ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3860/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 15 iunie 2005, reclamanta SC A. SA Sulița, comuna Sulița, județul Botoșani, a

chemat în judecată pe pârâții Guvernul României și Ministerul Agriculturii,

Pădurilor și Dezvoltării Rurale, solicitând să fie recunoscut dreptul său de a

beneficia, în conformitate cu Legea nr. 381/2002, de despăgubiri pentru

prejudiciile materiale înregistrate în urma secetei excesive din anul 2004, la culturile

de floarea soarelui și soia.

Reclamanta a solicitat ca

pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale să fie obligat

să sesizeze Guvernul României, în temeiul art. 14 din Legea nr. 381/2002, cu privire

la starea de calamitate a culturilor prășitoare din anul 2004 în județul

Botoșani și de a îndeplini toate celelalte formalități administrative prevăzute

de această lege și de Normele metodologice de aplicare a legii, în vederea acordării

efective a despăgubirilor.

De asemenea, reclamanta a

solicitat obligarea pârâtului Guvernul României să adopte hotărârea de declarare

a stării de calamitate naturală (secetă excesivă și persistentă în timp), care

a afectat în anul 2004, culturile de floarea soarelui și soia de pe terenurile neirigate

din județul Botoșani, precum și stabilirea condițiilor și limitelor despăgubirilor

la care este îndreptățită.

Prin cererea depusă la data

de 8 martie 2006, reclamanta a renunțat la judecata acestui ultim capăt de acțiune

privind emiterea hotărârii de guvern pentru declararea stării de calamitate

naturală din anul 2004.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că în perioada aprilie - iulie 2004, s-a manifestat în

județele Botoșani și Iași, un fenomen excesiv și persistent în timp de secetă,

care a afectat culturile de păioase și prășitoare, inclusiv culturile sale de floarea

soarelui și soia.

Reclamanta a susținut că pârâții

au refuzat nejustificat să-i recunoască dreptul prevăzut de Legea nr. 381/2002,

de a fi despăgubită pentru pierderile înregistrate, deși a dovedit respectarea

tehnologiei de cultivare și asigurarea culturilor afectate de calamitatea

naturală.

Pârâții au depus întâmpinare

și au invocat excepția privind neîndeplinirea procedurii prealabile, cu

motivarea că reclamanta nu a exercitat recursul administrativ prevăzut de art. 7

alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și nu a parcurs procedura prevăzută în Legea nr.

381/2002 și în Normele metodologice de aplicare a legii pentru constatarea

pagubelor și acordarea despăgubirilor.

Pe fondul cauzei, pârâții au

solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că nu erau întrunite

condițiile prevăzute în Legea nr. 381/2002, pentru acordarea despăgubirilor

solicitate, pentru că fenomenul de secetă nu s-a manifestat în primăvara anului

2004 pe areale extinse, conform informațiilor transmise de Administrația

Națională de Meteorologie.

Curtea de Apel Suceava, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința nr. 64

din 22 martie 2006, prin care a respins excepția invocată de pârâți, a admis acțiunea,

astfel cum a fost formulată și restrânsă de reclamantă, a recunoscut dreptul reclamantei

de a beneficia, în conformitate cu Legea nr. 381/2002, de acordarea

despăgubirilor pentru prejudiciile materiale înregistrate în urma secetei

excesive din anul 2004, la culturile de porumb, floarea soarelui și soia și a

obligat pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale să

sesizeze Guvernul României în temeiul art. 14 din Legea nr. 381/2002 cu privire

la starea de calamitate a culturilor prășitoare din anul 2004, în județul

Botoșani și să îndeplinească formalitățile administrative legale în vederea acordării

despăgubirilor.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a considerat ca fiind îndeplinită procedura prealabilă

prevăzută în art. 7 din Legea nr. 554/2004 și în Normele metodologice de aplicare

a Legii nr. 381/2002, prin întreaga corespondență purtată între părțile în

litigiu.

Pe fondul pricinii, instanța

de fond a constatat dreptul reclamantei de a primi despăgubiri în condițiile

prevăzute de Legea nr. 381/2002, pentru pierderile cantitative și calitative de

recolte înregistrate la culturile de primăvară din cauza fenomenului de secetă

excesivă manifestat în perioada aprilie - iulie 2004 în județul Botoșani.

Concluzia instanței de fond s-a întemeiat pe înscrisurile depuse de părți și pe

raportul întocmit de expertul de specialitate cu privire la starea de

calamitate naturală din primăvara anului 2004 și la consecințele acesteia

asupra culturilor de păioase și de prășitoare, dovedite de reclamantă.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale,

solicitând modificarea hotărârii în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.

În primul motiv de recurs,

s-a invocat inadmisibilitatea acțiunii pentru nerespectarea termenelor și metodologiei

prevăzute în art. 10 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 381/2002,

pentru acordarea de despăgubiri în caz de calamități naturale în agricultură.

Recurentul a arătat că intimata-reclamantă nu a îndeplinit procedura prevăzută

în legea specială, în sensul că nu a depus înștiințare la primăria pe raza

teritorială unde s-au produs fenomenele naturale în 48 de ore de la data

producerii evenimentului și nu a formulat plângerea prealabilă în termen de 30

de zile de la încetarea stării de calamitate naturală în agricultură.

Prin cel de-al doilea motiv

de recurs, s-a susținut că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile Legii

nr. 381/2002 și a recunoscut intimatei-reclamante, dreptul la despăgubiri, fără

a avea în vedere că fenomenul de secetă excesivă din perioada aprilie - iulie

2004 nu s-a manifestat pe un areal extins pentru a se adopta hotărârea de

guvern solicitată prin acțiune, pentru declararea stării de calamitate naturală.

În acest sens, recurentul a indicat nota transmisă de Administrația Națională

de Meteorologice referitoare la datele meteorologice din perioada mai - iunie

2004 și din care rezultă că nu a fost concludentă manifestarea fenomenului de

secetă la nivelul culturilor însămânțate în primăvara anului 2004.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs invocate și cu dispozițiile

art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul

recurs pentru următoarele considerente:

Intimata-reclamantă SC A. SA

Sulița a solicitat recunoașterea calității sale de beneficiară a Legii nr. 381/2002

privind acordarea despăgubirilor în caz de calamități naturale în agricultură,

prin despăgubirea sa pentru pagubele produse la culturile agricole afectate în

perioada aprilie - iulie 2004, de fenomenul de secetă excesivă manifestat în

județul Botoșani.

Atât pentru constatarea și

evaluarea pagubelor produse de calamitățile naturale, cât și pentru stabilirea

nivelului despăgubirilor cuvenite producătorilor agricoli afectați, Legea nr. 381/2002

și Normele metodologice de aplicare a legii, aprobate prin Ordinul nr. 419/2002

al ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor, au prevăzut o procedură

prealabilă sesizării Guvernului pentru declararea stării de calamitate naturală

prin hotărâre.

În cadrul acestei proceduri,

constatarea pagubelor se face în prezența producătorului agricol afectat, de

către o comisie numită de prefectul județului, la propunerea directorului

general al direcției județene pentru agricultură, formată din primarul

localității pe raza căreia s-a produs calamitatea, unul sau doi specialiști de

la centrul agricol, un delegat din partea organelor județene ale Ministerului

Finanțelor Publice și reprezentantul societății de asigurare - reasigurare la

care producătorul agricol a încheiat asigurare potrivit Legii nr. 381/2002.

Rezultatul constatărilor comisiei

se consemnează într-un proces-verbal care, împreună cu documentele întocmite,

se centralizează la Direcția județeană pentru agricultură, urmând ca în termen

de 3 zile să fie trimisă Ministerului Agriculturii o informare detaliată.

Pentru culturile agricole și

plantații, comisia este convocată în cel mult 3 zile de la producerea

fenomenului de către primarul comunei sau al orașului, în baza înștiințării

depuse în scris la secretarul consiliului local de către producătorul agricol,

cel mai târziu în 48 de ore de la producerea evenimentului.

În cauză, se constată că nu

a fost îndeplinită această procedură prevăzută expres în legea specială pentru

recunoașterea dreptului pretins prin cererea de acordare a despăgubirilor în

caz de calamități naturale în agricultură.

Pentru dovedirea dreptului

său, intimata-reclamantă nu a depus la dosar înștiințarea cu privire la

pierderile înregistrate și procesul-verbal de constatare și evaluare a

pagubelor, întocmite în termen legal și în conformitate cu modelele prezentate

în Anexele nr. 1 și nr. 5 ale Normelor metodologice pentru culturile proprii de

floarea-soarelui și soia, cu nominalizarea separată a fiecărei suprafețe

afectate.

Deși despăgubirile au fost solicitate

pentru pagubele produse de fenomenul de secetă excesivă din perioada aprilie - iulie

2004, nu a fost depusă la dosar documentația întocmită conform legii în

perioada respectivă pentru suprafețele cultivate de societatea intimată.

De altfel,

intimata-reclamantă a precizat în acțiune că prima sesizare adresată Ministerului

Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a fost la data de 10 septembrie

2004, prin petiția formulată și în numele său de Asociația C.C.P.T. Botoșani.

Din această primă sesizare,

din petițiile ulterioare, precum și din adresa nr. 4 din 4 martie 2005 întocmită

de asociația sus-menționată, rezultă că pagubele produse de fenomenul de secetă

excesivă au fost cunoscute de intimata-reclamantă cel mai târziu la data de 17

iulie 2004, când erau afectate culturile de floarea soarelui și soia, dar nu a

fost inițiată procedura legală pentru constatarea și evaluarea pagubelor.

Sesizată cu excepția privind

neîndeplinirea acestei condiții, instanța de fond a aplicat greșit legea

invocată de recurentul-pârât, considerând că s-a dovedit respectarea procedurii

prevăzute în Legea nr. 381/2002, prin sesizările adresate și în numele

intimatei-reclamante, de Asociația C.C.P.T. Botoșani.

Instanța de fond a confundat

excepția procesuală privind neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de dreptul

comun în materia contenciosului administrativ - art. 7 din Legea nr. 554/2004,

cu excepția de fond privind neîndeplinirea procedurii administrative, care a

fost reglementată în legea specială - Legea nr. 381/2002, ca o condiție

obligatorie pentru recunoașterea dreptului subiectiv la despăgubiri în caz de calamități

naturale în agricultură, și nu ca o condiție pentru exercitarea dreptului la

acțiune în justiție.

În consecință, această

excepție, reiterată în primul motiv de recurs, a fost greșit respinsă de

instanța de fond, în condițiile în care intimata-reclamantă nu a dovedit

respectarea termenelor și metodologiei prevăzute în Legea nr. 381/2002, pentru

întocmirea actului administrativ de declarare a stării de calamitate naturală

și pentru acordarea despăgubirilor aferente.

Față de considerentele

expuse și constatând că nu se mai impune examinarea celui de al doilea motiv de

recurs invocat, Înalta Curte va admite prezentul recurs, va casa hotărârea

atacată și în fond, va respinge acțiunea formulată de SC A. SA Sulița, comuna

Sulița, județul Botoșani.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale împotriva

sentinței civile nr. 64 din 22 martie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și,

în fond, respinge acțiunea formulată de reclamanta SC A. SA Sulița.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 noiembrie 2006.