ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2958/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2958/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 26 martie 2004 reclamanta

SC D.P. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC S. SRL pentru ca prin hotărârea

ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 1.489.675.464 lei compusă

din: 950.611.772 lei debit reprezentând contravaloare facturi neachitat și

539.063.692 lei dobândă legală calculată până la data de 1 februarie 2004, cu

cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii se arată că, la

data de 29 martie 2001, între părți s-a încheiat contractul nr. 196 având ca

obiect vânzarea-cumpărarea pesticide iar cu facturile nr. 2276843 din 18 iunie

2001, nr. 7631656 din 30 august 2001, nr. 415565 din 26 noiembrie 2001, nr. 415582

din 3 decembrie 2001, nr. 415583 din 3 decembrie 2001 s-au livrat pesticide

rămânând o creanță în valoare de 950.611.722 lei. Se mai arată că potrivit art.

12 din contract, cumpărătorul s-a obligat să achite vânzătorului prețul

produselor la datele scadente astfel încât cuantumul dobânzii până la data

prezentei acțiuni 1 februarie 2004 este pretins prin cerere.

În drept, se invocă dispozițiile art. 969,

970, 1073, 1294, 1361, 1363 C. civ., art. 43 C. com., O.U.G. nr. 9/2000.

Prin sentința comercială nr. 704 din

10 februarie 2005 pronunțată în dosarul nr. 4177/2004 Tribunalul București, secția

a VI-a comercială, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea principală precizată,

la data de 10 februarie 2005, prin care reclamanta SC D.P. SRL a solicitat

obligarea pârâtei SC S. SRL la plata sumei totale de 1.713.058.807 lei Rol din

care 947.557.408 lei Rol reprezentând contravaloare debit-facturi neachitate și

765.501.399 lei rol dobânda legală calculată până la data de 10 februarie 2005,

cu obligarea la plata dobânzii legale în continuare până la achitarea integrală

a debitului, precum și a cheltuielilor de judecată aferente litigiului.

Au fost respinse, ca neîntemeiate, și

cererile de chemare în garanție formulate de pârâtă împotriva SC S. SA Sfântu

Gheorghe, SC A. SA ANGHELUȘ și PF S.G.

S-a dispus anularea, ca netimbrate, a

cererilor de intervenție în nume propriu formulate de SC S. SA Sfântu Gheorghe,

SC A. SA ANGHELUȘ și Asociația Familială T.V. și a fost respinsă, ca

inadmisibilă, cererea de intervenție promovată de PF S.G., reclamanta fiind

obligată la plata către pârâtă a sumei de 10.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța fondului a reținut, în esență, că între reclamantă și pârâtă a fost

încheiat contractul de distribuție nr. 196/2001, în baza căruia se obliga să

vândă pesticide și semințe iar a doua, să distribuie aceste produse

producătorilor agricoli, pentru serviciile prestate pârâta distribuitor urmând

să primească un comision de 10 % din valoarea mărfii distribuite.

În speță, produsul distribuit era D. 750

WP a cărei contravaloare nu s-a putut recupera, întrucât marfa nu a corespuns din

punct de vedere calitativ, iar beneficiarii care l-au utilizat au înregistrat

prejudicii prin distrugerea recoltelor și nu au achitat valoarea acestui

erbicid.

În acest sens, prima instanță a

constatat că pârâta a fost sancționată conform procesului-verbal de contravenție

nr. 2/2001, calitatea necorespunzătoare rezultând și din conținutul

expertizelor tehnice specialitatea agricultură depuse la dosar, precum și din

procesul verbal întocmit de D.G.A.I.A. sub nr. 1485 din 21 iunie 2001.

Instanța a apreciat, totodată, că înțelegerea

contractuală intervenită între părțile în litigiu, reprezintă un contract de

comision, comisionarul încheind în nume propriu dar pe seama comitentului

contracte de vânzare-cumpărare, astfel încât dreptul de proprietate asupra

bunurilor care fac obiectul contractului încheiat între comisionar și terț, ca

și riscurile se transmit direct de la comitent la terț și invers, răspunderea

comisionarului față de comitent purtând numai asupra încheierii actelor juridice

cu terții nu și pentru executarea lor, atâta timp cât contractul părților nu

conține o clauză de garanție în sarcina comisionarului.

Cererile de intervenție în nume

propriu au fost anulate, ca netimbrate, în baza dispozițiilor art. 20 din Legea

nr. 146/1997, iar respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de intervenție

formulată de PF S.G. a fost motivată pe faptul că acesta avea în cauză

calitatea de chemat în garanție.

Împotriva acestei sentințe a declarat

apel reclamanta SC D.P. SRL susținând, în esență, că în mod greșit, prima

instanță a reținut că produsul D. nu a corespuns calitativ și a produs pagube

beneficiarilor, fără a avea în vedere că reclamanta a probat că a livrat un

produs omologat de organele competente și verificat din punct de vedere

calitativ, conform certificatului de omologare nr. 2023 din 26 octombrie 1999,

a buletinului de recepție calitativă nr. 104 din 22 martie 2000 și a raportului

pentru avizarea acestui erbicid la cultura cartofului.

Curtea de Apel București, secția a

VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 729 din 24 octombrie 2005

pronunțată în dosarul nr. 1246/2005, a respins, ca nefondat, apelul formulat de

reclamanta SC D.P. SRL, reținând, în esență, că față de clauzele inserate la

art. 2, 11, 12 și 13 din convenția părților, în mod corect instanța fondului a

calificat contractul în raport de dispozițiile art. 405 C. com., ca fiind de

comision, prin care pârâta-comisionar s-a obligat în temeiul împuternicirii comitentului

să încheie acte de comerț în nume propriu, dar pe seama comitentului, în

schimbul unei remunerații.

S-a arătat că prin art. 16 raportat la

art. 2 din contract s-a prevăzut decontarea contravalorii produselor, după

încasarea lui de la terți, comisionarul nerăspunzând pentru neexecutarea

contractului de către un terț, iar comitentul are doar posibilitatea să

solicite intentarea acțiunii împotriva terțului, sau cedarea acestui drept în favoarea

sa.

A mai constatat instanța de apel că nu

poate fi reținută culpa comitentului în executarea contractului de comision, în

sensul neurmăririi încasării prețului mărfurilor furnizate, în cauză rezultând

că refuzul de plată a terțului a fost întemeiat, produsele livrate de

reclamantă au fost inferioare calitativ și au produs prejudicii beneficiarilor,

situație de fapt dovedită prin expertizele extrajudiciare depuse la dosar care

au valoarea probatorie a declarațiilor de martori, că buletinele de recepție

calitativă nu au fost întocmite în concordanță cu certificatele de omologare

fiind prevăzute alte doze și că instituțiile de specialitate după constatarea rezultatelor

negative ale testărilor nu au mai omologat produsul și s-a dispus suspendarea

acestuia de la import de către ministerul în domeniu.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

comercială, prin decizia comercială nr. 4052 din 8 decembrie 2006 pronunțată în

dosarul nr. 254/2006, a admis recursul declarat de reclamanta SC D.P. SRL împotriva

deciziei Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, nr. 729 din 24

octombrie 2005, a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare,

aceleiași instanțe.

Potrivit considerentelor care au

condus la admiterea recursului, Înalta Curte a constatat ca prin calificarea

contractului în litigiu, ca fiind un contract de comision, instanța s-a

substituit voinței părților și a concluzionat că pârâta nu răspunde pentru

neexecutarea contractului de către un terț, fără însă a analiza prevederile art.

12 din convenție prin care au fost stabilite modalitățile de plată a prețului.

S-a reținut, totodată, că instanța de

apel s-a substituit voinței părților și în interpretarea capitolului IV din

contractul încheiat privind drepturile și obligațiile părților în executarea

convenției.

Înalta Curte de Casație și Justiție a

menționat că instanța de apel nu a analizat îndeplinirea de către pârâtă a

obligațiilor privind încheierea contractelor de vânzare-cumpărare cu

producătorii agricoli, ținerea evidenței debitelor pe producători și urmărirea

recuperării acestora, obligații stabilite prin art. 8 din contract și că în

raport de reținerea culpei reclamantei în livrarea produselor calitativ

inferioare, nu a avut în vedere și apărarea acestei părți privind livrarea unor

produse corespunzătoare și care au fost recepționate de către pârâtă.

După casare cu trimitere spre

rejudecare cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția

a VI-a comercială, sub nr. 1031/3/2007.

În apel după casare, la solicitarea

părților în litigiu, Curtea a admis proba cu înscrisuri și proba cu

interogatoriu, această ultimă dovadă fiind administrată numai de către

intimata-pârâtă, apelanta-reclamantă înțelegând să renunțe la acest mijloc

probatoriu.

Părțile au depus la dosar precizări

scrise și acte în raport de relațiile solicitate din oficiu de instanță,

conform mențiunilor înserate în conținutul încheierii întocmită la termenul de

judecată din data de 13 noiembrie 2007, aceste relații fiind dispuse de Curte în

raport și de poziția exprimată de părți care nu au fost de acord cu

administrarea probei cu expertiză contabilă, dovadă pusă în discuție cu

obiectivele inserate în încheierile de ședință de la termenele din 22 mai 2007

și respectiv 13 noiembrie 2007.

Examinând sentința comercială atacată

prin prisma criticilor formulate prin calea de atac, în considerarea și a

prevederilor art. 315 C. proc. civ., cu referire la problemele de drept

dezlegate prin hotărârea instanței supreme, Curtea de Apel București, secția a

VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 618 din 13 decembrie 2007, a admis

apelul formulat de apelanta-reclamantă SC D.P. SRL București împotriva

sentinței comerciale nr. 704 din 10 februarie 2005 pronunțată de Tribunalul

București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr. 4177/2004, în

contradictoriu cu intimata-pârâtă SC S. SRL Brașov, intimatele-chemate în

garanție PF S.G. sat Ozun Comuna Ozun, Societatea Agricolă S. (fostă B.) Sat

Arkus (FN) Comuna Arkus, Județ Covasna, SC A. SA ANGHELUȘ G., și intimata - intervenientă

în nume propriu Asociația Familială T.V. Constanța și în consecință:

A schimbat în parte sentința

comercială atacată în sensul că pe fond, a admis în parte acțiunea precizată

formulată de reclamanta SC D.P. SRL și a obligat pârâta la plata către

reclamantă a sumei totale de 150.255 Ron din care: 83.112 Ron contravaloare preț

produse și 67.143 Ron dobândă legală calculată până la data de 10 februarie

2005 precum și a dobânzii legale în continuare până la achitarea integrală a

debitului.

S-au menținut celelalte dispoziții ale

sentinței.

A obligat intimata-pârâtă la plata

către apelanta-reclamantă a sumei de 6.168 Ron cheltuieli de judecată aferente

căilor de atac, reprezentând taxa judiciară de timbru, timbru judiciar și

onorariu avocat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că probele administrate atestă faptul că în baza

prevederilor art. 1 din contractul de distribuție nr. 196 din 29 martie 2001

încheiat între părți, apelanta-reclamantă în calitate de furnizor, conform

avizelor de însoțire marfă și a facturilor anexate în timpul primei judecăți a

furnizat următoarele cantități de pesticide: 50 kg dacsulfuron 750 WP, 2000 kg

dacmancoz, 100 litri dackilin, 100 kg dackillrat și 67 plicuri dacphosal.

Din aceste produse au fost restituite

apelantei-reclamante care a procedat la stornarea prețului prin facturile emise

ulterior, cantitățile de 27,2 Kg, dacsulfuron, 900 kg dacmancoz, 56 litri

dackilin, 99 kg dackillrat și 67 bucăți dacphosal, conform avizelor atașate la

dosar fond.

Au rămas deci ca livrate către

intimata-pârâtă, fără a fi restituite 22,8 Kg dacsulfuron, 1100 kg dacmancoz,

44 litri dackillin și 1 kg dackillrat, al căror preț a fost solicitat de către

reclamanta-apelantă prin acțiunea dedusă prezentei judecăți.

Cantitățile de pesticide furnizate

inițial de către reclamantă, cantitățile de produse returnate, respectiv

cantitățile rămase de plată, mai sus arătate, au fost confirmate de către

intimata-pârâtă prin întâmpinarea depusă la termenul din 17 octombrie 2005 în

timpul primei judecăți a apelului în dosarul nr. 1246/2005 precum și prin

adresa emisă de aceeași parte sub nr. 412 din 22 august 2001, existentă la dosar

fond, la pct. 2 din acest înscris, partea chemată în judecată, obligându-se să

achite avansul până la data de 30 septembrie 2001, cu excepția produsului

dacsulfuron.

Valoarea prețului produselor furnizate

și respectiv cuantumul și modul de calcul al dobânzii legale solicitat prin

acțiune de către apelanta - reclamantă, nu au fost contestate în nici un mod de

către intimata-pârâtă, singura apărare formulată de aceasta, în justificarea

neachitării prețului, fiind aceea a necorespunderii calitative, în principal

pentru produsul Dacsulfuron, cauză care a determinat producătorii agricoli

chemați în garanție să nu onoreze plata, urmare înregistrării de pagube după

utilizarea respectivului pesticid.

Curtea a reținut că intimata-pârâtă

prin dispozițiile art. 2 și ale art. 12 din contractul de distribuție încheiat

sub nr. 196 din 29 martie 2001 și-a asumat obligația încasării și decontării

contravalorii prețului produselor furnizate, plata urmând a avea loc în procent

de 27 % la livrare, respectiv 33 % până la 31 august 2001 și diferența de 40 %

din valoarea până la 30 noiembrie 2001.

Prin art. 8 lit. h) din convenție

intimata-pârâtă s-a obligat să deconteze produsele pe care le-a solicitat

furnizorului, care au astfel caracter ferm, nemaiputând fi returnate.

Prin probele administrate în timpul

primei judecăți și în apel, intimata-pârâtă a dovedit necorespunderea

calitativă din totalul produselor primite de la apelanta-reclamantă, numai a

cantității de 3,5 kg dacsulfuron, reprezentând cantitățile distribuite celor 3

producători agricoli pe care a înțeles să îi cheme în garanție: SC A. SA

ANGHELUȘ pentru 1,2 kg, PF S.G. pentru 0,8 kg și respectiv 1,5 kg pentru SC S. SA.

Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat

recurs pârâta SC S. SRL Brașov criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

susținând, în esență, că:

formele de procedură prevăzută sub sancțiunea nulității prevăzută de art. 105 alin.

(2) C. proc. civ. (art. 304 pct. 5 C. proc. civ.) întrucât, în urma rejudecării

după casare, deși admite acțiunea întrucât, în urma rejudecării după casare,

deși admite acțiunea reclamantei păstrează soluția instanței de fond cu privire

la cererile de chemare în garanție ca fiind neîntemeiate, fără a fi repuse în

discuția părților;

pe care se sprijină (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.) întrucât, a înlăturat toate

efectele decurgând din „contract”, așa cum au fost stabilite de instanța de

fond, fără a motiva și preciza în prezența cărui tip de contract se află părțile;

contradictorii (art. 304, art. 7 C. proc. civ.) întrucât, potrivit instanței [(alin.

(4)] aceasta consideră ca nedovedită afirmația pârâtei privind calitatea

necorespunzătoare a întregii cantități de 22,8 Kg de dacsulfurom dar reține, în

schimb, defectul de calitate pentru 3,5 kg;

juridic dedus judecății (contractul) schimbând înțelesul lămurit și vădit

neîndoielnic al acestuia (art. 304 pct. 8 C. proc. civ.) reținând că este o

înțelegere contractuală.

În consecință, recurenta solicită, în temeiul

art. 304 alin. (5), pct. 7 și 8 C. proc. civ., admiterea recursului așa cum a

fost formulat și motivat, în scris, casarea deciziei atacate și menținerea

hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică.

Recursul este nefondat pentru

următoarele considerente:

Din examinarea actelor de la dosar

prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei

rezultă că, în mod corect, instanța de apel a analizat actul juridic dedus judecății

și materialul probator administrat în cauză stabilind adevăratele raporturi

juridice dintre părți pronunțând o soluție justă care nu poate fi reformată

prin recursul declarat de pârâtă.

Critica referitoare la faptul că prin

decizia atacată instanța de apel a încălcat formele legale prevăzute de art. 105

alin. (2) C. proc. civ., păstrând hotărârea instanței de fond cu privire la

cererile de chemare în garanție fără a fi repuse în discuția părților, este

neîntemeiată întrucât atâta timp cât pârâta-recurentă nu a fost obligată la

plata prețului produselor livrate chematelor în garanție (3) nici cererile de

chemare în garanție nu puteau fi admise, astfel că instanța de apel nu a

încălcat prevederile art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Pe de altă parte, cererile de chemare

în garanție, formulate în condițiile art. 60 C. proc. civ., în fața primei instanțe,

nu trebuiau „repuse în discuție”, așa cum fără temei susține recurenta, ci

instanța de apel urma să se pronunțe asupra lor, odată cu judecarea cererii

principale și în raport de soluția adoptată, așa cum, în mod corect a procedat

instanța de apel.

Critica întemeiată pe motivul prevăzut

de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., nu subzistă deoarece prin conținutul

argumentelor aduse de recurentă, se tinde la reținerea unei alte situații de

fapt și la o reapreciere a probelor, aspecte care nu se încadrează în ipoteza art.

304 pct. 7.

Și critica întemeiată pe denaturarea actului

juridic dedus judecății, apare ca nefondată. Instanța de apel, ținută de indicațiile

date prin decizia de casare, analizează modul în care părțile și-au îndeplinit

obligațiile asumate prin convenție, soluția adoptată fiind în deplină

concordanță cu cele statuate de părți și dovedite cu probele administrate.

Susținerile recurentei subsumate acestui

motiv, vizează aspecte de netemeinicie, care însă exced controlului de

legalitate pe calea recursului.

Pentru cele ce preced, Înalta Curte va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtă.

În temeiul art. 274 C. proc. civ., va

obliga recurenta la plata sumei de 1.500 lei cheltuieli de judecată către

intimata SC D.P. SRL.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta SC S. SRL Brașov împotriva deciziei nr. 618 din 13 decembrie

2007 a Curții de Apel București.

Obligă recurenta la 1.500 lei

cheltuieli de judecată către intimata SC D.P. SRL București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17

octombrie 2008.