ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7580/2013

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea adresată Tribunalului Brăila reclamanta C.E. a solicitat în contradictoriu cu Registrul Auto Român obligarea pârâtei să procedeze la înscrierea în cartea de identitate a autoturismului marca O., tipul C., cu nr. de identificare X, a mențiunilor privind emisiile poluante euro 4, cu cheltuieli de judecată. Prin Sentința nr. 2658 din 8 noiembrie 2011 a Tribunalului Brăila a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, instanța reținând că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

2. Hotărârea instanței de fond A. Prin Sentința nr. 299 din 21 iunie 2012 a Curții de Apel Galați a fost admisă acțiunea formulată de reclamantă și a fost obligat pârâtul Registrul Auto Român să procedeze la înscrierea în cartea de identitate a autoturismului marca O., tipul C., cu nr. de identificare X, a mențiunilor privind emisiile poluante euro 4. B. Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formării convingerii instanței Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra autoturismului indicat în cauză conform contractului de vânzare-cumpărare încheiat.

Întrucât autoturismul se află la prima înmatriculare în România, acesta a fost supus omologării individuale de către Registrul Auto Român - reprezentanța Brăila, iar în urma omologării, din punctul de vedere al emisiilor poluante, a fost stabilit gradul de poluare euro 3. În temeiul acestei omologări AFP Brăila a stabilit prin Decizia nr. 163723 din 1 noiembrie 2010 că trebuie să plătească o taxă de poluare pentru autovehicule, care a fost achitată la data de 29 noiembrie 2010, conform înscrisului doveditor.

Instanța de primă jurisdicție a reținut că autoturismul a mai fost înmatriculat în Regatul Belgiei, iar în acea țară a fost emis un certificat de înmatriculare care a reținut că autoturismul se încadrează în standardul privind emisiile de gaze euro 4. Instanța a reținut și faptul că la dosarul cauzei există o adresă a dealerului O., în care se arată că motorul care echipează autoturismul reclamantului se încadrează în standardul euro 4. 3. Recursul formulat de Regia Autonomă - Registrul Auto Român. Prin motivele de recurs formulate a fost criticată hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală, fiind indicat ca temei al recursului formulat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurentul Registrul Auto Român a prezentat cadrul legal aplicabil cauzei și a arătat că încadrarea autovehiculului în norma de poluare chimică face parte din procesul de eliberare a Cărții de Identitate a Vehiculului.

S-a susținut că încadrarea în normele de poluare chimică a autovehiculelor de către Regia Autonomă - RAR se efectuează având la bază documente justificative sau informații tehnice furnizate de producătorul autovehiculului, cuprinse în bade de date sau cataloage de specialitate. Autovehiculul marca O.C. cu numărul de identificare X, an model 2005 și cod motor Z. a fost omologat din punct de vedere al emisiilor poluante admise, la gradul de poluare euro 3. Recurentul a susținut că certificatul de înmatriculare al vehiculului din Belgia, nu a fost emis de autoritatea de omologare din această țară, ci de autorități publice locale, iar adresa emisă de dealerul autorizat din Brăila nu este susținută de documente tehnice de omologare, făcându-se referire, de altfel, numai la tipul motorului.

Recurentul a precizat că încadrarea în norma de poluare este un procedeu complex, care are în vedere întreg ansamblul autovehiculului, nu numai emisia de gaze a motorului ce îl echipează. II. Decizia instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va admite recursul și rejudecând cauza pe fond va respinge acțiunea reclamantei ca neîntemeiată, pentru motivele ce urmează. În conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

Înalta Curte reține că normele cu caracter special ce sunt aplicabile cauzei de față au fost interpretate greșit de instanța de primă jurisdicție, care a reținut fără temei că adresa emisă de o societate care comercializează autovehicule, precum și actul emis de o autoritate a unui alt stat, sunt înscrisuri ce probează temeinicia acțiunii reclamantei. Or, este fără putință de tăgadă că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale, întrucât înscrisurile arătate nu pot înlătura cele constatate de Registrul Auto Român pe bază de documente justificative, respectiv pe baza valorilor emisiilor poluante conform dosarului de omologare emis de fabricant, deci în raport de valorile stabilite în cadrul procesului de omologare al autovehiculului de către constructor.

Evident este că singura probă ce putea înlătura constatarea RAR era raportul de încercări rezultat în urma efectuării testului dinamic (încercarea de Tip I conform Directivei 70/220CCE), efectuat în cadrul unui laborator de încercări acreditat UE, din care rezultă încadrarea autovehiculului în normele de poluare chimică, test care nu a fost efectuat/solicitat în cauza de față. Instanța de control judiciar reține că înscrisurile reținute de instanța de fond, fără a fi completate de dovezi de omologare și testare a autovehiculului conform Directivei 70/220CEE, Directivei 98/69/CE treapta B și Regulamentului 83 ECE-ONU nu pot fi luate în considerare și vor fi înlăturate de Înalta Curte, întrucât înscrisurile respective nu fac dovada încadrării autoturismului în norma de poluare euro 4, chiar dacă autovehiculul nu a făcut testul dinamic supus încercării de tip I, în cadrul laboratorului autorizat la nivelul UE, situat în localitatea Voluntari.

Înalta Curte reține că Directiva 70/220/CEE, care stabilește valorile limită pentru emisiile de monoxid de carbon și hidrocarburi nearse ale motoarelor vehiculelor, a fost adoptată în vederea apropierii legislațiilor statelor membre referitoare la măsurile preconizate împotriva poluării aerului cu emisiile poluante provenite de la autovehicule. Codificările de poluare chimică sunt acordate autovehiculelor în funcție de Directiva sau Regulamentul în conformitate cu care a fost omologat de tip vehicul. Înalta Curte are în vedere faptul că încadrarea în normele de poluare chimică a vehiculelor de către RAR se efectuează folosind documente justificative sau informații tehnice furnizate de fabricantul vehiculului, cuprinse în baze de date sau cataloage de specialitate.

Documentele justificative pe baza cărora se realizează încadrarea în norma de poluare sunt: certificatul de conformitate eliberat de fabricantul vehiculului, în care se menționează directiva sau regulamentul european de omologare din punct de vedere al poluării chimice; extras din dosarul de omologare de tip al autovehiculului, în care se menționează directiva sau regulamentul european de omologare din punct de vedere al poluării chimice; raportul de încercări rezultat ca urmare a efectuării testului dinamic, conform directivei impuse prin legislație în vederea omologării autovehiculului.

Instanța de control judiciar a reținut că autovehiculul în cauză a fost încadrat corect în norma de poluare chimică, pe bază de documente justificative, respectiv pe baza valorilor emisiilor poluante conform dosarului de omologare emis de fabricant, deci în raport de valorile stabilite în cadrul procesului de omologare al autovehiculului de către constructor și nu de către RAR sau alt laborator, valori care sunt mai mari decât limitele impuse de Directiva 98/69/CE treapta B, așa cum au fost transpuse în legislația națională și cuprinse în Ordinul MTCT nr. 2132/2005, cu completările și modificările ulterioare. În raport de cele anterior expuse, instanța de control judiciar apreciază că este fondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., deoarece prima instanță a realizat o interpretare greșită a prevederilor legale. Pe cale de consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va admite recursul și va modifica sentința atacată, în sensul că va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de C.E.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de Regia Autonomă - Registrul Auto Român împotriva Sentinței nr. 299 din 21 iunie 2012 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantei C.E. ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 decembrie 2013. Procesat de GGC - NN