ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2182/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 335 din 28 septembrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 1597/2005, a respins excepția inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ, pentru neefectuarea procedurii prealabile, iar pe fond, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei SC C. SA Botoșani, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, Guvernul României și Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Botoșani.

Excepția de inadmisibilitate a acțiunii, în susținerea căreia s-a invocat nerespectarea dispozițiilor art. 10 din Ordinul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr. 419/2002, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 381/2002, a fost respinsă, motivat de faptul că reclamanta a făcut dovada parcurgerii acestei etape, iar ca urmare a demersurilor ei pentru calamitățile din primăvara-vara anului 2004, Guvernul României a emis H.G. nr. 1097/2004 privind declararea stării de calamitate naturală în agricultură, pentru grâu, secară, orz, orzoaică și rapiță pentru ulei, cultivate în toamna anului 2003 și stabilirea nivelului maxim al sumei ce poate fi acordată ca despăgubire.

Sub aspectul fondului cauzei, prima instanță a reținut următoarele: Reclamanta a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale să sesizeze Guvernul României, în temeiul art. 14 din Legea nr. 381/2002 cu privire la starea de calamitate a culturilor prășitoare din anul 2004, din județul Botoșani, să fie obligat Guvernul României, să declare starea de calamitate, pentru a stabili nivelul despăgubirilor la care este îndreptățită, iar pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare să fie obligată la plata despăgubirilor legale stabilite conform Legii nr. 381/2002. S-a solicitat, de asemenea, obligarea celor trei pârâți, la plata unor despăgubiri pentru prejudiciile suferite, având cuantumul și componența indicate în acțiune.

Din lucrările dosarului rezultă că în mod corect, direcția de specialitate din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nu a reținut ca necesar promovarea unui proiect de hotărâre de guvern pentru declararea stării de calamitate în agricultură în județul Botoșani, pentru culturile părăsite - floarea soarelui, soia, porumb și masă verde.

Astfel, potrivit art. 1 din Legea nr. 381/2002, sunt considerate calamități naturale, pierderile cantitative și calitative de recolte produse în urma manifestării distructive a unor fenomene naturale pe arii extinse, iar potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (1) și (2) din Normele metodologice de aplicare a acestei legi, declararea stării de calamitate în agricultură se stabilește de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale care, în elaborarea proiectului de hotărâre, va ține seama de informațiile primite de la Administrația Națională de Meteorologie privind aria de răspândire și intensitatea fenomenelor naturale care au provocat calamitatea culturilor.

Ori, din lucrările dosarului și comunicările Administrației Naționale de Meteorologie rezultă că în perioada aprilie - august 2004, impactul asupra stării de vegetație și productivității culturilor de primăvară din arealul de nord-est al Moldovei nu a fost semnificativ, fenomenul de secetă la nivelul culturilor fiind diferențiat de la mediu, până la slab. În ceea ce privește toamna anului 2003, în baza art. 14 din Legea nr. 381/2002 a fost emisă H.G. nr. 1097/2004 privind declararea stării de calamitate naturală în agricultură și stabilirea nivelului maxim al sumei ce poate fi acordată. În acest context, cum pentru culturile prășitoare din anul 2004 și anii anteriori nu s-a reținut starea de calamitate, de către comisia de specialitate de la Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, evident nici instanța nu poate reține ca existentă această stare, motiv pentru care va respinge acțiunea, ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta SC C. SA Botoșani, solicitând casarea ei și pe fond, admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată. Prin notele scrise depuse ulterior la dosar, s-a imputat primei instanțe, greșita înlăturare a înscrisurilor depuse în dovedirea acțiunii, hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, ignorarea cererii de încuviințare a probei cu expertiza tehnică, cu consecința încălcării dreptului la apărare și greșita interpretare a textului de lege și a înscrisurilor depuse, apreciindu-se că pentru efectuarea expertizei tehnice care este absolut necesară în cauză, se impune trimiterea cauzei, spre rejudecare.

Au fost depuse la dosar, raportul de expertiză tehnico-judiciară efectuat într-o altă cauză absolut similară și sentința civilă nr. 69 din 22 martie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, prin care Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a fost obligat să sesizeze Guvernul României, cu privire la starea de calamitate a culturilor prășitoare din anul 2004 și să îndeplinească formalitățile administrative legale, în vederea acordării despăgubirilor către o altă societate aflată în aceeași situație. Recursul este fondat. Examinând actele dosarului și criticile recurentei, prin prisma dispozițiilor art. 304 și 304 1 C. proc. civ.

și a prevederilor legale incidente în materie, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că pentru justa soluționare a cauzei, în raport cu obiectul acesteia, se impunea, într-adevăr, efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, pentru a se verifica în ce măsură se conturează elementele de fapt care, coroborate cu actele depuse la dosar, constatările efectuate anterior de organele de specialitate și comunicările Administrației Naționale de Meteorologie, să fie avute în vedere pentru aprecierea caracterului legal sau nelegal al refuzului Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, de a sesiza Guvernul României, cu privire la starea de calamitate a culturilor prășitoare pentru anul 2004, probă solicitată, de altfel, prin acțiunea introductivă și asupra căreia instanța nu s-a pronunțat.

Neprocedând astfel, prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) și al art. 313 C. proc. civ., recursul va fi admis, dispunându-se casarea acesteia și trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași instanțe. În cadrul rejudecării, se va dispune suplimentarea probatoriului, prin efectuarea expertizei tehnice de specialitate, care urmează a stabili, evident, pe lângă toate elementele de fapt la care s-a făcut referire mai sus, ce urmează a fi apreciate ca fiind utile cauzei, în ce măsură reclamanta a respectat obligațiile impuse de art. 19 din Legea nr. 381/2002, pentru a beneficia de despăgubiri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC C. SA Botoșani împotriva sentinței civile nr. 335 din 28 septembrie 2005 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 iunie 2006.