ÎCCJ, decizie (scj.ro #85096)

Despăgubiri

pentru producătorii agricoli afectați de calamități naturale. Constatarea

stării de calamitate în agricultură prin hotărâre de guvern. Îndeplinirea

procedurii administrative prevăzută de legea specială – condiție pentru

recunoașterea dreptului subiectiv la despăgubiri.

Legea

nr

. 381/2002

Legea

nr

. 554/2004,

art

. 7

În vederea acordării despăgubirilor

pentru producătorii agricoli afectați de calamități naturale, Legea

nr

. 381/2002 instituie o procedură prealabilă, de a cărei

îndeplinire este condiționată emiterea hotărârii de guvern de constatare a

stării de calamitate în agricultură. Această procedură nu poate fi confundată

cu procedura prealabilă prevăzută de legea contenciosului administrativ, ea

fiind instituită prin lege specială ca o condiție obligatorie pentru

recunoașterea dreptului subiectiv la despăgubiri, iar nu ca o condiție pentru

exercitarea dreptului la acțiune în justiție.

Constatarea îndeplinirii procedurii prevăzute de

art

.

7 din Legea

nr

. 554/2004, nu este suficientă pentru

admiterea acțiunii în contencios administrativ având ca obiect obligarea

Guvernului la emiterea actului administrativ de constatare a stării de

calamitate naturală în agricultură.

I.C.C.J., Secția de contencios administrativ și fiscal,

Decizia

nr

.

3860 din 8 noiembrie 2006

Prin acțiunea înregistrată la 15 iunie 2005, reclamanta S.C. AS S.A. Sulița,

comuna Sulița, județul Botoșani  a chemat în judecată pe pârâții Guvernul

României și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale,

solicitând să fie  recunoscut dreptul său de a beneficia, în conformitate

cu Legea nr.381/2002, de despăgubiri pentru prejudiciile materiale înregistrate

în urma secetei excesive din anul 2004 la  culturile de  floarea

soarelui și soia.

Reclamanta a solicitat ca pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și

Dezvoltării Rurale să fie obligat să sesizeze Guvernul României, în temeiul

art.14 din Legea

nr

. 381/2002, cu privire la starea

de calamitate a  culturilor prășitoare din anul 2004 în județul Botoșani

și de a  îndeplini toate celelalte formalități administrative prevăzute de

această lege și de Normele metodologice de  aplicare a legii, în

vederea  acordării efective a despăgubirilor.

De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului Guvernul României să

adopte hotărârea  de declarare a  stării de calamitate naturală

(secetă excesivă și persistentă în timp), care a afectat în anul 2004 culturile

de floarea soarelui și  soia de pe terenurile

neirigate

din județul Botoșani, precum și stabilirea  condițiilor și limitelor

despăgubirilor la care este  îndreptățită.

Prin cererea depusă la data de 8 martie 2006,  reclamanta a renunțat la

judecata  acestui ultim capăt de  acțiune privind emiterea hotărârii

de guvern pentru declararea stării de  calamitate naturală din anul 2004.

În motivarea acțiunii, reclamanta a  arătat că în perioada aprilie – iulie

2004, s-a manifestat în județele Botoșani și Iași un fenomen excesiv și

persistent în timp de  secetă, care a  afectat culturile de păioase

și prășitoare, inclusiv culturile sale de  floarea soarelui și soia.

Reclamanta a  susținut că părinții au refuzat nejustificat să-i recunoască

dreptul prevăzut  de Legea nr.381/2002 de a fi despăgubită pentru

pierderile înregistrate, deși a  dovedit respectarea tehnologiei de

cultivare și asigurarea culturilor afectate de calamitatea naturală.

Pârâții au depus întâmpinare și au invocat excepția privind

neîndeplinirea

procedurii prealabile, cu motivarea că reclamanta nu a exercitat recursul

administrativ  prevăzut de art.7 alin. (1) din Legea nr.554/2004 și nu a

parcurs procedura prevăzută în Legea nr.381/2002 și în normele metodologice de

aplicare a legii pentru constatarea pagubelor și acordarea despăgubirilor.

Pe fondul cauzei, pârâții au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată,

arătând că nu erau întrunite condițiile prevăzute în Legea nr.381/2002 pentru

acordarea despăgubirilor solicitate, pentru că fenomenul de secetă nu s-a

manifestat în primăvara anului 2004 pe

areale

extinse, conform informațiilor transmise de Administrația Națională de

Meteorologie.

Curtea de Apel

Suceava

– Secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal a  pronunțat sentința nr.64 din 22

martie 2006, prin care a  respins excepția  invocată de

pârâți,   a admis  acțiunea  astfel cum a fost formulată și

restrânsă de reclamantă, a   recunoscut dreptul reclamantei de a

beneficia, în conformitate  cu Legea nr.381/2002, de acordarea

despăgubirilor pentru prejudiciile materiale înregistrate în urma secetei

excesive din anul 2004 la culturile de porumb, floarea soarelui și soia și a

obligat  pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale

să sesizeze Guvernul României în temeiul art.14 din Legea nr.381/2002 cu

privire la starea de calamitate a  culturilor prășitoare din anul 2004

în  județul Botoșani și să îndeplinească formalitățile administrative

legale în vederea  acordării despăgubirilor.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a considerat ca fiind îndeplinită

procedura prealabilă prevăzută în art.7 din Legea nr.554/2004  și în

Normele metodologice de  aplicare a Legii nr.381/2002 prin întreaga

corespondență purtată între părțile în litigiu.

Pe fondul pricinii, instanța de fond  a constatat dreptul reclamantei de a

primi despăgubiri în condițiile prevăzute de Legea nr.381/2002 pentru

pierderile cantitative și calitative de recolte înregistrate la culturile de

primăvară din cauza fenomenului de  secetă excesivă manifestat în perioada

aprilie-iulie 2004 în județul Botoșani. Concluzia instanței de  fond s-a

întemeiat pe înscrisurile depuse de părți și pe raportul întocmit

de  expertul de specialitate cu privire la starea de calamitate naturală

din primăvara anului 2004 și la  consecințele acesteia asupra culturilor

de păioase și de prășitoare, dovedite de reclamantă.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs Ministerul Agriculturii,

Pădurilor și Dezvoltării Rurale.

În primul motiv de  recurs, s-a invocat inadmisibilitatea  acțiunii

pentru

nerespectarea

termenelor și metodologiei

prevăzute în art.10 din Normele metodologice de  aplicare a Legii

nr.381/2002  pentru acordarea de despăgubiri în caz de  calamități

naturale în agricultură. Recurentul a  arătat că intimata-reclamantă nu a

îndeplinit procedura prevăzută în legea specială, în sensul că nu a  depus

înștiințare la primăria pe raza teritorială unde s-au produs fenomenele

naturale în 48 de ore de la data producerii evenimentului și nu a formulat

plângerea prealabilă în termen de 30 de zile de la încetarea stării de

calamitate naturală în agricultură.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs, s-a susținut că instanța de fond a

aplicat greșit dispozițiile Legii nr.381/2002  și a recunoscut

intimatei-reclamante dreptul la despăgubiri, fără a  avea în vedere că

fenomenul de secetă excesivă din perioada aprilie – iulie 2004 nu s-a

manifestat pe un areal extins pentru a se adopta hotărârea de guvern solicitată

prin acțiune  pentru declararea stării de  calamitate naturală. În

acest sens, recurentul a indicat nota transmisă de  Administrația

Națională de Meteorologice  referitoare la datele meteorologice  din

perioada mai – iunie 2004 și din care  rezultă  că, nu a  fost

concludentă manifestarea fenomenului  de secetă la nivelul culturilor

însămânțate în primăvara anului 2004.

Recursul este fondat.

Intimata – reclamantă S.C. A S.A. Sulița a solicitat recunoașterea calității

sale de beneficiară a Legii nr.381/2002 privind  acordarea despăgubirilor

în caz de  calamități naturale în agricultură, prin despăgubirea  sa

pentru pagubele produse la culturile agricole afectate în perioada

aprilie – iulie 2004 de fenomenul de secetă excesivă manifestat în județul

Botoșani.

Atât pentru constatarea și evaluarea pagubelor produse  de

calamitățile naturale, cât și pentru stabilirea nivelului despăgubirilor

cuvenite producătorilor agricoli afectați, Legea nr.381/2002 și Normele metodologice

de  aplicare a legii, aprobate  prin Ordinul nr.419/2002 al

Ministrului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, au prevăzut o procedură

prealabilă sesizării Guvernului pentru declararea stării de  calamitate

naturală prin hotărâre.

În cadrul acestei proceduri, constatarea pagubelor se face în prezența

producătorului agricol afectat, de către o comisie numită de prefectul

județului, la propunerea  directorului general al direcției județene

pentru agricultură, formată din primarul localității pe raza căreia s-a produs

calamitatea, unul sau doi specialiști de la centrul agricol, un delegat

din partea organelor județene ale Ministerului Finanțelor Publice și

reprezentantul societății de  asigurare – reasigurare la care producătorul

agricol a  încheiat asigurare potrivit  Legii nr.381/2002.

Rezultatul  constatărilor   comisiei se  consemnează

într-un proces-verbal care, împreună cu documentele  întocmite, se

centralizează la direcția județeană pentru agricultură, urmând  ca în termen

de 3 zile  să fie trimisă Ministerului Agriculturii o informare detaliată.

Pentru culturile agricole și plantații, comisia este  convocată în cel

mult 3  zile de la producerea fenomenului de  către primarul comunei

sau al orașului, în baza înștiințării depuse  în scris la secretarul

consiliului local de  către producătorul agricol cel mai târziu în 48 de

ore de la producerea  evenimentului.

În cauză, se  constată că nu a  fost îndeplinită această procedură

prevăzută expres în legea specială pentru recunoașterea dreptului pretins prin

cererea de acordare a despăgubirilor în caz de  calamități naturale în

agricultură.

Pentru dovedirea  dreptului său, intimata-reclamantă nu a  depus la

dosar  înștiințarea cu privire la pierderile înregistrate și

procesul-verbal de  constatare și evaluare a pagubelor, întocmite  în

termen legal și în conformitate  cu modelele prezentate în anexele nr.1 și

5 ale Normelor metodologice pentru culturile proprii de  floarea-soarelui

și soia, cu nominalizarea separată a fiecărei suprafețe afectate.

Deși despăgubirile  au fost  solicitate pentru pagubele

produse  de fenomenul de  secetă excesivă din perioada

aprilie-iulie 2004, nu a  fost depusă la dosar documentația

întocmită conform legii în perioada  respectivă pentru suprafețele

cultivate  de   societatea intimată.

De altfel, intimata-reclamantă a  precizat în acțiune că prima

sesizare adresată Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a

fost  la data de 10 septembrie 2004, prin petiția formulată și în numele

său de  Asociația Cultivatorilor  de  cereale și  plante

tehnice Botoșani.

Din această primă sesizare, din petițiile ulterioare, precum și din adresa

nr.4  din 4 martie 2005  întocmită de  asociația susmenționată,

rezultă că pagubele produse  de  fenomenul de  secetă excesivă

au fost cunoscute  de intimata-reclamantă cel mai târziu la data de 17

iulie 2004, când  erau  afectate  culturile de floarea -

soarelui și soia, dar nu a fost inițiată procedura legală pentru constatarea și

evaluarea pagubelor.

Sesizată cu excepția privind

neîndeplinirea

acestei condiții, instanța de  fond a  aplicat greșit  legea

invocată de recurentul - pârât, considerând  că s-a  dovedit

respectarea procedurii prevăzute în Legea nr.381/2002 prin sesizările adresate

și în numele intimatei-reclamante,  de Asociația Cultivatorilor de cereale

și  plante tehnice Botoșani.

Instanța de fond a confundat  excepția  procesuală privind

neîndeplinirea

procedurii prealabile prevăzută

de  dreptul comun în materia contenciosului administrativ – art.7 din

Legea nr.554/2004 cu excepția de fond privind

neîndeplinirea

procedurii administrative, care  a fost reglementată în legea specială –

Legea nr.381/2002, ca  o condiție obligatorie pentru recunoașterea

dreptului subiectiv la  despăgubiri în caz de  calamități naturale în

agricultură și nu ca o condiție pentru exercitarea dreptului la acțiune în

justiție.

În  consecință, această excepție, reiterată în primul  motiv de

recurs, a  fost greșit respinsă de instanța de fond, în condițiile în care

intimata-reclamantă nu a dovedit respectarea termenelor și metodologiei

prevăzute în Legea nr.381/2002 pentru întocmirea  actului administrativ

de  declarare a stării de  calamitate naturală și pentru acordarea

despăgubirilor  aferente.

Față de considerentele expuse și  constatând că nu se mai impune

examinarea  celui de  al  doilea motiv de  recurs invocat,

Înalta Curte a admis recursul, a  casat hotărârea și în fond a

respins acțiunea  formulată de S.C. A SA.