ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6999/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înaintată

Tribunalului Brăila, reclamanta SC ”U.L.C. IFN” SA prin N.C. împuternicit să se

reprezinte în vederea recuperării taxei de primă înmatriculare a autoturismului

FF a chemat în judecată pe pârâta Direcția Generala a Marilor Contribuabili

București pentru a dispune anularea Deciziei de calcul a taxei de poluare

pentru autovehicule 054623 din 18 octombrie 2010 și obligarea acesteia la restituirea

sumei de 4.053,56 RON reprezentând taxă specială pentru autoturisme și

autovehicule achitată, ce urmează a fi actualizată cu rata dobânzii legale până

la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii

reclamantul a arătat că potrivit contractului de vânzare - cumpărare a dobândit

dreptul de proprietate asupra autoturismului, tipul X pentru înmatricularea

căruia în România a plătit o taxă pe mediu stabilită prin Decizia de calcul al

taxei pe poluare pentru autovehicule sus-menționată.

Pârâta Agenția

Națională de Administrare Fiscală prin întâmpinare a invocat și excepția lipsei

calității procesuale active a reclamantului N.C.

instanțe

Prin Sentința nr.

115/2012 a Curții de Apel Galați, care a soluționat cauza după ce Tribunalul

Brăila prin Sentința nr. 2603/Fca/2011 din 3 noiembrie 2011 și-a declinat

competența, a fost admisă acțiunea, a anulat Decizia de calcul a taxei de

poluare nr. 054623 din 18 octombrie 2010 și foaia de depunere nr. 1929A0019 din

9 decembrie 2010, a obligat autoritatea pârâtă Agenția Națională de

Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor

Contribuabili, să restituie reclamantului N.C. suma de 4.053,56 RON

reprezentând taxă de poluare, actualizată cu rata dobânzii legale până la

restituirea efectivă.

În motivarea

hotărârii s-a arătat că art. 28 din Tratatul de Instituire a Comunității

Europene interzice restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri

cu efect echivalent.

Aceste dispoziții au

efect direct asupra ordinii juridice interne de la data de 1 ianuarie 2007 și

împiedică, în materie fiscală, restricționarea de către statele membre a

liberei circulații a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și

protecționiste, în privința produselor importate și celor provenind de pe piața

internă, de natură similară.

Cum O.U.G. nr. 50 din

21 aprilie 2008 conține dispoziții contrare, conform principiului efectului

direct al dreptului comunitar, instanța constată că taxa pe poluare pentru

autovehicule instituită este ilegală, încălcând prevederile art. 28 și art. 90

parag. 1 din Tratatului Comunității Europene și ale Tratatului de aderare a

României și Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr. 157/2005,

care prevăd că de la data aderării, dispozițiile tratatelor originare sunt

obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin acestea și

prin actul de aderare.

Nu poate fi acceptat

punctul de vedere al pârâtei în sensul că prevederile noii reglementări au fost

armonizate cu legislația europeană, atât timp cât plata taxei pe poluare

condiționează prima înmatriculare a autovehiculelor în România, iar pentru

autovehiculele deja înmatriculate nu este percepută, deși în mod evident și

acestea poluează.

Se constată astfel că

instituirea taxei pe poluare reprezintă o măsură cu efect echivalent unei

restricții cantitative, incompatibilă în principiu cu obligațiile rezultând din

art. 28 CE, ce nu poate fi justificată în mod obiectiv prin unul din motivele

de interes general enumerate de art. 30 CE. Deși scopul declarat al adoptării

O.U.G. nr. 50 din 21 aprilie 2008 îl reprezintă asigurarea protecției mediului,

normele edictate nu au această finalitate, cuprinzând măsuri restrictive

discriminatorii.

Instanța Curții de

Apel Galați, ca de altfel și ce a Tribunalului Brăila au omis a se pronunța

asupra excepției calității procesuale active invocată de pârât.

în cauză

Împotriva acestei

soluții a formulat în termen recurs pârâta - Agenția Națională de Administrare

Fiscală invocând prevederile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. și art. 304

1

C. proc. civ. - 1868.

În motivarea

recursului s-a invocat din nou excepția lipsei calității procesuale active a

persoanei care a formulat cererea de chemare în judecată iar pe fondul recursului

s-a reiterat aceleași argumente precum și apărările în fața instanței de fond.

formulat apărări în cauză

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

fapt și de drept relevante

În ceea ce privește

excepția lipsa calității procesuale active a lui N.C., Înalta Curte reține că

deși invocată prin întâmpinare în fața Tribunalului Brăila, nici de instanță

nici de Curtea de Apel Galați învestită în privința declinării competenței nu

s-a pronunțat, astfel că și instanța de recurs nu se poate pronunța pentru

prima dată, în această fază procesuală asupra ei, fără a prejudicia părțile în

litigiu, se impune trimiterea cauzei către instanța de fond pentru a analiza și

se pronunța, în conformitate cu principiul contradictorialității, asupra ei.

În ceea ce privește

excepția competenței materiale de soluționare a cauzei, raportat la obiectul

cauzei și la cuantumul pretențiilor - 405.356 RON + dobânda fiscală,

dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabilesc competența în

fond de soluționare a cauzei la tribunale, competența teritorială revenind

Tribunalului Brăila.

Faptul că în cadrul

Agenția Națională de Administrare Fiscală competența de calcul a revenit

Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili și nu unei entități

descentralizate în teritoriu a Agenției Naționale nu poate schimba competența

materială de soluționare a unor astfel de cauzei, astfel cum rezultă acestea

din prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Stabilirea

competenței în fond în favoarea Curții de apel doar pentru că respectivul

calcul a fost efectuat de către Direcția Generală de Administrare a Marilor

Contribuabili din cadrul ANAF nu poate modifica competența materială legală,

aceasta nefiind altceva decât o structură în cadrul ANAF ca de altfel și

Direcția Generală Juridică - care a promovat prezenta cale de atac.

De altfel, și

recursul este promovat de către Agenția Națională de Administrare Fiscală ca

persoană juridică unică și nu de către Direcția Generală de Administrare a

Marilor Contribuabili în mod distinct.

În aceste condiții

soluționarea cauzei de către Curtea de Apel Galați în fond s-a făcut cu

nerespectarea dispozițiilor de ordine publică - în dreptul public

administrativ, privitoare la competență, motiv pentru care pricina trebuie să

fie soluționată în fond de către instanța competentă, în speță Tribunalul

Brăila.

soluției adoptate în recurs

Cum hotărârea

analizată a fost dată cu încălcarea competenței de ordine publică, fapt ce se

circumscrie dispozițiilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte va admite

recursul și în temeiul dispozițiilor art. 312 pct. 6 C. proc. civ. - 1865, va

trimite dosarul spre soluționare în fond instanței competente, în speță

Tribunalul Brăila.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva Sentinței nr.

115 din 15 martie 2012 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ

și fiscal.

Casează sentința

recurată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Brăila,

secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 octombrie 2013.

Procesat de GGC - LM