ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7580/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7580/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față,
Din examinarea
lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanțele
cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea adresată Tribunalului Brăila
reclamanta C.E. a solicitat în contradictoriu cu Registrul Auto Român obligarea
pârâtei să procedeze la înscrierea în cartea de identitate a autoturismului
marca O., tipul C., cu nr. de identificare X, a mențiunilor privind emisiile
poluante euro 4, cu cheltuieli de judecată.
Prin Sentința nr.
2658 din 8 noiembrie 2011 a Tribunalului Brăila a fost declinată competența de
soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, instanța reținând că
sunt incidente în cauză dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea
nr. 554/2004.
Hotărârea
instanței de fond
A. Prin Sentința nr.
299 din 21 iunie 2012 a Curții de Apel Galați a fost admisă acțiunea formulată
de reclamantă și a fost obligat pârâtul Registrul Auto Român să procedeze la
înscrierea în cartea de identitate a autoturismului marca O., tipul C., cu nr.
de identificare X, a mențiunilor privind emisiile poluante euro 4.
B. Motivele de fapt
și de drept care au stat la baza formării convingerii instanței
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța a reținut că reclamanta a dobândit dreptul de
proprietate asupra autoturismului indicat în cauză conform contractului de
vânzare-cumpărare încheiat.
Întrucât autoturismul
se află la prima înmatriculare în România, acesta a fost supus omologării
individuale de către Registrul Auto Român - reprezentanța Brăila, iar în urma
omologării, din punctul de vedere al emisiilor poluante, a fost stabilit gradul
de poluare euro 3. În temeiul acestei omologări AFP Brăila a stabilit prin
Decizia nr. 163723 din 1 noiembrie 2010 că trebuie să plătească o taxă de
poluare pentru autovehicule, care a fost achitată la data de 29 noiembrie 2010,
conform înscrisului doveditor.
Instanța de primă
jurisdicție a reținut că autoturismul a mai fost înmatriculat în Regatul
Belgiei, iar în acea țară a fost emis un certificat de înmatriculare care a
reținut că autoturismul se încadrează în standardul privind emisiile de gaze
euro 4.
Instanța a reținut și
faptul că la dosarul cauzei există o adresă a dealerului O., în care se arată
că motorul care echipează autoturismul reclamantului se încadrează în
standardul euro 4.
Recursul formulat
de Regia Autonomă - Registrul Auto Român.
Prin motivele de
recurs formulate a fost criticată hotărârea instanței de fond ca netemeinică și
nelegală, fiind indicat ca temei al recursului formulat dispozițiile art. 304
pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul Registrul
Auto Român a prezentat cadrul legal aplicabil cauzei și a arătat că încadrarea
autovehiculului în norma de poluare chimică face parte din procesul de
eliberare a Cărții de Identitate a Vehiculului.
S-a susținut că
încadrarea în normele de poluare chimică a autovehiculelor de către Regia
Autonomă - RAR se efectuează având la bază documente justificative sau
informații tehnice furnizate de producătorul autovehiculului, cuprinse în bade
de date sau cataloage de specialitate.
Autovehiculul marca
O.C. cu numărul de identificare X, an model 2005 și cod motor Z. a fost
omologat din punct de vedere al emisiilor poluante admise, la gradul de poluare
euro 3.
Recurentul a susținut
că certificatul de înmatriculare al vehiculului din Belgia, nu a fost emis de
autoritatea de omologare din această țară, ci de autorități publice locale, iar
adresa emisă de dealerul autorizat din Brăila nu este susținută de documente
tehnice de omologare, făcându-se referire, de altfel, numai la tipul motorului.
Recurentul a precizat
că încadrarea în norma de poluare este un procedeu complex, care are în vedere
întreg ansamblul autovehiculului, nu numai emisia de gaze a motorului ce îl
echipează.
II. Decizia instanței
de recurs
Înalta Curte de
Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând
motivele de recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul
probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va admite recursul și
rejudecând cauza pe fond va respinge acțiunea reclamantei ca neîntemeiată,
pentru motivele ce urmează.
În conformitate cu
dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să
stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind
aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea
corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
Înalta Curte reține
că normele cu caracter special ce sunt aplicabile cauzei de față au fost
interpretate greșit de instanța de primă jurisdicție, care a reținut fără temei
că adresa emisă de o societate care comercializează autovehicule, precum și
actul emis de o autoritate a unui alt stat, sunt înscrisuri ce probează
temeinicia acțiunii reclamantei.
Or, este fără putință
de tăgadă că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor
legale, întrucât înscrisurile arătate nu pot înlătura cele constatate de
Registrul Auto Român pe bază de documente justificative, respectiv pe baza
valorilor emisiilor poluante conform dosarului de omologare emis de fabricant,
deci în raport de valorile stabilite în cadrul procesului de omologare al
autovehiculului de către constructor.
Evident este că
singura probă ce putea înlătura constatarea RAR era raportul de încercări
rezultat în urma efectuării testului dinamic (încercarea de Tip I conform
Directivei 70/220CCE), efectuat în cadrul unui laborator de încercări acreditat
UE, din care rezultă încadrarea autovehiculului în normele de poluare chimică,
test care nu a fost efectuat/solicitat în cauza de față.
Instanța de control
judiciar reține că înscrisurile reținute de instanța de fond, fără a fi
completate de dovezi de omologare și testare a autovehiculului conform
Directivei 70/220CEE, Directivei 98/69/CE treapta B și Regulamentului 83
ECE-ONU nu pot fi luate în considerare și vor fi înlăturate de Înalta Curte,
întrucât înscrisurile respective nu fac dovada încadrării autoturismului în
norma de poluare euro 4, chiar dacă autovehiculul nu a făcut testul dinamic
supus încercării de tip I, în cadrul laboratorului autorizat la nivelul UE,
situat în localitatea Voluntari.
Înalta Curte reține
că Directiva 70/220/CEE, care stabilește valorile limită pentru emisiile de
monoxid de carbon și hidrocarburi nearse ale motoarelor vehiculelor, a fost
adoptată în vederea apropierii legislațiilor statelor membre referitoare la
măsurile preconizate împotriva poluării aerului cu emisiile poluante provenite
de la autovehicule.
Codificările de
poluare chimică sunt acordate autovehiculelor în funcție de Directiva sau
Regulamentul în conformitate cu care a fost omologat de tip vehicul.
Înalta Curte are în
vedere faptul că încadrarea în normele de poluare chimică a vehiculelor de
către RAR se efectuează folosind documente justificative sau informații tehnice
furnizate de fabricantul vehiculului, cuprinse în baze de date sau cataloage de
specialitate.
Documentele
justificative pe baza cărora se realizează încadrarea în norma de poluare sunt:
certificatul de conformitate eliberat de fabricantul vehiculului, în care se
menționează directiva sau regulamentul european de omologare din punct de
vedere al poluării chimice; extras din dosarul de omologare de tip al
autovehiculului, în care se menționează directiva sau regulamentul european de
omologare din punct de vedere al poluării chimice; raportul de încercări
rezultat ca urmare a efectuării testului dinamic, conform directivei impuse
prin legislație în vederea omologării autovehiculului.
Instanța de control
judiciar a reținut că autovehiculul în cauză a fost încadrat corect în norma de
poluare chimică, pe bază de documente justificative, respectiv pe baza valorilor
emisiilor poluante conform dosarului de omologare emis de fabricant, deci în
raport de valorile stabilite în cadrul procesului de omologare al
autovehiculului de către constructor și nu de către RAR sau alt laborator,
valori care sunt mai mari decât limitele impuse de Directiva 98/69/CE treapta
B, așa cum au fost transpuse în legislația națională și cuprinse în Ordinul
MTCT nr. 2132/2005, cu completările și modificările ulterioare.
În raport de cele
anterior expuse, instanța de control judiciar apreciază că este fondat motivul
de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece prima instanță a
realizat o interpretare greșită a prevederilor legale.
Pe cale de
consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ.,
coroborat cu art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va admite
recursul și va modifica sentința atacată, în sensul că va respinge ca
neîntemeiată acțiunea formulată de C.E.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
formulat de Regia Autonomă - Registrul Auto Român împotriva Sentinței nr. 299
din 21 iunie 2012 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și
fiscal.
Modifică sentința
atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantei C.E. ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 4 decembrie 2013.
Procesat
de GGC - NN