ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3206/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1559/COM din 8 octombrie 1999, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția comercială, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta SC B.R. SRL Constanța, cu sediul în Constanța, în contradictoriu cu SC S. SRL Constanța, în sensul că a obligat societatea pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 559.712.431 lei contravaloare marfă, la 27.500.000 lei cu titlu de plată nedatorată și la 48.484.124 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că pârâta datorează, așa cum a rezultat și din raportul de expertiză, contravaloarea produselor livrate și neachitate, în sumă de 523.692.431 lei, în urma compensării legale a datoriilor reciproce a părților, pe perioada iunie 1997 - februarie 1999. În aceste condiții, față de dispozițiile art. 969 C. civ., reclamanta a făcut dovada raporturilor contractuale dintre părți, pârâta urmând a suporta această sumă, iar suma de 27.500.000 lei reprezintă sumă avansată de reclamantă, în vederea asocierii cu pârâta, asociere care nu s-a mai finalizat. Deoarece pârâta nu a putut face dovada materializării acordului de voință al părților, în sensul asocierii celor două societăți, urmează a fi înlăturate susținerile acesteia privind nedatorarea acestei sume.

Curtea de Apel Constanța, secția comercială, prin decizia nr. 379/COM din 18 aprilie 2001, a respins, ca nefondat, apelul promovat de pârâta SC S. SRL Constanța împotriva sentinței civile nr. 1559 din 8 octombrie 1999 a Tribunalului Constanța, secția comercială, și a obligat apelanta pârâtă la plata sumei de 15.000.000 lei cheltuieli de judecată, în favoarea intimatei reclamante SC B.R. SRL. Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că din înscrisurile depuse la dosar, precum și din concluziile rapoartelor de expertiză întocmite în cauză (expertiză efectuată la fond și contraexpertiză) rezultă, fără putință de tăgadă, că suma, pretinsă de reclamant ca fiind datorată, este cea reală, contractul de asociere dintre reclamanți și terți nefinalizându-se, rămânând în proiect.

Expertiza contabilă atestă operațiunile comerciale intervenite între părți, stabilind că reclamanta a livrat combustibil pârâtei, ambele părți efectuând operațiuni contabile în acest sens și pentru care au fost emise facturi, pentru ca, în procesul verbal de compensare din 9 septembrie 1996, pârâta să recunoască și un debit rezultat dintr-o altă compensare, în sumă de 47.000.000 lei.

Împotriva deciziei civile nr. 379/COM din 18 aprilie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, a declarat recurs pârâta SC S. SRL Constanța, care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că s-a acordat mai mult decât s-a cerut de reclamantă, întrucât, în cererea de chemare în judecată, reclamanta nu a solicitat compensarea datoriilor, între părți nu au existat raporturi contractuale, nici măcar în formă simplificată, interpretarea greșită a actelor deduse judecății, aplicarea greșită a legii privind compensarea datoriilor, împrejurarea că nu s-a pronunțat asupra unor dovezi hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, precum și aspectul că această hotărâre se întemeiază pe o greșeală gravă de fapt, care a decurs din aprecierea eronată a probelor administrate, fiind invocate în drept dispozițiile art. 304 pct. 6, 7, 8, 9, 10 și 11 C. proc.

civ. Curtea, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport cu criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente. Instanțele judecătorești anterioare, printr-o corectă și integrală apreciere a probelor, au stabilit corect adevăratele raporturi juridice dintre părți, întinderea drepturilor și obligațiilor asumate reciproc, răspunderea care se instituie în cazul nerespectării clauzelor contractuale, precum și cadrul legal aplicabil în speță. Motivat și amplu argumentat, instanțele s-au pronunțat asupra tuturor cererilor părților, cu trimitere la probele administrate în cauză.

În corecta stabilire a situației de fapt și de drept, relevanță juridică maximă prezintă actele depuse de părți și raportul de expertiză contabilă, întocmit de experta contabilă H.L., din analiza lor rezultând că între reclamantă și pârâtă au avut loc relații economice reciproce, iar din verificarea și confruntarea evidențelor contabile și a actelor primare, pârâta are o datorie de 587.212.431 lei debit, format din suma de 559.712.431 lei, reprezentând mărfuri primite și neachitate și suma de 27.500.000 lei, reprezentând avans achitat de reclamantă pârâtei pentru majorare de capital, fără să fie urmată de această asociere. De asemenea, instanța de apel a dat dovadă de rol activ și, prin încheierea din ședința publică de la 26 iunie 2000, la solicitarea pârâtei SC S. SRL, a admis o contraexpertiză contabilă, cu toate obiectivele stabilite în această fază procesuală.

Raportul de contraexpertiză contabilă judiciară, întocmit de cei trei experți contabili autorizați, a concluzionat, fără echivoc, că suma datorată de pârâtă, în baza facturilor enumerate în cererea de chemare în judecată a SC B.R. SRL este de 587.212.431 lei (dosar apel). Pentru a lămuri cauza sub toate aspectele, instanța de apel a încuviințat, prin încheierea din 11 decembrie 2000, obiecțiunile formulate de părți la raportul de contraexpertiză contabilă judiciară, iar experții contabili au ilustrat pregnant și convingător, în noile concluzii, că își mențin aprecierile inițiale (dosar apel).

O contribuție determinantă și de certă semnificație juridică, în soluționarea cauzei, o reprezintă minuta încheiată între părți la data de 30 august 1999, prin care SC S. SRL recunoaște debitul de 587.227.398 lei, debit în care se includ și facturile nesemnate de primirea mărfii și despre care pârâta a menționat expres că a primit marfa din facturile nesemnate și a înregistrat-o la rubrica „intrări” în gestiunea sa, creditând furnizorul cu obligația de plată (dosar fond). Cadrul juridic expus anterior, în contextul probator administrat în cauză, a condus la o justă apreciere a situației de fapt și de drept, instanțele judecătorești anterioare pronunțând hotărâri perfect legale și temeinice. Astfel fiind, urmează a respinge, ca nefondat, recursul promovat de pârâta SC S. SRL Constanța, nefiind îndeplinite nici una din dispozițiile art. 304 C. proc.

civ., menținând ca legală și temeinică decizia civilă nr. 379/COM din 18 aprilie 2001, pronunțată de secția comercială a Curții de Apel Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC S. SRL Constanța împotriva deciziei nr.379/COM din 18 aprilie 2001 a Curții de Apel Constanța, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 27 iunie 2003.