ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3877/2011

Ședința publică din 29 noiembrie 2011 Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani, reclamanta SC A.P.M.D. SRL Păltiniș a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtei SC A. România SA Buzău la plata sumei de 155.815,7 lei, reprezentând contravaloarea diferenței dintre cantitatea evaluată de sfeclă de zahăr și cea recoltată, respectiv contravaloarea a 14.840kg/ha și de asemenea, obligarea pârâtei la plata sumei de 75.000 lei, reprezentând daune interese pentru acoperirea prejudiciului material înregistrat de reclamantă ca urmare a neacordării subvențiilor prevăzute de actele normative pentru această cultură și achitarea impozitului pe profit, capăt de cerere la care reclamanta a renunțat ulterior.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că prin contractul de prestări servicii recoltare sfeclă nr. 4185, încheiat cu pârâta la data de 26 septembrie 2006, aceasta s-a obligat să recolteze sfecla de zahăr de pe suprafața de 100 ha, în perioada 25 septembrie – 20 noiembrie 2006. Reclamanta a arătat că a respectat toate etapele de înființare și întreținere a culturii pentru obținerea unei producții optime, iar pârâta nu a avut obiecțiuni în această privință. Pârâta, contrar dispozițiilor contractuale a procedat la evaluarea producției, iar procesul de recoltare a fost demarat la data de 8 octombrie 2006, fără a se ține seama de grafic, înregistrându-se pierderi semnificative. În concluzie, reclamanta a susținut că recoltarea, decoletarea, încărcarea și transportul, obligații care cad în sarcina pârâtei au fost efectuate defectuos.

Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului, motivat de existența unei clauze compromisorii inserate la art. 9 din contract, respinsă de către instanță cu motivarea că în contract a fost inserată o clauză atributivă de competență, potrivit căreia dacă părțile nu ajung la o înțelegere amiabilă, litigiile vor fi soluționate de instanța de la sediul beneficiarului, în speță Tribunalul Botoșani. În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul a avut în vedere concluziile expertizei efectuată de expert S.D., care a răspuns obiectivelor fixate de instanță și raportul de activitate însușit de reprezentanții ambelor părți, din care a rezultat că pierderea medie a producției de 67% se datorează nerespectării de către reclamantă a proceselor tehnologice, iar recoltarea s-a efectuat mecanizat, acordul reclamantei fiind dat în acest sens.

Tribunalul a reținut culpa pârâtei numai în ceea ce privește nerespectarea programului de livrare. Cuantificarea prejudiciului nu a fost efectuată de către reclamantă. Prin sentința nr. 843 din 25 iunie 2009, Tribunalul Botoșani, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea reclamantei. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, prin care a susținut că instanța de fond a interpretat în mod greșit probele administrate în cauză, iar instanța de apel a dispus efectuarea unei noi expertize.

Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 36 din 12 aprilie 2011, a admis apelul declarat de reclamantă, a schimbat în tot sentința și în rejudecare a admis acțiunea și a obligat pârâta să-i plătească reclamantei suma de 148.380 lei cu titlu de despăgubiri, reprezentând diferența dintre cantitatea de sfeclă de zahăr obținută și cea recoltată efectiv, suma de 75.000 lei, reprezentând contravaloarea subvențiilor neîncasate. Pentru a dispune astfel, Curtea a avut în vedere concluziile noii expertize efectuate în apel de expert M.I. și a stabilit în mod corect situația de fapt, și a reținut că reclamanta și-a îndeplinit obligațiile asumate corespunzător, fiind respectată tehnologia de cultivare a sfeclei.

Curtea a stabilit că principala cauză care a determinat producția scăzută a fost recoltatul defectuos cu viteză prea mare de lucru, transportul întârziat la fabrică și condițiile climatice dificile. Din concluziile expertizei a reieșit că producția medie care se putea obține era de 25 t/ha, iar valoarea diferenței nerecoltată este de 148.380 lei. În consecință, în raport de art. 969 C. civ., raportat la art. 1073 C. civ., pct. 8 alin. (2) din contract, stabilind culpa pârâtei, Curtea a admis capătul de cerere privind daune contractuale, precum și capătul de cerere privind subvenție neîncasată în sumă de 75.000 lei. Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta, în temeiul motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc.

civ., prin care a solicitat în principal casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea acesteia, în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței de fond. În raport de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., coroborat cu art. 261 alin. (1) pct. 5 și 3, recurenta a susținut că decizia instanței de apel este lovită de nulitate deoarece nu cuprinde motivele de fapt și de drept pentru care au fost înlăturate apărările pârâtei, acestea nefiind nici măcar enunțate pe scurt în cuprinsul deciziei. În lipsa analizei apărărilor, pârâta susține că hotărârea instanței este practic nemotivată.

Tot prin prisma motivului sus evocat, recurenta a arătat că se impune casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea administrării de noi probe, respectiv audierea unui specialist în cultivarea și recoltarea sfeclei de zahăr din cadrul Institutului Național de Cercetare Dezvoltare pentru cartof și sfecla de zahăr Brașov, probă care a fost respinsă de către instanță cu o motivare sumară și fără a analiza motivele cererii. Prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., s-a arătat că a fost greșit reținută situația de fapt, raportul juridic derivând dintr-un singur contract și nu două cum greșit s-a menționat. De asemenea, a fost omologat un raport de expertiză cu încălcarea art. 129 alin. (5) C. proc.

civ. Astfel, concluziile expertizei sunt rezultatul unei pure aprecieri a expertei, ele fiind infirmate de cele trei evaluări preliminare efectuate de un inginer de specialitate, acestea fiind ignorate cu desăvârșire. De asemenea, aceste concluzii sunt infirmate și de raportul expertului specialist în cultivarea sfeclei de zahăr. Raportul de expertiză efectuat de Matei Iuliana nu explică în ce a constat recoltarea defectuoasă efectuată de pârâtă, nu arată ce procent din producție putea fi afectat de aceste condiții climatice. Recurenta a mai susținut că prin expertiză nu s-a stabilit cuantumul valorii subvenției ce putea fi încasată de reclamant. Recurenta critică și aspectul legat de stabilirea culpei contractuale în sarcina pârâtei, evidențiind ca și cauze care au condus la nerecoltarea cantității de 25tone/ha viteza mare de lucru a combinei, neadaptarea la condițiile de climă și sol.

Din acest punct de vedere a fost încălcat art. 969 alin. (1) C. civ., raportat la art. 1073 C. civ. În ceea ce privește obligarea pârâtei la contravaloarea subvenției neîncasate, recurenta arată că soluția instanței de apel este dată cu încălcarea art. 6 lit. b) din Ordinul 218/2006 și art. 4 din O.U.G. nr. 20/2006, reclamanta nefăcând dovada că îndeplinește condițiile stipulate de aceste prevederi. S-a criticat și aspectul legat de obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată, având în vedere că aceste cheltuieli nu au fost solicitate de către reclamantă. Recursul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente : Prin motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recurenta a invocat încălcarea formelor de procedură prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., respectiv a prevederilor art. 261 alin. (5) C. proc. civ. Din acest punct de vedere, Înalta Curte reține că soluția dată în apel, nu conține motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței în a aprecia că s-au adus critici nefondate cu privire la apelul declarat de reclamantă. Cerințele art. 261 alin. (5) C. proc. civ. impun judecătorului, să răspundă la toate argumentele folosite de părți pentru combaterea pretențiilor. În esență, motivarea trebuie să fie în strictă concordanță cu măsurile luate de instanță prin dispozitiv, ea trebuind să răspundă la toate capetele de cerere formulate și la considerentele pentru care s-au respins unele cereri. Pentru aceste rațiuni, nu se poate reține că instanța de apel a făcut o minimă analiză a apărărilor invocate de pârâtă, motivarea instanței de apel nu a stabilit situația de fapt și regulile de drept pe baza cărora s-a ajuns la soluția admiterii acțiunii.

În concluzie, criticile evocate în apel nu au fost efectiv examinate cu referire la argumentele și elementele de probă puse în discuție de pârâtă, așa încât decizia nu este la adăpost de criticile recurentei, potrivit căreia nu s-a răspuns fiecărei apărări. În raport de aceste considerente, Înalta Curte apreciază criticile întemeiate pe acest motiv de recurs fondate și față de faptul că instanța de apel nu s-a preocupat de stabilirea stării de fapt incidentă în speță, fondul cauzei apărând a fi neanalizat, în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ., recursul urmează a fi admis, decizia instanței de apel urmând a fi casată, cauza urmând a fi trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC A. ROMÂNIA SA BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 36 din 12 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2011.