ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3860/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 15 iunie 2005, reclamanta SC A. SA Sulița, comuna Sulița, județul Botoșani, a chemat în judecată pe pârâții Guvernul României și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, solicitând să fie recunoscut dreptul său de a beneficia, în conformitate cu Legea nr. 381/2002, de despăgubiri pentru prejudiciile materiale înregistrate în urma secetei excesive din anul 2004, la culturile de floarea soarelui și soia.

Reclamanta a solicitat ca pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale să fie obligat să sesizeze Guvernul României, în temeiul art. 14 din Legea nr. 381/2002, cu privire la starea de calamitate a culturilor prășitoare din anul 2004 în județul Botoșani și de a îndeplini toate celelalte formalități administrative prevăzute de această lege și de Normele metodologice de aplicare a legii, în vederea acordării efective a despăgubirilor. De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului Guvernul României să adopte hotărârea de declarare a stării de calamitate naturală (secetă excesivă și persistentă în timp), care a afectat în anul 2004, culturile de floarea soarelui și soia de pe terenurile neirigate din județul Botoșani, precum și stabilirea condițiilor și limitelor despăgubirilor la care este îndreptățită.

Prin cererea depusă la data de 8 martie 2006, reclamanta a renunțat la judecata acestui ultim capăt de acțiune privind emiterea hotărârii de guvern pentru declararea stării de calamitate naturală din anul 2004. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în perioada aprilie - iulie 2004, s-a manifestat în județele Botoșani și Iași, un fenomen excesiv și persistent în timp de secetă, care a afectat culturile de păioase și prășitoare, inclusiv culturile sale de floarea soarelui și soia. Reclamanta a susținut că pârâții au refuzat nejustificat să-i recunoască dreptul prevăzut de Legea nr. 381/2002, de a fi despăgubită pentru pierderile înregistrate, deși a dovedit respectarea tehnologiei de cultivare și asigurarea culturilor afectate de calamitatea naturală.

Pârâții au depus întâmpinare și au invocat excepția privind neîndeplinirea procedurii prealabile, cu motivarea că reclamanta nu a exercitat recursul administrativ prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și nu a parcurs procedura prevăzută în Legea nr. 381/2002 și în Normele metodologice de aplicare a legii pentru constatarea pagubelor și acordarea despăgubirilor. Pe fondul cauzei, pârâții au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că nu erau întrunite condițiile prevăzute în Legea nr. 381/2002, pentru acordarea despăgubirilor solicitate, pentru că fenomenul de secetă nu s-a manifestat în primăvara anului 2004 pe areale extinse, conform informațiilor transmise de Administrația Națională de Meteorologie.

Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința nr. 64 din 22 martie 2006, prin care a respins excepția invocată de pârâți, a admis acțiunea, astfel cum a fost formulată și restrânsă de reclamantă, a recunoscut dreptul reclamantei de a beneficia, în conformitate cu Legea nr. 381/2002, de acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile materiale înregistrate în urma secetei excesive din anul 2004, la culturile de porumb, floarea soarelui și soia și a obligat pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale să sesizeze Guvernul României în temeiul art. 14 din Legea nr. 381/2002 cu privire la starea de calamitate a culturilor prășitoare din anul 2004, în județul Botoșani și să îndeplinească formalitățile administrative legale în vederea acordării despăgubirilor.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a considerat ca fiind îndeplinită procedura prealabilă prevăzută în art. 7 din Legea nr. 554/2004 și în Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 381/2002, prin întreaga corespondență purtată între părțile în litigiu. Pe fondul pricinii, instanța de fond a constatat dreptul reclamantei de a primi despăgubiri în condițiile prevăzute de Legea nr. 381/2002, pentru pierderile cantitative și calitative de recolte înregistrate la culturile de primăvară din cauza fenomenului de secetă excesivă manifestat în perioada aprilie - iulie 2004 în județul Botoșani. Concluzia instanței de fond s-a întemeiat pe înscrisurile depuse de părți și pe raportul întocmit de expertul de specialitate cu privire la starea de calamitate naturală din primăvara anului 2004 și la consecințele acesteia asupra culturilor de păioase și de prășitoare, dovedite de reclamantă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, solicitând modificarea hotărârii în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată. În primul motiv de recurs, s-a invocat inadmisibilitatea acțiunii pentru nerespectarea termenelor și metodologiei prevăzute în art. 10 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 381/2002, pentru acordarea de despăgubiri în caz de calamități naturale în agricultură. Recurentul a arătat că intimata-reclamantă nu a îndeplinit procedura prevăzută în legea specială, în sensul că nu a depus înștiințare la primăria pe raza teritorială unde s-au produs fenomenele naturale în 48 de ore de la data producerii evenimentului și nu a formulat plângerea prealabilă în termen de 30 de zile de la încetarea stării de calamitate naturală în agricultură.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs, s-a susținut că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile Legii nr. 381/2002 și a recunoscut intimatei-reclamante, dreptul la despăgubiri, fără a avea în vedere că fenomenul de secetă excesivă din perioada aprilie - iulie 2004 nu s-a manifestat pe un areal extins pentru a se adopta hotărârea de guvern solicitată prin acțiune, pentru declararea stării de calamitate naturală. În acest sens, recurentul a indicat nota transmisă de Administrația Națională de Meteorologice referitoare la datele meteorologice din perioada mai - iunie 2004 și din care rezultă că nu a fost concludentă manifestarea fenomenului de secetă la nivelul culturilor însămânțate în primăvara anului 2004. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs invocate și cu dispozițiile art. 304 și 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente: Intimata-reclamantă SC A. SA Sulița a solicitat recunoașterea calității sale de beneficiară a Legii nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamități naturale în agricultură, prin despăgubirea sa pentru pagubele produse la culturile agricole afectate în perioada aprilie - iulie 2004, de fenomenul de secetă excesivă manifestat în județul Botoșani. Atât pentru constatarea și evaluarea pagubelor produse de calamitățile naturale, cât și pentru stabilirea nivelului despăgubirilor cuvenite producătorilor agricoli afectați, Legea nr. 381/2002 și Normele metodologice de aplicare a legii, aprobate prin Ordinul nr. 419/2002 al ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor, au prevăzut o procedură prealabilă sesizării Guvernului pentru declararea stării de calamitate naturală prin hotărâre.

În cadrul acestei proceduri, constatarea pagubelor se face în prezența producătorului agricol afectat, de către o comisie numită de prefectul județului, la propunerea directorului general al direcției județene pentru agricultură, formată din primarul localității pe raza căreia s-a produs calamitatea, unul sau doi specialiști de la centrul agricol, un delegat din partea organelor județene ale Ministerului Finanțelor Publice și reprezentantul societății de asigurare - reasigurare la care producătorul agricol a încheiat asigurare potrivit Legii nr. 381/2002. Rezultatul constatărilor comisiei se consemnează într-un proces-verbal care, împreună cu documentele întocmite, se centralizează la Direcția județeană pentru agricultură, urmând ca în termen de 3 zile să fie trimisă Ministerului Agriculturii o informare detaliată.

Pentru culturile agricole și plantații, comisia este convocată în cel mult 3 zile de la producerea fenomenului de către primarul comunei sau al orașului, în baza înștiințării depuse în scris la secretarul consiliului local de către producătorul agricol, cel mai târziu în 48 de ore de la producerea evenimentului. În cauză, se constată că nu a fost îndeplinită această procedură prevăzută expres în legea specială pentru recunoașterea dreptului pretins prin cererea de acordare a despăgubirilor în caz de calamități naturale în agricultură. Pentru dovedirea dreptului său, intimata-reclamantă nu a depus la dosar înștiințarea cu privire la pierderile înregistrate și procesul-verbal de constatare și evaluare a pagubelor, întocmite în termen legal și în conformitate cu modelele prezentate în Anexele nr. 1 și nr. 5 ale Normelor metodologice pentru culturile proprii de floarea-soarelui și soia, cu nominalizarea separată a fiecărei suprafețe afectate.

Deși despăgubirile au fost solicitate pentru pagubele produse de fenomenul de secetă excesivă din perioada aprilie - iulie 2004, nu a fost depusă la dosar documentația întocmită conform legii în perioada respectivă pentru suprafețele cultivate de societatea intimată. De altfel, intimata-reclamantă a precizat în acțiune că prima sesizare adresată Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a fost la data de 10 septembrie 2004, prin petiția formulată și în numele său de Asociația C.C.P.T. Botoșani. Din această primă sesizare, din petițiile ulterioare, precum și din adresa nr. 4 din 4 martie 2005 întocmită de asociația sus-menționată, rezultă că pagubele produse de fenomenul de secetă excesivă au fost cunoscute de intimata-reclamantă cel mai târziu la data de 17 iulie 2004, când erau afectate culturile de floarea soarelui și soia, dar nu a fost inițiată procedura legală pentru constatarea și evaluarea pagubelor.

Sesizată cu excepția privind neîndeplinirea acestei condiții, instanța de fond a aplicat greșit legea invocată de recurentul-pârât, considerând că s-a dovedit respectarea procedurii prevăzute în Legea nr. 381/2002, prin sesizările adresate și în numele intimatei-reclamante, de Asociația C.C.P.T. Botoșani. Instanța de fond a confundat excepția procesuală privind neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de dreptul comun în materia contenciosului administrativ - art. 7 din Legea nr. 554/2004, cu excepția de fond privind neîndeplinirea procedurii administrative, care a fost reglementată în legea specială - Legea nr. 381/2002, ca o condiție obligatorie pentru recunoașterea dreptului subiectiv la despăgubiri în caz de calamități naturale în agricultură, și nu ca o condiție pentru exercitarea dreptului la acțiune în justiție.

În consecință, această excepție, reiterată în primul motiv de recurs, a fost greșit respinsă de instanța de fond, în condițiile în care intimata-reclamantă nu a dovedit respectarea termenelor și metodologiei prevăzute în Legea nr. 381/2002, pentru întocmirea actului administrativ de declarare a stării de calamitate naturală și pentru acordarea despăgubirilor aferente. Față de considerentele expuse și constatând că nu se mai impune examinarea celui de al doilea motiv de recurs invocat, Înalta Curte va admite prezentul recurs, va casa hotărârea atacată și în fond, va respinge acțiunea formulată de SC A. SA Sulița, comuna Sulița, județul Botoșani.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței civile nr. 64 din 22 martie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și, în fond, respinge acțiunea formulată de reclamanta SC A. SA Sulița. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 noiembrie 2006.