ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 618/2007
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 618/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la
25 august 2005, reclamantul C.V. a chemat în judecată pe pârâții Ș.L., C.F. și
R.A.R.A.R., solicitând acordarea încadrării în normele de poluare chimică a
atmosferei din România R.N.T.R. 3 a autoturismului M.B., cumpărat la 15 martie
2005 din Germania.
În motivarea acțiunii,
reclamantul a arătat că, din buletinele depuse rezultă că valorile de substanță
poluantă se situează sub valorile limită.
Prin sentința civilă nr. 565
din 8 martie 2006, pronunțată în dosarul nr. 35482/2/2005 (D 3623/2005) Curtea
de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis
acțiunea formulată a constatat refuzul nejustificat de soluționare a cererii
reclamantului de încadrare a autoturismului proprietatea sa în categoria Euro 3, a obligat pârâtul să emită un act pentru încadrarea autoturismului în Euro 3, a respins acțiunea ca neîntemeiată față de celelalte părți.
Pentru a pronunța astfel,
Curtea de Apel a reținut că, din extrasul buletinului de încercare din 16 iunie
2005, rezultă o valoare a substanțelor poluante sub valorile limită, la CO, valoarea limită fiind de 2,3 grame/Km, iar cea măsurată este de 1,291 grame/Km.
Împotriva acestei sentințe a
formulat recurs pârâta, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 4, 7 și 9 C. proc. civ.
Recurenta apreciază că
dispozitivul este în contradicție cu motivarea instanței și cu probele
administrate.
Instanța de fond a înlăturat
prevederile și anume: Ordinul nr. 2194/2004 al M.T.C.T., Directivele U.E. nr.
70/220 nr. 98.
Instanța de fond și-a
depășit competențele acordând derogări de la normele europene și naționale.
Recursul este fondat.
Recurenta-pârâtă a invocat
în adresa nr. 43/3258 din 1 august 2005 faptul că nu se pot face o echivalență
între încercarea de tip I emisii poluante măsurate în regim dinamic (g/km) și
cea prin care emisiile sunt măsurate în regim static (%).
Intimata-reclamantă a
contestat această concluzie.
Curtea apreciază că această
împrejurare poate fi lămurită prin efectuarea unei expertize de specialitate
care să evidențieze și să arate cele două tipuri de încercări regim dinamic și
regim static, stabilindu-se diferențele precum și dacă autoturismul
reclamantului se încadrează în regimul Euro 3, conform Directivei nr. 98/69 CE
și a normelor R.N.T.R. 7 aprobate prin Ordinul nr. 2132/2005.
În lipsa completării
probatoriului cu concluziile unui expert nu se poate aprecia în mod corect
asupra temeiniciei cererii reclamantului.
În aceste condiții, recursul
formulat apare ca fiind fondat din perspectiva motivelor de recurs prevăzute
art. 304 pct. 7 și 304
1
C. proc. civ.
Urmează ca în temeiul art.
20 Legea nr. 554/2004, art. 312 alin. (1) teza I și alin. (3) C. proc. civ.,
Curtea constată admis recursul, casează sentința atacată și trimite cauza spre
rejudecare aceleiași instanțe pentru completarea probatoriului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de recurenta-reclamantă
R.A.R.A.R., împotriva sentinței civile nr. 565 din 8 martie 2006 în dosarul nr.
35482/2/2005 nr. vechi 3623/2005 al Curții de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimatul – reclamant
C.V.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre
rejudecare aceleiași instanțe.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 1 februarie 2007