârâta să-i plătească reclamantei suma de 148.380 lei cu

titlu de despăgubiri, reprezentând diferența dintre cantitatea de sfeclă de

zahăr obținută și cea recoltată efectiv, suma de 75.000 lei, reprezentând

contravaloarea subvențiilor neîncasate.

Pentru a dispune astfel, Curtea a avut

în vedere concluziile noii expertize efectuate în apel de expert M.I. și a

stabilit în mod corect situația de fapt, și a reținut că reclamanta și-a

îndeplinit obligațiile asumate corespunzător, fiind respectată tehnologia de

cultivare a sfeclei.

Curtea a stabilit că principala cauză

care a determinat producția scăzută a fost recoltatul defectuos cu viteză prea

mare de lucru, transportul întârziat la fabrică și condițiile climatice

dificile. Din concluziile expertizei a reieșit că producția medie care se putea

obține era de 25 t/ha, iar valoarea diferenței nerecoltată este de 148.380 lei.

În consecință, în raport de art. 969 C.

civ., raportat la art. 1073 C. civ., pct. 8 alin. (2) din contract, stabilind

culpa pârâtei, Curtea a admis capătul de cerere privind daune contractuale,

precum și capătul de cerere privind subvenție neîncasată în sumă de 75.000 lei.

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs pârâta, în temeiul motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5

și 9 C. proc. civ., prin care a solicitat în principal casarea deciziei și

trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea acesteia, în

sensul respingerii apelului și menținerii sentinței de fond.

În raport de motivul de nelegalitate prevăzut

de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., coroborat cu art. 261 alin. (1) pct. 5 și 3,

recurenta a susținut că decizia instanței de apel este lovită de nulitate deoarece

nu cuprinde motivele de fapt și de drept pentru care au fost înlăturate

apărările pârâtei, acestea nefiind nici măcar enunțate pe scurt în cuprinsul

deciziei. În lipsa analizei apărărilor, pârâta susține că hotărârea instanței

este practic nemotivată.

Tot prin prisma motivului sus evocat,

recurenta a arătat că se impune casarea deciziei și trimiterea cauzei spre

rejudecare, în vederea administrării de noi probe, respectiv audierea unui

specialist în cultivarea și recoltarea sfeclei de zahăr din cadrul Institutului

Național de Cercetare Dezvoltare pentru cartof și sfecla de zahăr Brașov, probă

care a fost respinsă de către instanță cu o motivare sumară și fără a analiza

motivele cererii.

Prin prisma motivului de nelegalitate

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., s-a arătat că a fost greșit reținută

situația de fapt, raportul juridic derivând dintr-un singur contract și nu două

cum greșit s-a menționat. De asemenea, a fost omologat un raport de expertiză

cu încălcarea art. 129 alin. (5) C. proc. civ.

Astfel, concluziile expertizei sunt

rezultatul unei pure aprecieri a expertei, ele fiind infirmate de cele trei

evaluări preliminare efectuate de un inginer de specialitate, acestea fiind

ignorate cu desăvârșire. De asemenea, aceste concluzii sunt infirmate și de

raportul expertului specialist în cultivarea sfeclei de zahăr. Raportul de

expertiză efectuat de Matei Iuliana nu explică în ce a constat recoltarea

defectuoasă efectuată de pârâtă, nu arată ce procent din producție putea fi

afectat de aceste condiții climatice. Recurenta a mai susținut că prin

expertiză nu s-a stabilit cuantumul valorii subvenției ce putea fi încasată de

reclamant.

Recurenta critică și aspectul legat de

stabilirea culpei contractuale în sarcina pârâtei, evidențiind ca și cauze care

au condus la nerecoltarea cantității de 25tone/ha viteza mare de lucru a

combinei, neadaptarea la condițiile de climă și sol. Din acest punct de vedere

a fost încălcat art. 969 alin. (1) C. civ., raportat la art. 1073 C. civ.

În ceea ce privește obligarea pârâtei

la contravaloarea subvenției neîncasate, recurenta arată că soluția instanței

de apel este dată cu încălcarea art. 6 lit. b) din Ordinul 218/2006 și art. 4

din O.U.G. nr. 20/2006, reclamanta nefăcând dovada că îndeplinește condițiile

stipulate de aceste prevederi.

S-a criticat și aspectul legat de

obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată, având în vedere că aceste

cheltuieli nu au fost solicitate de către reclamantă.

Recursul este fondat, urmând a fi

admis pentru următoarele considerente :

Prin motivul de recurs prevăzut de

art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recurenta a invocat încălcarea formelor de

procedură prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., respectiv a

prevederilor art. 261 alin. (5) C. proc. civ.

Din acest punct de vedere, Înalta

Curte reține că soluția dată în apel, nu conține motivele de fapt și de drept

care au format convingerea instanței în a aprecia că s-au adus critici

nefondate cu privire la apelul declarat de reclamantă.

Cerințele art. 261 alin. (5) C. proc.

civ. impun judecătorului, să răspundă la toate argumentele folosite de părți

pentru combaterea pretențiilor.

În esență, motivarea trebuie să fie în

strictă concordanță cu măsurile luate de instanță prin dispozitiv, ea trebuind

să răspundă la toate capetele de cerere formulate și la considerentele pentru

care s-au respins unele cereri.

Pentru aceste rațiuni, nu se poate

reține că instanța de apel a făcut o minimă analiză a apărărilor invocate de

pârâtă, motivarea instanței de apel nu a stabilit situația de fapt și regulile

de drept pe baza cărora s-a ajuns la soluția admiterii acțiunii.

În concluzie, criticile evocate în

apel nu au fost efectiv examinate cu referire la argumentele și elementele de

probă puse în discuție de pârâtă, așa încât decizia nu este la adăpost de

criticile recurentei, potrivit căreia nu s-a răspuns fiecărei apărări.

În raport de aceste considerente,

Înalta Curte apreciază criticile întemeiate pe acest motiv de recurs fondate și

față de faptul că instanța de apel nu s-a preocupat de stabilirea stării de

fapt incidentă în speță, fondul cauzei apărând a fi neanalizat, în temeiul art.

312 alin. (2) C. proc. civ., recursul urmează a fi admis, decizia instanței de

apel urmând a fi casată, cauza urmând a fi trimisă spre rejudecare aceleiași

instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta SC A.

ROMÂNIA SA BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 36 din 12 aprilie 2011 pronunțată

de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal,

pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2011.