ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4835/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 10 mai 2005, reclamanta SC C. SA Botoșani a chemat în judecată Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale (M.A.P.D.R.), Guvernul României și Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Botoșani (D.A.D.R. Botoșani), solicitând obligarea primului pârât să sesizeze pe cel de al doilea pârât cu privire la starea de calamitate a culturilor de prăsitoare din județul Botoșani în anul 2004, obligarea Guvernului României să declare starea de calamitate a culturilor prăsitoare din județul Botoșani în anul 2004, obligarea Guvernului României să declare starea de calamitate a culturilor prăsitoare din județul Botoșani, prin hotărâre de guvern, obligarea ca în baza acestei hotărâri pârâta D.A.D.R.

Botoșani să despăgubească pe reclamantă cu suma de 2.240.000.000 lei și obligarea celor trei pârâte să-i plătească o despăgubire în sumă de 4.389.066.346 lei, dobânzile achitate pentru perioada neplății despăgubirilor pentru culturile distruse de secetă în sumă de 1.628.174.654 lei, suma de 5.000.000.000 lei reprezentând suma eliminată de la reeșalonare, suma de 550.800.000 lei reprezentând echivalentul a 20.400 dolari SUA, contravaloarea arendei pe care a plătit-o proprietarilor termenului și echivalentul a 500.000 Euro reprezentând pierderea echipamentelor și utilajelor din programul gestionat cu S.A.P.A.R.D., din culpa pârâților.

Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 335 din 28 septembrie 2005 a respins excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile, excepție invocată de pârâtul M.A.P.D.R., dar a respins și acțiunea ca nefondată, reținând că pentru culturile de prăsitoare din anul 2004 și anii anteriori nu s-a reținut starea de calamitate de către comisia de specialitate din cadrul M.A.P.D.R.

Recursul declarat de reclamantă împotriva sentinței a fost admis de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr.2181 din 13 iunie 2006, în sensul că s-a casat sentința și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, reținând că se impune efectuarea unei expertize tehnice de specialitate care să verifice în ce măsură se conturează elementele de fapt care, coroborate cu actele depuse la dosar, constatările efectuate anterior de organele de specialitate și comunicările A.N.M., să poată fi avute în vedere la aprecierea caracterului legal sau nelegal al refuzului M.A.P.D.R. de a sesiza Guvernul României cu privire la starea de calamitate a culturilor prăsitoare pentru anul 2004, pentru ca apoi instanța să stabilească și în ce măsură a respectat reclamanta obligațiile impuse de art. 19 din Legea nr. 381/2002 pentru a beneficia de despăgubiri.

Rejudecând cauza, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 57 din 2 aprilie 2007 a respins excepțiile privind lipsa calității procesuale a D.A.D.R. Botoșani, neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004 și „neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 19 din Legea nr. 381/2002, excepții invocate de pârâți și a admis acțiunea formulată de reclamantă, în sensul că a recunoscut acesteia dreptul de a beneficia de acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile materiale înregistrate la cultura de soia în urma secetei din anul 2004, a obligat M.A.P.D.R. să sesizeze Guvernul României cu privire la starea de calamitate a culturii de soia din anul 2004 în județul Botoșani și să îndeplinească formalitățile legale în vederea acordării despăgubirilor și s-a lua act că reclamanta a renunțat la judecarea celorlalte capete de cerere.

Instanța reține că excepțiile invocate de părți sunt nefondate, D.A.D.R. Botoșani având calitate procesuală în cauză, iar reclamanta a îndeplinit procedurile prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 557/2004 și art. 19 din Legea nr. 381/2002. În ce privește fondul cauzei, reține că reclamanta a încheiat polițe de asigurare cu O. SA pentru plantațiile din anul 2004 și din anii anteriori, dar că în conformitate cu prevederile Legii nr. 381/2002 societățile de asigurare nu preiau și riscul secetei, care se recunoaște și se preia de către stat, astfel că societăți agricole din județul Botoșani, printre care și reclamanta, au întocmit documentele necesare pentru acordarea despăgubirilor cuvenite la culturile de păioase și la cele prăsitoare, iar M.A.P.D.R.

a recunoscut seceta excesivă persistentă în nordul Moldovei, inițiind emiterea H.G. nr. 1097/2004 prin care s-a declarat starea de calamitate naturală în agricultură pentru culturile păioase din județele Iași și Botoșani, însămânțate în toamna anului 2003. Mai reține că s-a solicitat ulterior de către producătorii agricoli din județul Botoșani, printre care și reclamanta, ca M.A.P.D.R. să constate fenomenul de secetă excesivă, comisia abilitată constatând că producția de porumb, soia și floarea soarelui a fost afectată de seceta excesivă în proporție de 30 -90%, însă nu s-au emis norme pentru acordarea despăgubirilor pentru că M.A.P.D.R. nu și-a îndeplinit obligația de a sesiza cu privire la starea de calamitate, cu toate că Administrația Națională de Meteorologie (A.N.M.) a transmis date cu privire la existența fenomenului de secetă pe areale extinse, așa cum de altfel rezultă și din raportul de expertiză efectuat în cauză.

Pârâții au declarat recurs împotriva sentinței. Guvernul României susține că acțiunea fată de acesta trebuia respinsă, deoarece reclamanta a renunțat la capătul de cerere privitor la obligarea sa la emiterea unei hotărâri pentru declararea stării de calamitate naturală. Susține și că hotărârea este lipsită de temei legal, nefiind motivată în drept și că a fost dată cu aplicarea greșită a legii pentru că reclamanta nu a respectat procedura prealabilă prevăzută de art. 19 din Legea nr. 381/2002. In subsidiar, consideră că acțiunea introductivă a rămas fără obiect, pentru că ulterior pronunțării instanței a fost emisă H.G. nr. 570/2007 privind declararea stării de calamitate naturală pentru floarea soarelui, soia și porumb, însămânțate în primăvara anului 2004, în județul Botoșani și stabilirea nivelului maxim al sumei ce poate fi acordată ca despăgubire, urmând a beneficia de despăgubiri producătorii agricoli care au depus documentația la D.A.D.R.

Botoșani în cursul anului 2004, întocmită conform prevederilor legale, iar în situația în care reclamanta îndeplinește aceste condiții este îndreptățită să primească despăgubiri. M.A.P.D.R. consideră că instanța de fond a apreciat eronat că reclamanta a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de legea contenciosului administrativ, susținând că aceasta a formulat plângerea prealabilă peste termenul legal de 30 de zile. Referitor la fondul cauzei, arată că reprezentanții ministerului au verificat în luna septembrie 2004 starea de nelegalitate a culturilor din județul Botoșani și că, în baza notei transmisă de A.N.M. privitoare la datele meteorologice din perioada mai-iunie 2004, care era neconcludentă asupra manifestării fenomenului de secetă la nivelul culturilor însămânțate în primăvara anului 2004, nu s-a mai promovat un proiect de hotărâre de guvern pentru declararea stării de calamitate în agricultură în județul Botoșani.

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând ca instanța să constate că au rămas fără obiect cererile referitoare la obligarea Guvernului României să emită o hotărâre privind starea de calamitate la culturile de soia în județul Botoșani în primăvara anului 2004 și obligarea M.A.P.D.R. să sesizeze guvernul pentru emiterea unei hotărâri în acest sens, deoarece între timp s-a emis H.G. nr. 570 din 13 iunie 2007. Dar, solicită să se mențină dispoziția referitoare la dreptul său de a beneficia de acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile materiale înregistrate în urma secetei din anul 2004 la cultura de soia și obligarea M.A.P.D.R. și D.A.D.R. Botoșani să îndeplinească formalitățile administrative în vederea acordării despăgubirilor.

In ce privește susținerea M.A.P.D.R. că ar fi tardivă acțiunea și că n-a fost îndeplinită procedura prealabilă, arată că este neîntemeiată, deoarece a parcurs etapele prevăzute de Legea nr. 381/2002 și îndeplinea toate condițiile legale pentru a justifica acordarea despăgubirilor. Analizând motivele de recurs invocate de recurenți, în raport de materialul probator administrat și de dispozițiile legale aplicabile în cauză, Înalta Curte reține următoarele: Referitor la excepția de tardivitate a acțiunii, invocată de recurentul M.A.P.D.R., aceasta nu se mai impune a fi analizată în prezent față de faptul că prima instanță de recurs a dat îndrumări cu privire la analizarea fondului cauzei, iar până la acea dată nu se pusese în discuție o astfel de excepție.

Neîntemeiată e și excepția privitoare la neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, deoarece o astfel de procedură nu era necesară față de împrejurarea că nu s-a solicitat anularea unui act administrativ pentru care se prevede o procedură prealabilă obligatorie, dar și pentru că prima instanță de recurs a casat prima sentință pentru a se administra probe în ce privește fondul cauzei. În ce privește excepția privitoare la neîndeplinirea procedurii prealabile, prevăzută de art. 19 din Legea nr. 381/2002, nici aceasta nu este întemeiată. Conform dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 381/2002 „pentru a beneficia de despăgubiri producătorii agricoli, persoane fizice sau juridice, au următoarele obligații: a) să declare și să înregistreze culturile agricole...

contractele de concesiune și arendare în registrele agricole deschise la nivel de comună; b) să întrețină culturile agricole... potrivit tehnologiilor și să ia măsuri pentru prevenirea atacului de boli și dăunători; c) să depună o înștiințare, în scris, la primărie cel mai târziu în 48 de ore de la data producerii evenimentului, în cazul distrugerii ori vătămării culturilor agricole;...

d) să prezinte, cu bună-credință și în conformitate cu realitatea din teren, nivelul estimativ al pagubelor înregistrate". Din înscrisurile depuse la dosar de către intimat și din cuprinsul raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză, rezultă că intimata a îndeplinit toate condițiile prevăzute de acest text de lege, respectiv a sesizat la timp primăriile în raza cărora avea suprafețele de teren cultivate calamitate, a întreținut corespunzător culturile de soia, avea declarate și înregistrate aceste culturi, dispunea de contracte de concesiune, înregistrate în registrele agricole comunale și a prezentat corect situația pagubelor suferite. Ca atare, a respectat procedura prevăzută de art. 19 din Legea nr. 381/2002 și îndeplinea toate condițiile legale pentru a i se putea acorda despăgubiri pentru cultura de soia calamitată în anul 2004. De altfel, prin H.G.

nr. 1097/2004 s-a declarat starea de calamitate naturală, în județele Iași și Botoșani, pentru culturile de cereale păioase, cultivate în toamna anului 2003, pentru care și intimata a primit despăgubiri. De asemenea, prin H.G. nr. 570/2007 s-a declarat starea de calamitate naturală pentru culturile de floarea soarelui, soia și porumb, însămânțate în primăvara anului 2004, în județul Botoșani și s-a stabilit nivelul maxim al sumei de urmează să fie acordată ca despăgubiri. In acest fel se recunoaște că și culturile de soia au fost calamitate în anul 2004 din cauza secetei excesive prelungite din acel an, ceea ce nu mai necesită alte comentarii asupra acestei probleme.

Dar, această hotărâre s-a emis după ce instanța de fond s-a pronunțat, astfel că nu se poate constata că a rămas fără obiect la data pronunțării sentinței capătul de cerere referitor la obligarea Guvernului României de a emite o astfel de hotărâre și că trebuia să se respingă acțiunea față de Guvernul României, cum solicită acesta. Cum s-a stabilit cert că s-au calamitat culturile de soia însămânțate în primăvara anului 2004 în județul Botoșani, iar intimata a făcut dovada că și culturile de soia pe care le-a însămânțat în acea perioadă au fost calamitate și că a îndeplinit toate condițiile cerute de lege pentru acordarea unor despăgubiri, se reține că instanța de fond i-a recunoscut justificat dreptul de a beneficia de acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile materiale înregistrate în urma secetei din anul 2004 la cultura de soia.

Pentru considerentele arătate mai sus, urmează ca recursurile să fie respinse ca nefondate, în temeiul art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și art. 299 și art. 312 C. proc. civ. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Guvernul României și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței nr. 57 din 2 aprilie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 decembrie 2007.