ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5123/2010

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 171/CA din 16 iunie 2010, a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu și pe cale de consecință a declinat, în favoarea Tribunalului Sibiu, secția comercială, de contencios administrativ, competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta P.C.E. în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Sibiu și Curtea de Apel Alba Iulia, având ca obiect suspendarea deciziilor nr. 756/2001 și nr. 716/2001, emise de Președintele Curții de Apel Alba Iulia, prin care i s-a stabilit retroactiv un alt salariu și respectiv i s-a imputat suma de 1.750 RON.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut calitatea reclamantei de funcționar public în cadrul Tribunalului Sibiu, căruia îi sunt aplicabile prevederile art. 109 din Legea nr. 188/1999, privind competența, în speță a instanței de contencios administrativ. S-a mai reținut că Legea nr. 554/2004, reglementează, în art. 10 alin. (1), competența materială a instanțelor de contencios administrativ în funcție de două criterii: poziționarea autorității publice emitente în sistemul administrației publice și criteriul valoric, în cazul litigiilor privind taxe și impozite. S-a arătat în acest sens că, raportat la dispozițiile legal mai sus menționate, coroborate cu cele ale art. 2 alin. (1) lit. d) și art. 3 alin. (1) C. proc.

civ., competența curților de apel în contencios administrativ, pentru situația când litigiul nu privește impozite și taxe, cum este cazul în speță, intervine doar în prezența actelor emise de autorități publice centrale. Pe cale de consecință s-a apreciat că autoritatea emitentă a actelor administrative în discuție, respectiv Curtea de Apel Alba Iulia este o autoritate regională și nu județeană, nu poate fi în niciun caz caracterizată ca o autoritate centrală și poate fi încadrată, de lege lata, în categoria autorităților locale, având în vedere competența ei delimitată teritorial.

Primind cauza spre competentă soluționare, Tribunalul Sibiu, secția comercială, de contencios administrativ, prin sentința nr. 341/CA din 20 mai 2010, a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Curții de Apel Alba Iulia și constatând existența unui conflict negativ de competență a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea pronunțării unui regulator de competență. În acest sens a reținut că cele două acte administrative a căror suspendare se solicită fiind emise de Curtea de Apel Alba Iulia, care nu este nici instituție publică locală nici instituție publică județeană, competența aparține, în conformitate cu art. 10 alin. (1) teza II din Legea nr. 554/2004, Curții de Apel Alba Iulia, instanță care are în competență anularea actelor emise sau încheiate de autorități publice centrale.

Verificând cauza, Curtea constată că, în raport de obiectul litigiului și având în vedere dispozițiile legale incidente în cauză, competența materială de soluționare revine Tribunalului Sibiu, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce se vor arătat în continuare.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorități publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, de până la 500.000 RON, se soluționează, în fond, de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, mai mari de 500.000 RON, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal al curților de apel, dacă prin legi speciale nu se prevede altfel”.

Cum Curtea de Apel Alba Iulia, emitentă, prin președintele său, a actelor administrative a căror suspendare se solicită, nu este, în niciun caz, o autoritate centrală, neavând competențe la nivelul întregului teritoriu ci numai la nivel regional, rezultă că, în speță urmează a fi aplicate dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I potrivit cărora litigiile privind acte administrative emise de autoritățile locale sau județene, se soluționează în fond de tribunalele administrativ fiscale, respectiv Tribunalul Sibiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe P.C.E., Tribunalul Sibiu și Curtea de Apel Alba Iulia, în favoarea Tribunalului Sibiu, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2010.