ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 29.10.2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6980/2013

HOTĂRÂRE
29.10.2013
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6980/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

pe rolul Tribunalului București, r

eclamanta SC A.B. SRL a solicitat instanței, în

contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili

și Administrația Fondului pentru Mediu, obligarea acestora la restituirea sumei

de 1.443.247 RON reprezentând taxe de primă înmatriculare/poluare achitate de reclamantă

în perioada 01 ianuarie 2008 - 30 iunie 2011, pentru înmatricularea unui număr de

290 de autovehicule menționate în anexă, la plata dobânzii fiscale aferente sumei

achitate cu titlu de taxa de poluare, calculată de la data plății și până la data

restituirii efective, precum și plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea

acestui litigiu.

generat conflictul negativ de competență

2.1.

Prin sentința civilă

nr. 2404 din 30 mai 2012 a Tribunalului București, s-a dispus d

eclinarea competenței

de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Pentru a dispune astfel,

Tribunalul a reținut că, potrivit art.

10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 litigiile

privind actele administrative fiscale care privesc taxe și impozite, contribuții,

datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON, se soluționează

în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale Curții de Apel, dacă

prin lege organică nu se prevede altfel.

Or, în speță, reclamanta

a solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumei de

1.443.247 RON reprezentând

taxa de poluare, taxă ce are caracter eminamente fiscal, așa încât, fiind depășit

plafonul de 500.000 RON prevăzut de lege,

Tribunalul a reținut că, în speță, competența

de soluționare a cauzei revine Curții de Apel București, secția a VIII-a de

contencios administrativ și fiscal.

2.2. Prin sentința civilă

nr. 6365 din 07 noiembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe

reclamanta SC A.B. SRL, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală de Administrare

a Marilor Contribuabili și Administrația Fondului pentru Mediu, în favoarea Tribunalului

București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, și, constatând ivit

conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de

Casație și Justiție, suspendându-se soluționarea cauzei.

Pentru a hotărî astfel,

Curtea de Apel București a apreciat că, în speță, trebuie avută în vedere fiecare

taxă în parte, cât timp vizează raporturi juridice de drept fiscal distincte, pentru

fiecare autovehicul în parte, fiecare cu regimul său juridic ce trebuie analizat

distinct, unele fiind taxe de primă înmatriculare, altele taxe de poluare, în diferite

variante ale O.U.G. nr. 50/2008.

Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, soluționând

conflictul negativ de competență conform art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ.,

va stabili competența de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea Tribunalului

București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a ajunge la această

soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Competența materială a

instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „Litigiile privind actele

administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum

și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii

ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond de către tribunalele

administrativ fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate

de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite,

datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON se soluționează

în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale Curților de Apel,

dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Deci, art. 10 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios

administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ., în raport

cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul

actului administrative contestat.

În speță, prin demersul

său judiciar reclamanta SC A.B. SRL a solicitat obligarea pârâților Direcția Generală

de Administrare a Marilor Contribuabili și Administrația Fondului pentru Mediu la

restituirea sumei de

1.443.247

RON, reprezentând 290 de taxe de primă înmatriculare/poluare achitate în perioada

01 ianuarie 2008 - 30 iunie 2011, pentru înmatricularea unui număr de 290 de autovehicule

.

Înalta Curte consideră

ca nefiind relevant aspectul că reclamanta a înțeles să formuleze o acțiune unică

de restituire a 290 de taxe achitate pentru 290 de autovehicule, atâta timp cât

fiecare taxă în parte vizează raporturi juridice de drept fiscal distincte.

Prin urmare, Înalta Curte

apreciind că, în determinarea instanței competente, trebuie avută în vedere fiecare

taxă în parte și nu suma rezultând din însumarea tuturor taxelor a căror restituire

se cere, constată că nivelul fiecărei taxe dintre cele solicitate la restituire

se situează sub plafonul de 500.000 RON,

astfel că instanța competentă să soluționeze cauza

în fond este tribunalul.

În consecință, având în

vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin.

(3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei,

în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția contencios

administrativ și fiscal.

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe SC A.B. SRL, Direcția Generală de Administrare

a Marilor Contribuabili și Administrația Fondului pentru Mediu în favoarea Tribunalului

București, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 29 octombrie 2013.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-10-01
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6467/2013
fiind și practică judiciară unanimă la nivelul Curților de Apel din România, dar și practica judiciară a Curții Europene de Justiție. Prin sentința civilă nr. 532 din 21 ianuarie 2011 pronunțată de Judecătoria Brașov a fost admisă excepția
ÎCCJ 2014-09-23
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3389/2014
februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. 8618/86/2011, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul F.C., a fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 3.360 RON reprezentând taxa de poluare, pl
ÎCCJ 2014-09-23
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3389/2014
februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. 8618/86/2011, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul F.C., a fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 3.360 RON reprezentând taxa de poluare, pl
ÎCCJ 2012-09-19
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3587/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 1 octombrie 2007, reclamanta SC L.P.I. SA a chemat în judecată Administrația Fondului pentru Mediu, solicitând anularea
ÎCCJ 2015-05-06
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1867/2015
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, petentul A. a contestat, în contradictoriu cu intim
Sursă