ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3206/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1559/COM

din 8 octombrie 1999, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția comercială, a

fost admisă acțiunea formulată de reclamanta SC B.R. SRL Constanța, cu sediul

în Constanța, în contradictoriu cu SC S. SRL Constanța, în sensul că a obligat

societatea pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 559.712.431 lei

contravaloare marfă, la 27.500.000 lei cu titlu de plată nedatorată și la

48.484.124 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că pârâta datorează, așa cum a rezultat și din raportul de

expertiză, contravaloarea produselor livrate și neachitate, în sumă de

523.692.431 lei, în urma compensării legale a datoriilor reciproce a părților,

pe perioada iunie 1997 - februarie 1999. În aceste condiții, față de

dispozițiile art. 969 C. civ., reclamanta a făcut dovada raporturilor

contractuale dintre părți, pârâta urmând a suporta această sumă, iar suma de

27.500.000 lei reprezintă sumă avansată de reclamantă, în vederea asocierii cu

pârâta, asociere care nu s-a mai finalizat. Deoarece pârâta nu a putut face

dovada materializării acordului de voință al părților, în sensul asocierii

celor două societăți, urmează a fi înlăturate susținerile acesteia privind

nedatorarea acestei sume.

Curtea de Apel Constanța, secția comercială,

prin decizia nr. 379/COM din 18 aprilie 2001, a respins, ca nefondat, apelul

promovat de pârâta SC S. SRL Constanța împotriva sentinței civile nr. 1559 din 8

octombrie 1999 a Tribunalului Constanța, secția comercială, și a obligat

apelanta pârâtă la plata sumei de 15.000.000 lei cheltuieli de judecată, în favoarea

intimatei reclamante SC B.R. SRL.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a stabilit că din înscrisurile depuse la dosar, precum și din concluziile

rapoartelor de expertiză întocmite în cauză (expertiză efectuată la fond și

contraexpertiză) rezultă, fără putință de tăgadă, că suma, pretinsă de

reclamant ca fiind datorată, este cea reală, contractul de asociere dintre

reclamanți și terți nefinalizându-se, rămânând în proiect. Expertiza contabilă

atestă operațiunile comerciale intervenite între părți, stabilind că reclamanta

a livrat combustibil pârâtei, ambele părți efectuând operațiuni contabile în

acest sens și pentru care au fost emise facturi, pentru ca, în procesul verbal

de compensare din 9 septembrie 1996, pârâta să recunoască și un debit rezultat

dintr-o altă compensare, în sumă de 47.000.000 lei.

Împotriva deciziei civile nr.

379/COM din 18 aprilie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, a declarat recurs pârâta SC S. SRL Constanța, care a criticat

această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul

că s-a acordat mai mult decât s-a cerut de reclamantă, întrucât, în cererea de

chemare în judecată, reclamanta nu a solicitat compensarea datoriilor, între

părți nu au existat raporturi contractuale, nici măcar în formă simplificată,

interpretarea greșită a actelor deduse judecății, aplicarea greșită a legii

privind compensarea datoriilor, împrejurarea că nu s-a pronunțat asupra unor dovezi

hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, precum și aspectul că această hotărâre

se întemeiază pe o greșeală gravă de fapt, care a decurs din aprecierea eronată

a probelor administrate, fiind invocate în drept dispozițiile art. 304 pct. 6, 7,

8, 9, 10 și 11 C. proc. civ.

Curtea, analizând materialul

probator administrat în cauză, în raport cu criticile formulate în cererea de

recurs, constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente.

Instanțele judecătorești anterioare,

printr-o corectă și integrală apreciere a probelor, au stabilit corect

adevăratele raporturi juridice dintre părți, întinderea drepturilor și

obligațiilor asumate reciproc, răspunderea care se instituie în cazul

nerespectării clauzelor contractuale, precum și cadrul legal aplicabil în

speță.

Motivat și amplu argumentat,

instanțele s-au pronunțat asupra tuturor cererilor părților, cu trimitere la

probele administrate în cauză.

În corecta stabilire a situației de

fapt și de drept, relevanță juridică maximă prezintă actele depuse de părți și

raportul de expertiză contabilă, întocmit de experta contabilă H.L., din

analiza lor rezultând că între reclamantă și pârâtă au avut loc relații

economice reciproce, iar din verificarea și confruntarea evidențelor contabile

și a actelor primare, pârâta are o datorie de 587.212.431 lei debit, format din

suma de 559.712.431 lei, reprezentând mărfuri primite și neachitate și suma de

27.500.000 lei, reprezentând avans achitat de reclamantă pârâtei pentru

majorare de capital, fără să fie urmată de această asociere.

De asemenea, instanța de apel a dat

dovadă de rol activ și, prin încheierea din ședința publică de la 26 iunie

2000, la solicitarea pârâtei SC S. SRL, a admis o contraexpertiză contabilă, cu

toate obiectivele stabilite în această fază procesuală. Raportul de

contraexpertiză contabilă judiciară, întocmit de cei trei experți contabili

autorizați, a concluzionat, fără echivoc, că suma datorată de pârâtă, în baza

facturilor enumerate în cererea de chemare în judecată a SC B.R. SRL este de

587.212.431 lei (dosar apel).

Pentru a lămuri cauza sub toate

aspectele, instanța de apel a încuviințat, prin încheierea din 11 decembrie

2000, obiecțiunile formulate de părți la raportul de contraexpertiză contabilă

judiciară, iar experții contabili au ilustrat pregnant și convingător, în noile

concluzii, că își mențin aprecierile inițiale (dosar apel).

O contribuție determinantă și de

certă semnificație juridică, în soluționarea cauzei, o reprezintă minuta

încheiată între părți la data de 30 august 1999, prin care SC S. SRL recunoaște

debitul de 587.227.398 lei, debit în care se includ și facturile nesemnate de

primirea mărfii și despre care pârâta a menționat expres că a primit marfa din

facturile nesemnate și a înregistrat-o la rubrica „intrări” în gestiunea sa,

creditând furnizorul cu obligația de plată (dosar fond).

Cadrul juridic expus anterior, în

contextul probator administrat în cauză, a condus la o justă apreciere a

situației de fapt și de drept, instanțele judecătorești anterioare pronunțând

hotărâri perfect legale și temeinice.

Astfel fiind, urmează a respinge, ca

nefondat, recursul promovat de pârâta SC S. SRL Constanța, nefiind îndeplinite

nici una din dispozițiile art. 304 C. proc. civ., menținând ca legală și

temeinică decizia civilă nr. 379/COM din 18 aprilie 2001, pronunțată de secția

comercială a Curții de Apel Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta SC S. SRL Constanța împotriva deciziei nr.379/COM din 18

aprilie 2001 a Curții de Apel Constanța, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 27 iunie 2003.