ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4393/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 974/CA din 12 octombrie 2011, Tribunalul Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența soluționării cauzei privind pe reclamanta S.C. T.I. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut, în esență, că acțiunea reclamantei, având ca obiect anularea datoriei bugetare în valoare de 247.197 RON, precum și a Deciziei nr. 288/2010 și a Deciziei de impunere nr. 76/2010, prin care pârâta a reținut în sarcina sa această datorie, intră sub incidența dispozițiilor art. 3 pct. 1 C. proc.

civ. și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, față de împrejurarea că actele administrativ-fiscale contestate sunt emise de Agenția Națională de Administrare Fiscală, care este o autoritate centrală. Prin Sentința nr. 59 din 28 februarie 2012, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut, în esență, că în speță competența se stabilește în funcție de valoarea sumei reprezentând obligația de plată contestată, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004; or, reține curtea de apel, în speță, valoarea litigiului este sub la 500.000 RON.

Constatându-se ivirea conflictului negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru pronunțarea regulatorului de competență, potrivit art. 22 C. proc. civ. Verificând cauza, Curtea constată că, în speță, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalului Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Obiectul acțiunii formulate în cauză îl constituie anularea unor acte administrativ-fiscale prin care a fost stabilită în sarcina reclamantei obligații fiscale, reprezentând impozit pe profit și TVA, al căror cuantum nu depășește suma de 500.000 RON.

Cum cuantumul sumei reprezentând obligația de plată contestată este de până la 500.000 de RON, în speță devin incidente prevederile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și se aplică cu prioritate față de prevederile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie. Astfel, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabilește competența materială a instanței de fond în raport cu două criterii: organul emitent al actului și cuantumul în speță al contribuției contestate de reclamantă. În cazul în care litigiul privește taxe, impozite, contribuții sau datorii vamale ori accesorii ale acestora, pentru stabilirea competenței materiale a instanței de fond se recurge la criteriul valoric al sumei asupra căreia poartă litigiul, criteriu prevăzut expres de art. 10 alin. (1) din lege.

Așadar, indiferent de poziționarea, în cadrul sistemului organelor administrației publice, a autorității publice emitente a actului contestat sau în contradictoriu cu care se judecă reclamanta, tribunalele soluționează în fond cererile având ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON, curțile de apel fiind competente să soluționeze în fond numai litigiile în cazul cărora suma este mai mare de 500.000 de RON. Față de cele arătate, raportat la cuantumul sumei contestate în cauză, competența de soluționare a cauzei urmează a fi stabilită în favoarea Tribunalului Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.C. T.I. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, în favoarea Tribunalului Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2012. Procesat de GGC - AA