ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4835/2007

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4835/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la 10 mai 2005, reclamanta SC C. SA Botoșani a chemat în judecată

Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale (M.A.P.D.R.), Guvernul

României și Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Botoșani (D.A.D.R.

Botoșani), solicitând obligarea primului pârât să sesizeze pe cel de al doilea

pârât cu privire la starea de calamitate a culturilor de prăsitoare din județul

Botoșani în anul 2004, obligarea Guvernului României să declare starea de

calamitate a culturilor prăsitoare din județul

Botoșani în anul 2004,

obligarea Guvernului României să declare starea

de calamitate a culturilor prăsitoare din județul Botoșani, prin hotărâre de

guvern, obligarea ca în baza acestei hotărâri pârâta D.A.D.R. Botoșani să

despăgubească pe reclamantă cu suma de 2.240.000.000 lei și obligarea celor

trei pârâte să-i plătească o despăgubire în sumă de 4.389.066.346 lei,

dobânzile achitate pentru perioada neplății despăgubirilor pentru culturile

distruse de secetă în sumă de 1.628.174.654 lei, suma de 5.000.000.000 lei

reprezentând suma eliminată de la reeșalonare, suma de 550.800.000 lei

reprezentând echivalentul a 20.400 dolari SUA, contravaloarea arendei pe care a

plătit-o proprietarilor termenului și echivalentul a 500.000 Euro reprezentând

pierderea echipamentelor și utilajelor din programul gestionat cu S.A.P.A.R.D.,

din culpa pârâților.

Curtea de Apel

Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința

nr. 335 din 28 septembrie 2005 a respins excepția inadmisibilității acțiunii

pentru lipsa procedurii

prealabile, excepție invocată de pârâtul

M.A.P.D.R., dar a respins și acțiunea ca nefondată, reținând că pentru

culturile de prăsitoare

din anul 2004 și

anii anteriori nu s-a reținut starea de calamitate de

către comisia de

specialitate din cadrul M.A.P.D.R.

Recursul declarat de

reclamantă împotriva sentinței a fost admis de către Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr.2181

din 13 iunie 2006, în sensul că s-a casat sentința și s-a dispus trimiterea

cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, reținând că se impune efectuarea

unei expertize tehnice de specialitate care să verifice în ce măsură se

conturează elementele de fapt care, coroborate cu actele depuse la dosar,

constatările efectuate anterior de organele de specialitate și comunicările

A.N.M., să poată fi avute în vedere

la

aprecierea caracterului legal sau nelegal al refuzului M.A.P.D.R.

de a

sesiza Guvernul României cu privire la starea de calamitate a culturilor

prăsitoare pentru anul 2004, pentru ca apoi instanța să stabilească și în ce

măsură a respectat reclamanta obligațiile impuse de art. 19 din Legea nr.

381/2002 pentru a beneficia de despăgubiri.

Rejudecând cauza,

Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal,

prin sentința nr. 57 din 2 aprilie 2007 a respins excepțiile privind lipsa

calității procesuale a D.A.D.R. Botoșani, neîndeplinirea procedurii prealabile

prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004 și

„neîndeplinirea

procedurii prealabile prevăzute de art. 19 din Legea

nr. 381/2002,

excepții invocate de pârâți și a admis acțiunea formulată de reclamantă, în

sensul că a recunoscut acesteia dreptul de a beneficia de acordarea

despăgubirilor pentru prejudiciile materiale înregistrate la cultura de soia în

urma secetei din anul 2004, a obligat M.A.P.D.R. să sesizeze Guvernul României

cu privire la starea de calamitate a culturii de soia din anul 2004 în județul

Botoșani și să îndeplinească formalitățile legale în vederea acordării

despăgubirilor și s-a lua act că reclamanta a renunțat la judecarea celorlalte

capete de cerere.

Instanța reține că

excepțiile invocate de părți sunt nefondate, D.A.D.R. Botoșani având calitate procesuală

în cauză, iar

reclamanta a îndeplinit procedurile

prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 557/2004 și art. 19 din Legea nr.

381/2002.

În ce privește fondul

cauzei, reține că reclamanta a încheiat polițe de asigurare cu O. SA pentru

plantațiile din anul 2004 și din anii anteriori, dar că în conformitate cu

prevederile Legii nr. 381/2002 societățile de asigurare nu preiau și riscul

secetei, care se recunoaște și se preia de către stat, astfel că societăți

agricole din județul Botoșani, printre care și reclamanta,

au întocmit documentele necesare pentru acordarea

despăgubirilor

cuvenite la culturile de păioase și la cele prăsitoare,

iar M.A.P.D.R. a recunoscut seceta excesivă persistentă în nordul Moldovei,

inițiind emiterea H.G. nr. 1097/2004 prin care s-a declarat starea de

calamitate naturală în agricultură pentru culturile păioase din județele Iași

și Botoșani, însămânțate în toamna anului 2003.

Mai reține că s-a

solicitat ulterior de către producătorii agricoli din județul Botoșani, printre

care și reclamanta, ca M.A.P.D.R. să constate fenomenul de secetă excesivă,

comisia abilitată constatând că producția de porumb, soia și floarea soarelui a

fost afectată de seceta excesivă în proporție de 30 -90%, însă nu s-au emis

norme pentru acordarea despăgubirilor pentru că M.A.P.D.R. nu și-a îndeplinit

obligația de a sesiza cu privire la starea de calamitate, cu toate că

Administrația Națională de Meteorologie (A.N.M.) a transmis date cu privire la

existența fenomenului de secetă pe areale extinse, așa cum de altfel rezultă și

din raportul de expertiză efectuat în cauză.

Pârâții au declarat

recurs împotriva sentinței.

Guvernul României

susține că acțiunea fată de acesta trebuia

respinsă, deoarece reclamanta a renunțat la

capătul de cerere privitor la obligarea sa la emiterea unei hotărâri pentru

declararea stării de calamitate naturală.

Susține și că

hotărârea este lipsită de temei legal, nefiind

motivată în drept și că a fost dată cu aplicarea greșită a legii pentru

că reclamanta nu a respectat procedura prealabilă prevăzută de art. 19

din Legea nr. 381/2002.

In subsidiar,

consideră că acțiunea introductivă a rămas fără obiect, pentru că ulterior pronunțării

instanței a fost emisă

H.G. nr. 570/2007 privind declararea stării

de calamitate naturală pentru floarea soarelui, soia și porumb, însămânțate în

primăvara anului 2004, în județul Botoșani și stabilirea nivelului maxim al

sumei ce poate fi acordată ca despăgubire, urmând a beneficia de despăgubiri

producătorii agricoli care au depus documentația la D.A.D.R. Botoșani în cursul

anului 2004, întocmită conform prevederilor legale, iar în situația în care

reclamanta îndeplinește aceste condiții este îndreptățită să primească

despăgubiri.

M.A.P.D.R.

consideră că instanța de fond a apreciat eronat că

reclamanta a îndeplinit procedura prealabilă

prevăzută de legea contenciosului administrativ, susținând că aceasta a

formulat plângerea prealabilă peste termenul legal de 30 de zile.

Referitor

la fondul cauzei, arată că reprezentanții ministerului

au verificat în luna septembrie 2004 starea de

nelegalitate a culturilor din județul Botoșani și că, în baza notei transmisă

de A.N.M. privitoare la datele meteorologice din perioada mai-iunie 2004, care

era neconcludentă asupra manifestării fenomenului de secetă la nivelul

culturilor însămânțate în primăvara anului 2004, nu s-a mai promovat un proiect

de hotărâre de guvern pentru declararea stării de calamitate în agricultură în

județul Botoșani.

Intimata-reclamantă a

formulat întâmpinare, solicitând ca instanța să constate că au rămas fără

obiect cererile referitoare la obligarea Guvernului României să emită o

hotărâre privind starea de calamitate la culturile de soia în județul Botoșani

în primăvara anului 2004 și obligarea M.A.P.D.R. să sesizeze guvernul pentru

emiterea unei hotărâri în acest sens, deoarece între timp s-a emis H.G. nr. 570

din 13 iunie 2007.

Dar, solicită să se

mențină dispoziția referitoare la dreptul său de a beneficia de acordarea

despăgubirilor pentru prejudiciile materiale înregistrate în urma secetei din

anul 2004 la cultura de soia și obligarea M.A.P.D.R. și D.A.D.R. Botoșani să

îndeplinească formalitățile administrative în vederea acordării despăgubirilor.

In ce privește

susținerea M.A.P.D.R. că ar fi tardivă acțiunea și că n-a fost îndeplinită

procedura prealabilă, arată că este neîntemeiată, deoarece a parcurs etapele

prevăzute de Legea

nr. 381/2002 și îndeplinea toate condițiile

legale pentru a justifica acordarea despăgubirilor.

Analizând motivele de

recurs invocate de recurenți, în raport de materialul probator administrat și

de dispozițiile legale aplicabile în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Referitor la excepția

de tardivitate a acțiunii, invocată de recurentul M.A.P.D.R., aceasta nu se mai

impune a fi analizată în prezent față de faptul că prima instanță de recurs a

dat îndrumări

cu privire la analizarea

fondului cauzei, iar până la acea dată nu se

pusese în discuție o astfel

de excepție.

Neîntemeiată e și

excepția privitoare la neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art. 7

din Legea nr. 554/2004,

deoarece o astfel

de procedură nu era necesară față de împrejurarea

că nu s-a solicitat

anularea unui act administrativ pentru care se prevede o procedură prealabilă

obligatorie, dar și pentru că prima instanță de recurs a casat prima sentință

pentru a se administra probe în ce privește fondul cauzei.

În

ce privește excepția privitoare la neîndeplinirea procedurii

prealabile, prevăzută de art. 19 din Legea

nr. 381/2002, nici aceasta nu este întemeiată.

Conform

dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 381/2002 „pentru a

beneficia de despăgubiri producătorii agricoli,

persoane fizice sau juridice, au următoarele obligații: a) să declare și să

înregistreze culturile agricole... contractele de concesiune și arendare în

registrele agricole deschise la nivel de comună; b) să întrețină culturile

agricole... potrivit tehnologiilor și să ia măsuri pentru prevenirea atacului

de boli și dăunători; c) să depună o înștiințare,

în scris, la primărie cel mai târziu în 48 de ore de la data producerii

evenimentului, în cazul distrugerii ori vătămării culturilor

agricole;... d) să prezinte, cu bună-credință și în conformitate cu realitatea

din teren, nivelul estimativ al pagubelor înregistrate".

Din înscrisurile

depuse la dosar de către intimat și din cuprinsul raportului de expertiză

tehnică întocmit în cauză, rezultă că intimata a îndeplinit toate condițiile

prevăzute de acest text de lege, respectiv a sesizat la timp primăriile în raza

cărora avea

suprafețele de teren cultivate

calamitate, a întreținut corespunzător

culturile de soia, avea declarate

și înregistrate aceste culturi,

dispunea de contracte de concesiune,

înregistrate în registrele agricole comunale și a prezentat corect situația

pagubelor suferite.

Ca atare, a respectat

procedura prevăzută de art. 19 din Legea nr. 381/2002 și îndeplinea toate

condițiile legale pentru a i se putea acorda despăgubiri pentru cultura de soia

calamitată în anul 2004.

De altfel, prin H.G.

nr. 1097/2004 s-a declarat starea de calamitate naturală, în județele Iași și

Botoșani, pentru culturile de cereale păioase, cultivate în toamna anului 2003,

pentru care și intimata a primit despăgubiri.

De asemenea, prin

H.G. nr. 570/2007 s-a declarat starea de calamitate naturală pentru culturile

de floarea soarelui, soia și porumb, însămânțate în primăvara anului 2004, în

județul Botoșani și s-a stabilit nivelul maxim al sumei de urmează să fie

acordată ca despăgubiri.

In acest fel se

recunoaște că și culturile de soia au fost calamitate în anul 2004 din cauza

secetei excesive prelungite din acel an, ceea ce nu mai necesită alte

comentarii asupra acestei probleme.

Dar, această hotărâre

s-a emis după ce instanța de fond s-a pronunțat, astfel că nu se poate constata

că a rămas fără obiect la data pronunțării sentinței capătul de cerere

referitor la obligarea Guvernului României de a emite o astfel de hotărâre și

că trebuia să se respingă acțiunea față de Guvernul României, cum solicită acesta.

Cum s-a stabilit cert

că s-au calamitat culturile de soia însămânțate în primăvara anului 2004 în

județul Botoșani, iar intimata a făcut dovada că și culturile de soia pe care

le-a însămânțat în acea perioadă au fost calamitate și că a îndeplinit toate

condițiile cerute de lege pentru acordarea unor despăgubiri, se reține că

instanța de fond i-a recunoscut justificat dreptul de a

beneficia de acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile materiale

înregistrate

în urma secetei din anul 2004 la cultura de soia.

Pentru considerentele

arătate mai sus, urmează ca recursurile să fie respinse ca nefondate, în

temeiul art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și art. 299 și art. 312 C.

proc. civ.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de Guvernul României și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale

împotriva sentinței nr. 57 din 2 aprilie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 decembrie 2007.