ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5531/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 387/2012 din 20 noiembrie

2012, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal,

a admis excepția de necompetență materială invocată din oficiu și în consecință

a declinat competența de soluționare a acțiunii reclamantului Consiliul

Județean Alba, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României -

Camera de Conturi a județului Alba, în favoarea Tribunalului Alba, ca instanță

de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța a reținut că, în raport de dispozițiile art. 204 și 210 din

Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activității specifice Curții

de Conturi, precum și valorificarea actelor de control rezultate din aceste

activități, se reține că actul administrativ care produce efecte juridice,

fiind supus obligației executării, este decizia structurii Curții de Conturi

prin care se stabilesc măsurile de îndeplinit de entitatea auditată, acesta

fiind actul care îndeplinește cerințele de a fi apreciat ca având natura

juridică a unui act administrativ, astfel cum acesta este definit în art. 2

alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările

ulterioare.

Curtea a apreciat că

încheierea prevăzută de regulamentul sus-menționat constituie actul prin care

Curtea de Conturi a României se pronunță asupra contestației exercitate

împotriva deciziei de stabilire a măsurilor emisă de Camera de Conturi

Județeană, contestație ce în viziunea Legii nr. 554/2004 reprezintă exercitarea

recursului ierarhic în sensul art. 7 din acest act normativ, astfel că

încheierea pronunțată în cadrul acestei proceduri nu îndeplinește exigențele

unui act administrativ.

Cum în cauză,

contestația împotriva Deciziei nr. 21 din 8 iunie 2012 emisă de Camera de

Conturi a județului Alba este actul administrativ ce face obiectul prezentei

cauze și este emis de o autoritate publică locală, Curtea, pentru temeiurile

mai sus arătate, a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Alba

Iulia și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Alba, secția contencios administrativ și fiscal.

Prin Sentința

administrativă nr. 1349/CAF/2013 din 19 februarie 2013 Tribunalul Alba, secția

a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția

necompetenței Tribunalului ridicată din oficiu de instanță, a declinat în

favoarea Curții de Apel Alba Iulia competența soluționării acțiunii formulate

de reclamantul Președintele Consiliului Județean Alba, în contradictoriu cu

pârâta Curtea de Conturi a României și, constatând ivit conflictul negativ de

competență, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție,

pentru pronunțarea unui regulator de competență.

Pentru a hotărî

astfel, Tribunalul a reținut că, potrivit art. 228 din Hotărârea nr. 130/2010

pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea

activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor

rezultate din aceste activități a Plenului Curții de Conturi, competența de soluționare

a sesizării formulate de conducătorul entității verificate împotriva încheierii

emise de Comisia de soluționare a contestațiilor aparține secției de contencios

administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel în a cărei rază teritorială

se află sediul entității verificate, în condițiile legii contenciosului

administrativ, astfel că în mod corect s-a adresat reclamantul Curții de Apel

Alba Iulia.

Constatându-se ivit

conflictul negativ de competență reglementat de art. 20 pct. 2 C. proc. civ.,

Tribunalul a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea

unui regulator de competență.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform

art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secția de contencios administrativ și

fiscal.

Pentru a adopta

această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare

arătate:

Prin cererea de

chemare în judecată formulată, reclamantul Consiliul Județean Alba, a solicitat

anularea Încheierii nr. 143 din 8 august 2012 emisă de Comisia de Soluționare a

Contestațiilor din cadrul Curții de Conturi a României, prin care s-a respins

contestația din 25 iunie 2012 formulată de Unitatea Administrativ-Teritorială

Județul Alba - prin președintele Consiliului Județean Alba, împotriva măsurilor

dispuse în Decizia nr. 21 din 8 iunie 2012.

În drept, Decizia nr.

21 din 8 iunie 2012 și Încheierea nr. 143 din 8 august 2012 s-au întemeiat pe

prevederile Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de

Conturi și ale Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților

specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din

aceste activități.

Actele normative

sus-menționate, și care reprezintă temeiul juridic al actelor administrative

deduse judecății, nu cuprind norme derogatorii de la regulile de drept comun

din Legea nr. 554/2004 cu privire la competența materială de soluționare a

litigiilor de contencios administrativ.

Competența materială

a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de

dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora:

„Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile

publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite,

contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la

500.000 RON se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale,

iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile

publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții,

datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON se

soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale

curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Deci, art. 10 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 reglementează competența materială a instanței de

contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc.

civ., făcând o dublă distincție pentru stabilirea competenței instanțelor de

contencios administrativ: în raport cu organul emitent al actului și în funcție

de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

Astfel, pe de o

parte, se distinge între actele administrative emise sau încheiate de

autoritățile publice locale și județene (litigii ce sunt date în competența

tribunalelor administrativ-fiscale) și acte administrative emise sau încheiate

de autoritățile publice centrale (litigii ce sunt date în competența secțiilor

de contencios administrativ și fiscal ale Curților de Apel).

În raport de

prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, litigiul privind un act

administrativ emis de o autoritate publică locală se soluționează în fond de

către Tribunal.

În ședința Plenului

secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și

Justiție din data de 20 februarie 2012 s-a hotărât că aparține Tribunalului

competența de soluționare a litigiilor având ca obiect acțiuni prin care se

solicită: (1) anularea încheierii emise de Curtea de Conturi a României în

soluționarea contestației administrative formulate împotriva măsurilor

prevăzute prin decizia emisă de Camera de Conturi Județeană; (2) anularea

deciziei emisă de Camera de Conturi Județeană; (3) anularea procesului-verbal

de constatare încheiat de Camera de Conturi Județeană.

Astfel, în raport cu

dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările

și completările ulterioare și având în vedere actele a căror anulare formează

obiectul litigiului, s-a apreciat că actul administrativ care dă naștere,

modifică sau stinge raporturi juridice, care este supus executării și care

poate constitui obiectul unei cereri adresate instanței de contencios

administrativ este decizia emisă de Camera de Conturi Județeană, care este o

autoritate publică de nivel local.

De asemenea, chiar

dacă, prin încheierea pe care o pronunță, structura centrală a Curții de

Conturi a României respinge sau admite, în parte, contestația formulată

împotriva deciziei emise de Camera de Conturi Județeană, s-a stabilit că actul

administrativ care produce efecte juridice și care este supus obligației de

executare este tot decizia emisă de Camera de Conturi Județeană, care este o autoritate

publică de nivel local.

Trebuie precizat că

soluțiile de principiu adoptate la nivelul secției reprezintă un mecanism menit

să preîntâmpine pronunțarea unor soluții neunitare, mai ales că rolul Înaltei

Curți este acela de unificare a practicii judiciare, iar soluțiile acesteia nu

pot constitui sursă de insecuritate a raporturilor juridice.

În consecință, având

în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22

alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de

soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Alba, secția

de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Consiliul Județean Alba, în

contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României - Comisia de Soluționare

a Contestațiilor, în favoarea Tribunalului Alba, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 31 mai 2013.

Procesat de GGC - AS