ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6467/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul litigiului. Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Brașov sub nr. 18519/197/2010, reclamanta SC T.I. SRL, în contradictoriu cu pârâtele D.G.F.P. București și SC I.L.R. IFN SA, a solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei de 14.641,76 lei, reprezentând plată nedatorată. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, la data de 26 aprilie 2010, societatea pârâtă le-a facturat prin factura, de referința internă, suma de 14.641,76 lei, cu titlu de taxă de poluare, factură pe care reclamanta a și achitat-o în data de 19 mai 2010, onorarea acestei plăți venind pe fondul erorii din partea reclamantei și a presiunilor exercitate de către societatea pârâtă.

A mai arătat că prin contractul de leasing financiar din 24 februarie 2010 perfectat între reclamantă și societatea pârâtă nu s-a statuat în sarcina reclamantei plata taxei de poluare. A susținut, de asemenea, că, dat fiind aderarea României la U.E., taxa de poluare este nelegală, venind în contradicție flagrantă cu prevederile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, tratat care se aplică cu prioritate față de norma internă (O.U.G. nr. 50/2008, modificată prin O.U.G. nr. 218/2008 și nr. 7/2009), astfel cum statuează legea fundamentală la art. 11, în acest sens fiind și practică judiciară unanimă la nivelul Curților de Apel din România, dar și practica judiciară a Curții Europene de Justiție.

Prin sentința civilă nr. 532 din 21 ianuarie 2011 pronunțată de Judecătoria Brașov a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 7297/300/2012. 2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență. 2.1. Prin Sentința nr. 8815 din 5 iunie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 7297/300/2011, Judecătoria Sectorului 2 București, secția civilă, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC T.I. SRL, în contradictoriu cu pârâtele D.G.F.P. a Municipiului București,- Activitatea Juridică - Biroul Contencios 2 în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector 2 și SC I.L.R.

IFN SA, în favoarea Tribunalului Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Sectorului 2 București a reținut că reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 14.641,76 lei, plătită cu titlu de taxă de poluare pentru autovehicule. A reținut, de asemenea, că decizia prin care organul fiscal a calculat taxa de poluare este act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, exprimând voința organului fiscal de a percepe aceasta taxa, manifestată în regim de putere publică, în calitate de organ competent să încaseze taxa respectivă și să rezolve cererile de restituire a taxelor astfel percepute . Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov sub nr. 10489/62/2012.

2.2. Prin Sentința nr. 2008 din 5 februarie 2013, Tribunalul Brașov, secția a-II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta SC T.I. SRL în contradictoriu cu pârâta SC I.L.R. IFN SA, având ca obiect pretenții. A constatat existența unui conflict negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție. Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Brașov a reținut că cererea reclamantei SC T.I. SRL are ca obiect pretenții în suma de 14.641,76 lei. Or, litigiul este unul civil cu profesioniști, formulat după data intrării în vigoare Legii nr. 287/2009 privind C. civ.

(01 octombrie 2011, dată când au fost abrogate disp. art. 2 pct. 1 lit. a)), astfel că este de competența în primă instanță a judecătoriei în condițiile art. 1 pct. 1 C. proc. civ, raportat la art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., valoarea obiectului litigiului fiind până în 500.000 lei. II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență Înalta Curte, soluționând conflictul negativ de competență conform art. 22 alin. ( 3 ) și ( 5 ) C. proc. civ. , va stabili competența de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea Tribunalului Brașov , secția contencios administrativ și fiscal. Pentru a ajunge la această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una din părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim. În speță, prin demersul său judiciar reclamanta SC T.I. SRL a solicitat obligarea pârâtelor D.G.F.P. a Municipiului București - Activitatea Juridică - Biroul Contencios 2 în reprezentarea A.F.P.

Sector 2 și SC I.L.R. IFN SA la restituirea taxei de poluare în cuantum de 14.641,76 lei. Taxa de poluare a cărei restituire a fost solicitată de reclamantă intră în categoria taxelor fiscale, așa cum prevăd dispozițiile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 50/2008 care definește taxa de poluare.

Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora “ Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 lei se soluționează în fond de către tribunalele-administrativ fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrative și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile Codului de procedură civilă în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrative contestat. Prin urmare, cuantumul sumei ce formează obiectul cererii de chemare în judecată este sub 500.000 lei, astfel că instanța competentă să soluționeze cauza în fond este tribunalul. În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe SC T.I. SRL, D.G.F.P. București în reprezentarea A.F.P. Sector 2 - Activitatea Juridică și SC I.L.R. IFN SA în favoarea Tribunalului Brașov, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 octombrie 2013.