ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5531/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 387/2012 din 20 noiembrie 2012, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială invocată din oficiu și în consecință a declinat competența de soluționare a acțiunii reclamantului Consiliul Județean Alba, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi a județului Alba, în favoarea Tribunalului Alba, ca instanță de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, în raport de dispozițiile art. 204 și 210 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activității specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor de control rezultate din aceste activități, se reține că actul administrativ care produce efecte juridice, fiind supus obligației executării, este decizia structurii Curții de Conturi prin care se stabilesc măsurile de îndeplinit de entitatea auditată, acesta fiind actul care îndeplinește cerințele de a fi apreciat ca având natura juridică a unui act administrativ, astfel cum acesta este definit în art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Curtea a apreciat că încheierea prevăzută de regulamentul sus-menționat constituie actul prin care Curtea de Conturi a României se pronunță asupra contestației exercitate împotriva deciziei de stabilire a măsurilor emisă de Camera de Conturi Județeană, contestație ce în viziunea Legii nr. 554/2004 reprezintă exercitarea recursului ierarhic în sensul art. 7 din acest act normativ, astfel că încheierea pronunțată în cadrul acestei proceduri nu îndeplinește exigențele unui act administrativ. Cum în cauză, contestația împotriva Deciziei nr. 21 din 8 iunie 2012 emisă de Camera de Conturi a județului Alba este actul administrativ ce face obiectul prezentei cauze și este emis de o autoritate publică locală, Curtea, pentru temeiurile mai sus arătate, a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Alba Iulia și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secția contencios administrativ și fiscal.

Prin Sentința administrativă nr. 1349/CAF/2013 din 19 februarie 2013 Tribunalul Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței Tribunalului ridicată din oficiu de instanță, a declinat în favoarea Curții de Apel Alba Iulia competența soluționării acțiunii formulate de reclamantul Președintele Consiliului Județean Alba, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru pronunțarea unui regulator de competență.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că, potrivit art. 228 din Hotărârea nr. 130/2010 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități a Plenului Curții de Conturi, competența de soluționare a sesizării formulate de conducătorul entității verificate împotriva încheierii emise de Comisia de soluționare a contestațiilor aparține secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel în a cărei rază teritorială se află sediul entității verificate, în condițiile legii contenciosului administrativ, astfel că în mod corect s-a adresat reclamantul Curții de Apel Alba Iulia.

Constatându-se ivit conflictul negativ de competență reglementat de art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Tribunalul a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea unui regulator de competență. Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a adopta această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate: Prin cererea de chemare în judecată formulată, reclamantul Consiliul Județean Alba, a solicitat anularea Încheierii nr. 143 din 8 august 2012 emisă de Comisia de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Curții de Conturi a României, prin care s-a respins contestația din 25 iunie 2012 formulată de Unitatea Administrativ-Teritorială Județul Alba - prin președintele Consiliului Județean Alba, împotriva măsurilor dispuse în Decizia nr. 21 din 8 iunie 2012. În drept, Decizia nr. 21 din 8 iunie 2012 și Încheierea nr. 143 din 8 august 2012 s-au întemeiat pe prevederile Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi și ale Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități.

Actele normative sus-menționate, și care reprezintă temeiul juridic al actelor administrative deduse judecății, nu cuprind norme derogatorii de la regulile de drept comun din Legea nr. 554/2004 cu privire la competența materială de soluționare a litigiilor de contencios administrativ.

Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ., făcând o dublă distincție pentru stabilirea competenței instanțelor de contencios administrativ: în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat. Astfel, pe de o parte, se distinge între actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene (litigii ce sunt date în competența tribunalelor administrativ-fiscale) și acte administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale (litigii ce sunt date în competența secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale Curților de Apel).

În raport de prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, litigiul privind un act administrativ emis de o autoritate publică locală se soluționează în fond de către Tribunal. În ședința Plenului secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 20 februarie 2012 s-a hotărât că aparține Tribunalului competența de soluționare a litigiilor având ca obiect acțiuni prin care se solicită: (1) anularea încheierii emise de Curtea de Conturi a României în soluționarea contestației administrative formulate împotriva măsurilor prevăzute prin decizia emisă de Camera de Conturi Județeană; (2) anularea deciziei emisă de Camera de Conturi Județeană; (3) anularea procesului-verbal de constatare încheiat de Camera de Conturi Județeană.

Astfel, în raport cu dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare și având în vedere actele a căror anulare formează obiectul litigiului, s-a apreciat că actul administrativ care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, care este supus executării și care poate constitui obiectul unei cereri adresate instanței de contencios administrativ este decizia emisă de Camera de Conturi Județeană, care este o autoritate publică de nivel local. De asemenea, chiar dacă, prin încheierea pe care o pronunță, structura centrală a Curții de Conturi a României respinge sau admite, în parte, contestația formulată împotriva deciziei emise de Camera de Conturi Județeană, s-a stabilit că actul administrativ care produce efecte juridice și care este supus obligației de executare este tot decizia emisă de Camera de Conturi Județeană, care este o autoritate publică de nivel local.

Trebuie precizat că soluțiile de principiu adoptate la nivelul secției reprezintă un mecanism menit să preîntâmpine pronunțarea unor soluții neunitare, mai ales că rolul Înaltei Curți este acela de unificare a practicii judiciare, iar soluțiile acesteia nu pot constitui sursă de insecuritate a raporturilor juridice. În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Alba, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Consiliul Județean Alba, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României - Comisia de Soluționare a Contestațiilor, în favoarea Tribunalului Alba, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 mai 2013. Procesat de GGC - AS