Decizia nr. 3421/2016 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba - Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Municipiul Alba-Iulia prin Primar a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene, anularea Deciziei nr. 44 din 21.02.2013 și a titlului de creanță - Notă de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare CA nr. 91417 din 6.12.2012, cu privire la Proiectul intitulat "Modernizarea DN74 de la km 99+870 m la km 103+175 m, str. Zlatnei și Calea Moților, Municipiul Alba-Iulia", beneficiar U.A.T. Municipiul Alba-Iulia, Cod SMIS 6922. S-a solicitat, de asemenea, exonerarea de la plata sumelor stabilite conform Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA 91417 din 06 decembrie 2012. Prin întâmpinare, autoritatea pârâtă a invocat excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel Alba-Iulia, solicitând declinarea competenței în favoarea Curții de Apel București, prin raportare la clauza prevăzută în art. 20 din Contractul de finanțare nr. 786/2010, iar prin încheierea din 11 septembrie 2013, instanța a respins excepția necompetenței teritoriale.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 269 din 17 octombrie 2013, a admis acțiunea formulată de reclamantul Municipiul Alba-Iulia, a anulat Nota de constatare nr. CA 91417 din 6.12.2012 și Decizia nr. 44 din 21.02.2013 și a exonerat reclamantul Municipiul Alba-Iulia de plata creanței bugetare stabilită prin Nota de constatare. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că factorii de evaluare respectă dispozițiile art. 15 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006 și ale art. 199 alin. (2) din O.U.G. 34/2006, respectiv factorii aleși au legătură directă cu natura și obiectul contractului de achiziție publică și sunt de natură a crea un avantaj autorității contractante, iar avantajul care diferențiază calitativ ofertele este dat de conținutul complet sau incomplet al propunerilor tehnice. De asemenea, s-a arătat că au fost respectate și prevederile art. 14 alin. (1) și (2) din H.G. nr. 925/2006 și ale art. 199 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006 deoarece factorii de evaluare au fost clar și detaliat precizați în cadrul documentației de atribuire, fiind de natură a reflecta metodologia de punctare a avantajelor care vor rezulta din propunerile tehnice și financiare ale ofertanților. În acest context au fost reținute și principiile ce rezultă din jurisprudența Tribunalului Uniunii Europene prin care au fost analizate dispoziții din actele comunitare transpuse sau direct aplicabile în materie de achiziții publice privitoare la modul de stabilire a criteriilor de evaluare atunci când autoritatea contractantă optează pentru criteriul de atribuire "oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic".

Cererea de recurs Împotriva sentinței nr. 269 din 17 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba - Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată. În motivarea căii de atac, recurentul a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, susținând că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material și a arătat, în esență, următoarele: - factorii de evaluare care ar fi trebuit să fie în fapt cerințe de calificare/selecție nu reflectă un avantaj real și evident și nu dau posibilitatea unei evaluări obiective a ofertelor, fiind încălcate prevederile art. 15 din H.G. nr. 925/2006; - în mod eronat a reținut instanța de fond că "pretinsa nelegalitate a factorilor de evaluare nu subzistă".

Apărările intimatului Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond, ca temeinică și legală, arătând că: - au fost respectate prevederile art. 14 alin. (1) și (2) din H.G. nr. 925/2006 și ale art. 199 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006 deoarece factorii de evaluare au fost clar și detaliat precizați în cadrul documentației de atribuire, fiind de natură a reflecta metodologia de punctare a avantajelor care vor rezulta din propunerile tehnice și financiare ale ofertanților. - susținerea recurentei că factorii de evaluare ar fi trebuit să fie definiți prin caietul de sarcini ca și cerințe de calificare este neîntemeiată, întrucât autoritatea contractantă își propunea să achiziționeze servicii de evaluare, expertiză și documentație de avizare. Ori stabilirea în concret a aspectelor legate de dimensionarea sistemului rutier, rezistența și stabilitatea la sarcini statice, dinamice și seismice, siguranța în exploatare era tocmai obiectul contractului. - nu poate exista răspundere civilă, dacă nu s-a produs un prejudiciu. Prejudiciul ca element esențial al răspunderii civile constă în rezultatul, în efectul negativ suferit de o anumită persoană, ca urmare a faptului ilicit săvârșit de o altă persoană. În acest context nu se poate discuta de un presupus prejudiciu și de efectul negativ suferit de cineva.

Procedura de filtrare a recursului Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit în cauză potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost comunicat părților în baza încheierii din data de 10 martie 2015, conform alin. (4) al aceluiași articol. Prin încheierea din data de 29 aprilie 2015, completul de filtru a admis în principiu recursul și a fixat termen pentru judecarea acestuia în ședință publică, potrivit art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Intimatul-reclamant a investit instanța de contencios administrativ și fiscal, pe calea prevăzută de art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu o acțiune îndreptată împotriva pârâtului Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună anularea Deciziei nr. 44 din 21 februarie 2013 emisă de Comisia de soluționare a contestației din cadrul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului și a Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA 91417 din 6 decembrie 2012 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului - Direcția Control și Verificare Utilizare Fonduri Comunitare. Prima instanță a admis acțiunea, a anulat actele administrative atacate și a exonerat reclamantul Municipiul Alba Iulia de plata creanței bugetare stabilită prin nota de constatare nr. CA 91417 din 6 decembrie 2012. Așa fiind, pârâta a formulat prezentul recurs, invocând, în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, prima instanță aplicând în mod corect dispozițiile legale. Astfel, în baza contractului de finanțare din 14 iulie 2010 încheiat de intimata-reclamantă UAT Alba Iulia cu Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului în calitate de Autoritate de management pentru Programul Operațional Regional 2007-2013, a fost acordată suma maximă de 17.575.690,83 RON finanțare nerambursabilă, reprezentând maxim 98% din valoarea totală eligibilă a proiectului. Ca urmare a acestei finanțări, UAT Alba Iulia a derulat proiectul cod SMIS 6922 cu titlu "Modernizări DN 74 de la Km 99+870 m la Km 103+175 m, str. Zlatnei și Calea Moților, Municipiul Alba Iulia", iar în urma finalizării procedurii de achiziție publică desfășurată potrivit O.U.G. nr. 34/2006 a fost încheiat contractul de achiziție servicii de elaborare a expertizei tehnice și a documentației de avizare a lucrărilor de intervenții nr. 791 din 13 ianuarie 2009 încheiat cu S.C. VIA PRO CONS S.R.L., în valoare de 305.480,50 RON, fără TVA. La data de 27.08.2012 Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional formulează sesizarea VT 63321 din 27 august 2012 cu privire la suspiciunea de neregulă, sesizare pe baza căreia Serviciul Constatare și Stabilire Nereguli - POR din cadrul Direcției Generale Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene întocmește Nota de constatare a neregulilor și stabilire a corecțiilor financiare nr. CA 91417 din 6 decembrie 2012 prin care s-a aplicat o corecție de 5% în valoare totală de 1.462,50 RON. Echipa de control a constatat că factorii de evaluare a ofertei tehnice, care avea o pondere de 25%, utilizați de UAT Alba Iulia erau elemente de proiectare care trebuiau definite prin caietul de sarcini. A susținut recurenta-pârâtă atât la fond cât și în recurs că întrucât factorii de evaluare care ar fi trebuit să fie în fapt cerințe de calificare/selecție, nu reflectă un avantaj real și evident și nu dau posibilitatea unei evaluări obiective a ofertelor, UAT Alba Iulia a încălcat prevederile art. 15 din H.G. nr. 925/2006. Potrivit dispozițiilor art. 15 din H.G. nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publică din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii: (1) În aplicarea prevederilor art. 199 alin. (2) din ordonanța de urgență, în cazul în care calitatea personalului ce va realiza efectiv activitățile ce fac obiectul contractului ce urmează a fi atribuit poate să aibă un impact semnificativ asupra nivelului de executare a acestuia, factorii de evaluare a ofertelor se pot referi și la organizarea, calificarea și experiența respectivului personal. (11) Fără a afecta prevederile art. 188 alin. (2) lit. d) și art. 188 alin. (3) lit. c) din ordonanța de urgență, autoritatea contractantă nu poate folosi calificarea și experiența personalului desemnat pentru a efectua activitățile contractului, ca parte a procesului de calificare și selecție în cadrul procedurii de atribuire a respectivului contract. (12) În cazul în care, în cadrul unei proceduri de atribuire, autoritatea contractantă stabilește cerințe de calificare, în conformitate cu art. 188 alin. (2) lit. d) și art. 188 alin. (3) lit. c) din ordonanța de urgență, aceste cerințe se referă la calificarea și experiența profesională a personalului, în special de conducere, al operatorului economic candidat/ofertant, personal care participă constant la activitățile economice ale operatorului economic și care ocupă posturi/poziții reprezentate în structura organizatorică a acestuia. (2) Atunci când stabilește factorii de evaluare a ofertelor, autoritatea contractantă nu are dreptul de a utiliza factori care: a) nu au o legătură directă cu natura și obiectul contractului de achiziție publică ce urmează să fie atribuit; b) nu reflectă un avantaj real și evident pe care autoritatea contractantă îl poate obține prin utilizarea factorului de evaluare respectiv. (3) Ponderea stabilită pentru fiecare factor de evaluare nu trebuie să conducă la distorsionarea rezultatului aplicării procedurii pentru atribuirea contractului de achiziție publică. Pentru fiecare factor de evaluare autoritatea contractantă are obligația de a stabili o pondere care să reflecte în mod corect: a) importanța caracteristicii tehnice/funcționale considerate a reprezenta un avantaj calitativ ce poate fi punctat; sau b) cuantumul valoric al avantajelor de natură financiară pe care ofertanții le pot oferi prin asumarea unor angajamente suplimentare în raport cu cerințele minime prevăzute în caietul de sarcini. (4) Atunci când stabilește criteriile de atribuire, autoritatea contractantă trebuie să fie în măsură să motiveze modul în care a fost stabilită ponderea factorilor de evaluare, elaborând în acest sens o notă justificativă care se atașează la dosarul achiziției. (5) În cazul în care, în cadrul unei proceduri, contractul este împărțit pe loturi, criteriul de atribuire utilizat, dacă este cazul, trebuie să fie același pentru toate loturile respective. De asemenea, astfel cum a reținut și prima instanță, la elaborarea factorilor de evaluare au fost avute în vedere și recomandările cuprinse în Ordinul nr. 155/2006 al președintelui ANRMAP privind aprobarea Ghidului pentru atribuirea contractelor de achiziție publică. Acest ordin a fost abrogat ulterior, însă o parte din dispozițiile sale au fost reluate în Manualul operațional pentru atribuirea contractelor de achiziție publică elaborat de ANRMAP în 2009. Criteriile alese de intimata-reclamantă se regăsesc și în acest nou ghid, fiind recomandate a se utiliza pentru serviciile de proiectare. Cum autoritatea contractantă își propunea să achiziționeze servicii de elaborare expertiză și documentație de avizare, aspectele legate de dimensionarea sistemului rutier, rezistența și stabilitatea la sarcini statice, dinamice și seismice precum și siguranța în exploatare, constituiau tocmai obiectul contractului. În baza documentației elaborate ca efect al acestui contract, s-a desfășurat procedura ulterioară de achiziție a serviciilor de elaborare a proiectului tehnic, caietului de sarcini și a detaliilor de execuție. Față de cele menționate, Înalta Curte constată că prima instanță a dat o interpretare corectă textului de lege invocat de recurentă, corespunzător situației de fapt reținute.

Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia Pentru aceste considerente și în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 și art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice împotriva sentinței nr. 269 din 17 octombrie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.