ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5123/2010

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 171/CA din 16 iunie 2010, a admis

excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu și pe cale de consecință

a declinat, în favoarea Tribunalului Sibiu, secția comercială, de contencios administrativ,

competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta P.C.E. în contradictoriu

cu pârâții Tribunalul Sibiu și Curtea de Apel Alba Iulia, având ca obiect suspendarea

deciziilor nr. 756/2001 și nr. 716/2001, emise de Președintele Curții de Apel Alba

Iulia, prin care i s-a stabilit retroactiv un alt salariu și respectiv i s-a imputat

suma de 1.750 RON.

Pentru a hotărî astfel

instanța a reținut calitatea reclamantei de funcționar public în cadrul Tribunalului

Sibiu, căruia îi sunt aplicabile prevederile art. 109 din Legea nr. 188/1999, privind

competența, în speță a instanței de contencios administrativ.

S-a mai reținut că Legea

nr. 554/2004, reglementează, în art. 10 alin. (1), competența materială a instanțelor

de contencios administrativ în funcție de două criterii: poziționarea autorității

publice emitente în sistemul administrației publice și criteriul valoric, în cazul

litigiilor privind taxe și impozite.

S-a arătat în acest sens

că, raportat la dispozițiile legal mai sus menționate, coroborate cu cele ale

art. 2 alin. (1) lit. d) și art. 3 alin. (1) C. proc. civ., competența curților

de apel în contencios administrativ, pentru situația când litigiul nu privește impozite

și taxe, cum este cazul în speță, intervine doar în prezența actelor emise de autorități

publice centrale.

Pe cale de consecință

s-a apreciat că autoritatea emitentă a actelor administrative în discuție, respectiv

Curtea de Apel Alba Iulia este o autoritate regională și nu județeană, nu poate

fi în niciun caz caracterizată ca o autoritate centrală și poate fi încadrată, de

lege lata, în categoria autorităților locale, având în vedere competența ei delimitată

teritorial.

Primind cauza spre competentă

soluționare, Tribunalul Sibiu, secția comercială, de contencios administrativ, prin

sentința nr. 341/CA din 20 mai 2010, a admis excepția necompetenței sale materiale,

invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea

Curții de Apel Alba Iulia și constatând existența unui conflict negativ de competență

a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal, în vederea pronunțării unui regulator de competență.

În acest sens a reținut

că cele două acte administrative a căror suspendare se solicită fiind emise de Curtea

de Apel Alba Iulia, care nu este nici instituție publică locală nici instituție

publică județeană, competența aparține, în conformitate cu art. 10 alin. (1) teza

II din Legea nr. 554/2004, Curții de Apel Alba Iulia, instanță care are în competență

anularea actelor emise sau încheiate de autorități publice centrale.

Verificând cauza, Curtea

constată că, în raport de obiectul litigiului și având în vedere dispozițiile legale

incidente în cauză, competența materială de soluționare revine Tribunalului Sibiu,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele

ce se vor arătat în continuare.

Astfel, în conformitate

cu dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „Litigiile privind actele

administrative emise sau încheiate de autorități publice locale și județene, precum

și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii

ale acestora, de până la 500.000 RON, se soluționează, în fond, de tribunalele administrativ-fiscale,

iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice

centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale

și accesorii ale acestora, mai mari de 500.000 RON, se soluționează în fond de secțiile

de contencios administrativ și fiscal al curților de apel, dacă prin legi speciale

nu se prevede altfel”.

Cum Curtea de Apel Alba

Iulia, emitentă, prin președintele său, a actelor administrative a căror suspendare

se solicită, nu este, în niciun caz, o autoritate centrală, neavând competențe la

nivelul întregului teritoriu ci numai la nivel regional, rezultă că, în speță urmează

a fi aplicate dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I potrivit cărora litigiile privind

acte administrative emise de autoritățile locale sau județene, se soluționează în

fond de tribunalele administrativ fiscale, respectiv Tribunalul Sibiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe P.C.E., Tribunalul Sibiu și Curtea de Apel Alba

Iulia, în favoarea Tribunalului Sibiu, secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 noiembrie 2010.