ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3279/2012

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC "I." SRL a chemat în

judecată Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, Agenția

Națională de Administrare Fiscală, Statul Român prin Ministerul Finanțelor

Publice și Administrația Fondului pentru Mediu, solicitând instanței ca prin

hotărârea pe care o va pronunța să fie obligați pârâții să restituie către

reclamantă suma de 21.073 RON taxă de poluare și TVA aferent de plată, întrucât

nu are bază legală comunitară și reprezintă o taxă nedatorată. A mai solicitat

obligarea pârâților la plata dobânzii legale și la plata cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că a achiziționat prin finanțare un autoturism înmatriculat

în Comunitatea Europeană (Germania) iar înmatricularea internă a autoturismului

a fost condiționată de achitarea taxei de poluare în sumă de 21.073 RON,

pretins exigibilă în temeiul O.U.G. nr. 50/2008.

Prin întâmpinarea

formulată pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a invocat excepția

necompetenței materiale a Tribunalului Sibiu în soluționarea cauzei.

Pronunțându-se asupra

excepției invocate, Tribunalul Sibiu, secția a II-a civilă și de contencios

administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 1361/CA din 21 noiembrie 2011 a

admis excepția și a declinat competența de soluționarea a cauzei în favoarea

Curții de Apel Alba Iulia.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța a reținut că începând cu data de 1 octombrie 2007

calitatea de pârât o are Agenția Națională de Administrare Fiscală, organ de

specialitate al administrației publice centrale în subordinea Ministerului

Economiei și Finanțelor care față de dispozițiile art. 10 din Legea nr.

554/2004 atrage competența de soluționare a curții de apel.

La rândul său, Curtea

de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința

nr. 93 din 7 martie 2012 a admis excepția necompetenței, materiale, invocată

din oficiu, și, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Sibiu.

Totodată, a constatat

ivit conflictul negativ de competență și a trimis cauza Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea

pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut că întrucât obiectul acțiunii de față îl constituie

o contribuție asimilată unei creanțe fiscale, în sumă de 21.073 RON, competența

materială în primă instanță revine tribunalului și nu curții de apel.

Înalta Curte,

examinând conflictul negativ de competență, constată că soluționarea prezentei cauze

revine Tribunalului Sibiu, secția de contencios administrativ și fiscal.

Astfel, obiectul

cauzei de față îl constituie obligarea pârâților să restituie către reclamantă

suma de 21.073 RON, reprezentând taxă de poluare, taxă asimilată unei creanțe

fiscale.

Potrivit art. 10

alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "Litigiile privind actele administrative

emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele

care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii

ale acestora de până la 500.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele

administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau

încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și

impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai

mari de 500.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios

administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială

nu se prevede altfel".

Din analiza acestui

text de lege rezultă că competența materială a instanțelor de contencios

administrativ este determinată în funcție de două criterii, respectiv:

1) poziționarea

autorității publice emitente în sistemul administrației publice;

2) criteriul valoric,

atunci când litigiul privește taxe și impozite, contribuții, datorii vamale

precum și accesorii ale acestora.

Cum din teza a II-a a

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 rezultă că litigiile care privesc taxe

și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora de până la

500.000 RON, se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale

rezultă că, competența de soluționare a prezentei cauze urmează a fi stabilită

în favoarea Tribunalului Sibiu, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.C. I. S.R.L. și pârâții Statul

Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală de Administrare a

Marilor Contribuabili, Administrația Fondului pentru Mediu, Agenția Națională

de Administrare Fiscală și B.T.L.T. IFN SA în favoarea Tribunalului Sibiu.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 iunie 2012

Procesat de GGC - GV