ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4916/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ si fiscal,

reclamanții G.S. si G.M.D. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Regia

Autonomă - Registrul Auto Român, obligarea pârâtei la modificarea

certificatului de omologare industrială a vehiculului categoria M.I., marca H.,

din nr. de omologare nr. AFlBlG0011B59E4/2008 în nr. AFlBlG0011B59E6/2008 (în

realitate E5) și în mod corespunzător a cărții de identitate a vehiculului

emisă la 20 mai 2009, precum și obligarea pârâtei la cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanții au

arătat că au achiziționat autoturismul de la reprezentanța H. din statul Texas -

S.U.A. și imediat după plata taxelor vamale au solicitat R.A.R. - Reprezentanța

Brașov, omologarea autoturismului și eliberarea cărții de identitate a

vehiculului în vederea înmatriculării sale în România.

Au susținut

reclamanții că la data de 13 aprilie 2009 au efectuat testul privind analiza

emisiilor de noxe la autoturism și cum la acea dată, în România nu erau

reglementate încă normele pentru determinarea valorilor maximale de poluare

Euro 5 și 6, existente deja în Europa, încadrarea s-a făcut doar în raport de

limitele maximale reglementate, pentru care laboratorul era omologat, respectiv

Euro 4, pentru aceleași considerente a fost eliberată și CIV - ul mașinii, care

la pct. 5 - nr. de omologare apare terminația E4.

Reclamanții au afirmat că demersul lor

procesual este justificat de faptul că O.U.G. nr. 50/2008 a instituit taxa de

poluare doar pentru autovehiculele Euro 4, nu și pentru cele Euro 5 și 6,

astfel că, în raport de noile norme legale, au solicitat pârâtului rectificarea

omologării

autoturismului si a CIV, în sensul

încadrării autoturismului în norma de poluare Euro 5, solicitare care însă a

rămas fără răspuns.

Prin întâmpinare, pârâta Regia

Autonomă - Registrul Auto Român a solicitat respingerea acțiunii ca

neîntemeiată, susținând, în esență, că autoturismul reclamantei a fost corect

omologat, întrucât documentele tehnice de omologare tip ale bunului deținut de

reclamantă sunt conform Directivei nr. 70/220/CEE modificată prin Directiva nr.

96/69/CE, care reprezintă gradul de poluare Euro 4.

A mai arătat că laboratorul de

încercări pentru securitatea rutieră din cadrul R.A.R nu efectuează teste

pentru Euro 5, deoarece aparatura existentă nu permite măsurarea tuturor

componentelor necesare încadrării în limitele valorilor de Euro 5 și că, nu

există nicio prevedere legală care să oblige RAR să dețină dotarea necesară

efectuării testelor pentru încadrarea în normele Euro.

Curtea de Apel București, prin

Sentința nr. 3905 din 13 octombrie 2010, a admis acțiunea reclamanților, a obligat

pârâta R.A.R să procedeze la modificarea certificatului de omologare

industrială a vehiculului categoria M.I., marca H, din nr. de omologare

AF1B1G0011B59E4/2008 în nr. AF1B1G0011B59E6/2008, emisă la 20 mai 2009 și a

obligat pârâta R.A.R. la plata sumei de 2.050 lei, cheltuieli de judecată către

reclamanți.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut că potrivit cap. 4, pct. 7, subpunct 7.1 din Ordinul

M.T.C.T. nr. 2132/2005, pentru aprobarea reglementărilor privind omologarea

individuală, eliberarea cărții de identitate si certificarea autenticității

vehiculelor rutiere RNTR7, omologarea individuală în România a unui autovehicul

se acordă pe bază de documente tehnice privind datele de omologare sau teste

efectuate de un serviciu tehnic notificat la Comisia Europeană.

În opinia judecătorului de fond, chiar

dacă RAR nu era dotat cu aparatura tehnică necesară efectuării încercării tip

I, deci a testului, avea obligația de a proceda la obținerea documentației

tehnice privind datele de omologare, fie de la producător (documente pe baza

cărora s-a făcut omologarea de tip a acestui autoturism H., în diferite state

europene), fie să apeleze la un organism similar R.A.R. din altă țară

europeană, în care s-au importat astfel de autoturisme, pentru obținerea

acestor documente, reclamanții neavând nicio culpă în cauză.

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs, în termenul legal, pârâta Regia Autonomă - R.A.R., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304

pct. 6, 7, 8, 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta -

pârâtă a invocat motivul prevăzut în art. 304 pct. 7 C. proc. civ. și a arătat

că motivarea sentinței este lacunară, neîntrunind cerințele art. 261 pct. 5 C.

proc. civ. și cuprinde, totodată, motive contradictorii, în sensul că în

considerente se face referire la norma de poluare Euro 5, iar în dispozitiv se

acordă un nr. de omologare corespunzător normei de poluare Euro 6.

Raportat la prevederile art. 304 pct. 6

și 8 C. proc. civ., recurenta a arătat că instanța a acordat mai mult decât s-a

cerut și a interpretat greșit actul dedus judecății, schimbând natura acestuia,

criticile formulate în cuprinsul acestui motiv fiind identice cu cele anterior

precizate.

În cadrul motivului prevăzut în art. 304

pct. 9 C. proc. civ., a arătat că sentința a fost dată cu aplicarea greșită a

legii, instanța ignorând apărările formulate și preluând în totalitate

argumentele reclamanților referitoare la valorile limită ale emisiilor

poluante.

Cu privire obligarea la plata

cheltuielilor de judecată, a susținut că nu se poate reține culpă procesuală a

recurentei, pe de-o parte, datorită lipsei dotării necesare a R.A.R. pentru

efectuarea, anterior lunii decembrie 2010, a testului de poluare E5, iar pe de

altă parte, nu există nicio prevedere legală care să stabilească în sarcina sa

obligativitatea de a obține documentația de omologare de la producător sau de

la un alt organism similar din altă țară europeană.

Procedura derulata în faza recursului

Prin

concluziile scrise depuse la dosar (fila 23-26), recurenta-pârâtă a arătat că

solicitarea intimaților-reclamanți de a se menționa în cartea de identitate a

vehiculului, norma de poluare Euro 5, a fost soluționată în mod favorabil și pe

cale de consecință solicită să se ia act de tranzacția intervenită între părți,

privind soluționarea pe cale amiabilă a litigiului, anexând înscrisul sub

semnătură privată în care este consemnată învoiala părților (f.27 dosar).

Cu ocazia

dezbaterilor în ședința publică din 25.10.2011, recurenta-pârâtă a depus la

dosar extrasul cărții de identitate a vehiculului, în care a fost înscris

numărul de omologare modificat, potrivit normei de poluare E5 (fila 30 dosar).

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Față de actele și lucrările dosarului,

de probele administrate în cauză, înalta Curte apreciază, că recursul este

fondat și îl va admite pentru considerentele care vor fi relevate în

continuare.

În ceea ce

privește obiectul cauzei, ce vizează refuzul pârâtei R.A.R. de a modifica

certificatul de omologare a autovehiculului marca H., din nr. de omologare

AF1B1G0011B59E4/2008 în nr. AF1B1G0011B59E6/2008 (în realitate E5) și în mod

corespunzător a cărții de identitate a vehiculului, Înalta Curte reține

tranzacția încheiată între părțile litigante (f. 27) precum si extrasul cărții

de identitate a autovehiculului, din data de 16 februarie 2011, având înscris

numărul de omologare AF1B1G0011B59E5, conform normei de poluare E5 (f.30), înscrisuri

din care rezultă stingerea obligației stabilită în sarcina recurentei-pârâte

prin sentința recurată.

Față de această situație de fapt, de

concluziile părților, de înscrisurile administrate în cauză și de efectele ex

tune și ex nune produse de actele declarative de drepturi, în speță, tranzacția

judiciară, înalta Curte apreciază că nu mai are relevanță examinarea motivelor

de nelegalitate invocate prin cererea de recurs și se impune admiterea

recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii cererii

formulate de reclamanții G.S. și G.M.D. ca rămasă fără obiect.

În ceea ce

privește obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată ,

instanța de recurs reține că aplicabilitatea art. 274 alin. (1) C. proc. civ.

implică ideea de culpă procesuală a părții care a pierdut procesul.

Însă, în

litigiul de față, așa cum rezultă din tranzacția părților, intimații -

reclamanții au înțeles să renunțe la dreptul de a solicita orice pretenții, daune

materiale și morale, anterioare sau ulterioare litigiului dintre părți, față de

R.A.R. și salariații acestuia, precum și la pretențiile decurgând din plata

taxei de poluare, sau a altor taxe necesare înmatriculării în România a

autovehiculului, context în care, instanța de recurs va înlătura obligarea

recurentei-pârâte R.A.R. - R.A. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2.050

lei.

legal al soluției  adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, în

temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul,

va modificată sentința atacată în sensul că va respinge cererea reclamanților G.S.

și G.M.D. ca rămasă fără obiect și va înlătura obligarea recurentei-pârâte R.

A.R. - R. A. de plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de către

Regia Autonomă Registrul Auto Român împotriva sentinței nr.3905 din 13

octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Modifică

sentința atacată, în sensul că respinge cererea reclamanților G.S. și G.M.D.,

ca rămasă fără obiect și înlătură obligarea recurentei-pârâte Regia Autonomă -

R.A.R. de la plata cheltuielilor de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 25 octombrie 2011.