ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1331/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții

de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal,

reclamanta SC F.V. SRL Botoșani a solicitat obligarea pârâților M.A.D.R. și D.A.D.R.

Botoșani la plata sumelor de 281.691 lei despăgubiri și 300.000 lei daune,

produse prin neacordarea despăgubirilor până la finele anului 2006.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că în anul 2006 a cultivat sfeclă de zahăr pe o suprafață

de teren agricol, că aceasta a fost asigurată, dar că urmare a ploilor

abundente, cultura a fost calamitată, fără ca pârâții să-i acorde despăgubirile

legale.

Prin întâmpinare, pârâta D.A.D.R.

Botoșani a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, având în vedere

împrejurarea că reclamanta nu a parcurs procedura specială prevăzută de Legea nr.

381/2002 și de Ordinul nr. 419/2002 de aprobare a Normelor metodologice de

aplicare.

Pârâtul M.A.D.R. a invocat

și excepția necompetenței materiale a instanței, precum și excepția lipsei

calității sale procesuale pasive.

Pe fondul cauzei, pârâții au

solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

Prima instanță a dispus

efectuarea unei expertize de specialitate agricolă și a unei expertize

contabile.

Prin sentința nr. 72 din 19

mai 2008, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ

și fiscal, a admis excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta D.A.D.R.

Botoșani și a respins acțiunea ca inadmisibilă.

Pentru a dispune astfel,

prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

A constatat că Legea nr. 381/2002

și Ordinul nr. 419/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a

legii arătate, prevăd o procedură prealabilă specială pentru acordarea

despăgubirilor pentru calamități și anume, înștiințarea în scris, în timp de 48

de ore de la data producerii calamității, a primăriei localității în raza

căreia a avut loc evenimentul și transmiterea înștiințării în termen de 24 de

ore la organele abilitate să constate situația.

A mai susținut că reclamanta

nu a îndeplinit aceste condiții în sensul că a înștiințat verbal primăria, iar

procesul-verbal de constatare încheiat la data de 5 iunie 2006 nu are

justificare legală deoarece comisia care l-a întocmit s-a constituit la data de

6 iunie 2006, nefiind constituită din aceleași persoane prevăzute în Ordinul Prefectului

nr. 134/2006.

A apreciat că excepțiile

privind lipsa competenței materiale a instanței și cea a lipsei calității

procesuale pasive a pârâtului M.A.D.R. nu pot fi reținute, pe de o parte pentru

că nu se aplică în cauză și pe de altă parte pentru că admiterea excepției

inadmisibilității acțiunii înlătură obligația instanței de a analiza celelalte

aspecte invocate de părți.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamanta SC F.V. SRL Botoșani, susținând că hotărârea

instanței de fond este nelegală și netemeinică pentru motivele prevăzute de art.

304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Se susține că instanța de

fond a interpretat greșit actul dedus judecății stabilind că reclamantul nu a

efectuat procedura administrativă prealabilă în termenul legal, în realitate

fiind vorba de refuzul nejustificat al autorităților pârâta de a soluționa

cererea sa depusă în conformitate cu Legea nr. 381/2002 și Ordinul nr. 419/2002,

ca urmare a comunicării defectuoase între instituțiile implicate și a

neînregistrării de către acestea a unor documente din dosarul de daune.

Se precizează că

producătorul agricol SC F.V. SRL Botoșani a înștiințat S.C. Vlăsinești,

inclusiv primarul, care a convocat operativ Comisia de constatare a

calamităților de pe raza Comunei Vlăsinești, în componența legală, iar

procesele-verbale au fost înregistrate în chiar ultima zi a calamităților (în

condițiile în care legea prevede un termen de 48 de ore de la producerea

acestor calamități).

Recurentul arată că

procesele-verbale de constatare a calamităților din iunie 2006 au fost

transmise D.A.D.R. Botoșani care, la rândul său a înștiințat M.A.P.D.R., astfel

că este neîntemeiată și nelegală concluzia instanței privind neîndeplinirea

procedurii administrative prealabile.

Analizând actele și

lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, ce se

încadrează în prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., Înalta Curte

constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit actelor dosarului

este incorectă concluzia instanței că în cauză lipsește înștiințarea la care se

referă art. 19 lit. c) din Legea nr. 381/2002 și art. 10 din Normele

metodologice, deoarece în cuprinsul proceselor-verbale de constatare și

evaluare a pagubelor la culturile agricole nr. 2671 din 5 iunie 2006, nr. 3690

din 21 august 2006 și nr. 5692 din 28 noiembrie 2006 se face mențiunea

existenței înștiințării prealabile efectuate de producătorul agricol. Din

cuprinsul adresei nr. 2706 din 8 mai 2007 a Primarului comunei Vlăsinești

rezultă că înștiințarea referitoare la starea de calamitate din tarlaua

„Cumpărătura” a fost realizată verbal la data de 5 iunie 2006, dar inexistența

formei scrise nu poate fi sancționată, în speță, cu pierderea dreptului la

despăgubiri, deoarece această înștiințare a fost urmată de deplasarea în teren

a comisiei competente și încheierea procesului-verbal de constatare în forma

prevăzută de norme.

Totodată, din cuprinsul

adresei nr. 2809 din 10 mai 2007 a Primăriei comunei Vlăsinești rezultă că

direcția agricolă a solicitat „informații în legătură cu calamitățile care au

afectat tarlaua „Cumpărătura”, solicitare la care primăria a răspuns în scris

cu adresa nr. 5908 din 7 decembrie 2005, ceea ce indică existența unui dosar de

daune depus la D.A. Botoșani.

Pentru considerentele

menționate, Înalta Curte constată că în mod greșit instanța de fond a respins

acțiunea, ca inadmisibilă, pentru lipsa procedurii administrative prealabile, în

loc de a soluționa cauza pe fond, în sensul de a verifica existența sau

inexistența dreptului reclamantului de a fi despăgubit în condițiile Legii nr. 381/2002.

În baza art. 312 alin. (5)

C. proc. civ., recursul urmează a fi admis, dispunându-se casarea sentinței cu

trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, în vederea soluționării

fondului cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta SC F.V. SRL Botoșani împotriva sentinței civile nr. 72 din 19 mai

2008 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 martie 2009.