ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3279/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC "I." SRL a chemat în judecată Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Administrația Fondului pentru Mediu, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să fie obligați pârâții să restituie către reclamantă suma de 21.073 RON taxă de poluare și TVA aferent de plată, întrucât nu are bază legală comunitară și reprezintă o taxă nedatorată. A mai solicitat obligarea pârâților la plata dobânzii legale și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a achiziționat prin finanțare un autoturism înmatriculat în Comunitatea Europeană (Germania) iar înmatricularea internă a autoturismului a fost condiționată de achitarea taxei de poluare în sumă de 21.073 RON, pretins exigibilă în temeiul O.U.G. nr. 50/2008. Prin întâmpinarea formulată pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Sibiu în soluționarea cauzei. Pronunțându-se asupra excepției invocate, Tribunalul Sibiu, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 1361/CA din 21 noiembrie 2011 a admis excepția și a declinat competența de soluționarea a cauzei în favoarea Curții de Apel Alba Iulia.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că începând cu data de 1 octombrie 2007 calitatea de pârât o are Agenția Națională de Administrare Fiscală, organ de specialitate al administrației publice centrale în subordinea Ministerului Economiei și Finanțelor care față de dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 atrage competența de soluționare a curții de apel. La rândul său, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 93 din 7 martie 2012 a admis excepția necompetenței, materiale, invocată din oficiu, și, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că întrucât obiectul acțiunii de față îl constituie o contribuție asimilată unei creanțe fiscale, în sumă de 21.073 RON, competența materială în primă instanță revine tribunalului și nu curții de apel. Înalta Curte, examinând conflictul negativ de competență, constată că soluționarea prezentei cauze revine Tribunalului Sibiu, secția de contencios administrativ și fiscal. Astfel, obiectul cauzei de față îl constituie obligarea pârâților să restituie către reclamantă suma de 21.073 RON, reprezentând taxă de poluare, taxă asimilată unei creanțe fiscale.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel". Din analiza acestui text de lege rezultă că competența materială a instanțelor de contencios administrativ este determinată în funcție de două criterii, respectiv: 1) poziționarea autorității publice emitente în sistemul administrației publice; 2) criteriul valoric, atunci când litigiul privește taxe și impozite, contribuții, datorii vamale precum și accesorii ale acestora.

Cum din teza a II-a a art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 rezultă că litigiile care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON, se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale rezultă că, competența de soluționare a prezentei cauze urmează a fi stabilită în favoarea Tribunalului Sibiu, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.C. I. S.R.L. și pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, Administrația Fondului pentru Mediu, Agenția Națională de Administrare Fiscală și B.T.L.T. IFN SA în favoarea Tribunalului Sibiu. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 iunie 2012 Procesat de GGC - GV