ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5627/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Alba, reclamantul Municipiul Alba Iulia reprezentat prin M.H. -

Primarul municipiului Alba Iulia, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Dezvoltării Regionale și Turismului - Direcția Generală, Constatare și

Stabilire Nereguli Fonduri Europene, a solicitat anularea Deciziei nr. 162 din

1 octombrie 2012 emisă de către Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului

- Comisia de soluționare a contestației, a titlului de creanță CA 58445 din 7

august 2012 privind proiectul cod SMIS 6888 cu titlul "Lucrări de

intervenție la obiectivul DN 1, Sebeș - Alba Iulia, km 378 + 0.20, pasaj

superior peste calea ferată la Alba Iulia", beneficiar U.A.T. Municipiul

Alba Iulia, emisă de către Direcția Generală Constatare și Stabilire Nereguli

Fonduri Europene, precum și exonerarea Municipiului Alba Iulia de la plata

tuturor sumelor stabilite conform Notei de constatare a neregulilor și de stabilire

a corecțiilor financiare nr. CA 58445 din 7 august 2012.

generat conflictul negativ de competență

Prin Sentința nr.

12270 din 12 decembrie 2012, Tribunalul Alba a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Alba Iulia.

Pentru a pronunța

această sentință, Tribunalul Alba a reținut, în esență, că sumele pe care

reclamantul a fost obligat să le restituie prin nota de constatare a

neregulilor și stabilire a corecțiilor financiare nr. CA 58445 din 7 august

2012 nu reprezintă taxe, impozite, contribuții sau datorii vamale, iar potrivit

disp. art. 21 pct. 19 din O.U.G. nr. 66/2011 "Procesul-verbal de

constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare este act

administrativ în sensul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu

modificările și completările ulterioare.

Tribunalul a mai

reținut că sumele de recuperat ca urmare a constatării unei nereguli în

obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice

naționale aferente acestora sunt creanțe bugetare, însă nu au natura unor

contribuții, așa cum sunt acestea reglementate de Codul fiscal.

Prin urmare, a

apreciat tribunalul, creanțele bugetare stabilite prin titluri de creanță

încheiate în baza disp. art. 21 alin. (20) din O.U.G. nr. 66/2011 nu pot fi

asimilate contribuțiilor prevăzute de Codul fiscal, în condițiile în care prin

O.U.G. nr. 66/2011 se stipulează în mod clar faptul că aceste titluri de

creanță sunt acte administrative în sensul Legii nr. 554/2004, au propriul regim

de contestare, iar neachitarea la scadență generează plata unor dobânzi

calculate la nivelul dobânzii de referință a Băncii Naționale a României și nu

penalități sau majorări conform O.G. nr. 92/2003.

În acest context,

tribunalul a constatat că deși procedura de executare silită a acestei creanțe

este cea stabilită prin disp. C. proc. fisc., totuși acest fapt nu poate

imprima creanței natura de contribuție fiscală, prin urmare actul administrativ

fiind emis de către o autoritate publică centrală, competența materială de

soluționare a litigiului în primă instanță revine curții de apel.

Prin Sentința nr. 92

din 6 martie 2013, Curtea de Apel Alba Iulia a admis excepția necompetenței

materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalul Alba.

Curtea de Apel a

reținut că prin Nota de constatare, ce constituie titlu de creanță, a fost

aplicată sancțiunea de către pârât, valoarea creanței ce este fiind stabilită

la suma de 2.577,98 RON.

Având în vedere că,

în cauză, creanța bugetară este asimilată creanțelor fiscale, în sensul Codului

de procedură fiscală, Curtea a constatat că în aprecierea competenței materiale

de soluționare a cauzei se aplică doua criterii, și anume, poziționarea

autorității publice emitente a actului în sistemul administrației publice și

criteriul valoric.

Constatând ivit

conflictul negativ de competență, Curtea de Apel Alba Iulia a înaintat dosarul

Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de

competență.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte,

constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 și

art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța, în raport cu obiectul cauzei,

precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, regulatorul de competență

și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba,

secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele

ce vor fi arătate în continuare.

Analizând actele

dosarului, Înalta Curte constată că obiectul cererii de chemare în judecată îl

reprezintă anularea Deciziei nr. 162 din 1 octombrie 2012 emisă de către

Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului - Comisia de soluționare a

contestației prin care a fost respinsă contestația administrativă formulată de

către reclamant împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a

corecțiilor financiare nr. CA 58445 din 7 august 2012, prin care reclamantul a

fost obligat să returneze suma de 2.577,98 RON ca urmare a aplicării unei

corecții de 5% la valoarea Contractului de servicii nr. 14817 din 23 februarie

2011.

Actul contestat a

fost emis în baza dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea,

constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea

fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora,

O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a

contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de

servicii și ale O.G. nr. 92/2003 privind Codul Fiscal.

Potrivit

dispozițiilor art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011, verificările efectuate în vederea

constatării neregulilor se finalizează prin întocmirea unui proces-verbal de

constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare sau a unei note

de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, ce

reprezintă titlu de creanță.

De altfel, din

întregul corpus al legii, rezultă faptul că sumele astfel imputate reprezintă

creanțe bugetare, care pot fi compensate cu sume de restituit sau de rambursat

de la bugetul de stat și sunt supuse executării silite conform procedurii

prevăzute de O.G. nr. 92/2003.

Însuși actul de

constatare, stabilire și individualizare a obligațiilor de plată privind creanțele

bugetare rezultate din nereguli, precum și accesoriile acestora și costurile

bancare, constituie titlu de creanță și înștiințare de plată și cuprinde

elementele actului administrativ fiscal prevăzute de Codul de procedură

fiscală.

Creanțele bugetare

rezultate din neregulile astfel constatate sunt asimilate creanțelor fiscale,

în sensul drepturilor și obligațiilor care revin creditorilor, autorităților cu

competențe în gestionarea asistenței financiare comunitare nerambursabile și

debitorilor.

În perspectiva

acestor dispoziții legale, Înalta Curte constată că obiectul prezentei cauze va

fi asimilat, în esență, contestării unui act administrativ de stabilire a unei

creanțe fiscale.

În conformitate cu

dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, litigiile privind

actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și

județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii

vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluționează

în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

Înalta Curte reține

că Legea contenciosului administrativ a stabilit competența materială de

soluționare a cauzelor în concordanță cu dispozițiile C. proc. fisc., în raport

de două criterii și anume, al locului ocupat de organul care a emis ori

încheiat actul și al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite,

contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.

Având în vedere

obiectul cauzei de față, care privește o creanță bugetară, rezultată din

nereguli privind utilizarea fondurilor comunitare și de cofinanțare, competența

de soluționare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul

cuantumului sumei stabilită de actul administrativ atacat de până la 500.000 de

RON, indiferent dacă actul atacat este emis de o autoritate publică centrală

sau locală.

regulatorului de competență

Având în vedere

considerentele expuse cât și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ.,

Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei deduse judecății și

care formează obiectul conflictului de competență, în favoarea Tribunalului

Alba, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Municipiul Alba Iulia prin

Primar în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și

Turismului (reorganizat ca Minister al Dezvoltării Regionale și Administrației

Publice, în temeiul dispozițiilor O.U.G. nr. 96/2012 privind stabilirea unor

măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale și pentru

modificarea unor acte normative) - Direcția Generală, Constatare și Stabilire

Nereguli Fonduri în favoarea Tribunalului Alba, secția a II-a civilă,

contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 6 iunie 2013.

Procesat de GGC - LM