ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1691/2014

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Alba Iulia, reclamantul Municipiul Alba-Iulia a solicitat, în

contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației

Publice, anularea deciziei din 16 mai 2013 emisă de către Ministerul

Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, Comisia de soluționare a

contestației; anularea titlului de creanță, respectiv a notei de constatare a

neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 12 martie 2013 privind

proiectul cu titlul „Reparații capitale străzi cu dotare tehnico-edilitară în

municipiul Alba-Iulia”, beneficiar U.A.T. Municipiul Alba-Iulia, emisă de către

Direcția Generală Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene; exonerarea

pe cale de consecință a Municipiului Alba-Iulia de la plata tuturor sumelor

stabilite conform notei de constatare a neregulilor și de stabilire a

corecțiilor financiare din 12 martie 2013; obligarea pârâtului la suportarea

cheltuielilor de judecată.

Prin întâmpinare,

pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a invocat

excepția de necompetență teritorială a Curții de Apel Alba-Iulia, iar pe fond a

solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă

nr. 256 din data de 9 octombrie 2013, Curtea de Apel Alba-Iulia, secția de

contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale

teritoriale, invocată de către pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și

Turismului și, în consecință a trimis cauza spre competentă soluționare, Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Instanța a reținut, în

esență, că litigiul a survenit între părți în timpul executării contractului de

finanțare din 1 mai 2010, și privește nerespectarea, de către reclamantă, a clauzei

contractuale referitoare la obligația de a respecta legislația în domeniul achizițiilor

publice, fiind, astfel, incidente dispozițiile art. 23 alin. (1) din contractul

de finanțare, de atribuire a competenței teritoriale instanțelor competente material

din București.

La rândul său, prin sentința

civilă nr. 4065 din data de 17 decembrie 2013, Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale

teritoriale, invocată de către această instanță din oficiu, și, în consecință, a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Alba-Iulia,

secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că obiectul litigiului îl constituie un act emis de o autoritate

publică în exercitarea puterii publice, nu în executarea unui contract, în cadrul

procedurii reglementate de O.U.G. nr. 66/2011, litigiul nefiind legat de executarea

contractului, ci de emiterea unui act administrativ considerat vătămător de către

reclamantă, aspect în raport de care competența urmează să se stabilească prin prisma

dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, norme cu caracter imperativ.

A mai constatat că, în

materia contenciosului administrativ, competența teritorială este una alternativă,

alegerea făcându-se de către reclamant la momentul sesizării uneia dintre cele două

instanțe prevăzute de lege.

Constatând existența conflictului

negativ de competență, Curtea de Apel București a decis, în temeiul art. 133

pct. 2, art. 134 și art. 135 alin. (2) C. proc. civ., înaintarea cauzei la Înalta

Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Examinând conflictul negativ

de competență, Înalta Curte va constata că în speță, în raport de obiectul litigiului

și dispozițiile legale incidente, competența soluționării cauzei aparține Curții

de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Analizând actele dosarului,

Înalta Curte constată că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea

notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din

12 martie 2013 privind proiectul cu titlul „Reparații capitale străzi cu dotare

tehnico-edilitară în municipiul Alba-Iulia”, beneficiar U.A.T. Municipiul Alba-Iulia,

emisă de către Direcția Generală Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene,

prin care s-a aplicat reclamantului o corecție financiară de 25% din valoarea unui

contract de lucrări, reprezentând un debit în valoare de 14.247,57 RON.

Actul contestat

a fost emis în baza dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea

și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene

și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora.

Potrivit dispozițiilor

art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011, verificările

efectuate în vederea constatării neregulilor

se finalizează prin întocmirea

unui proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare

sau a unei note de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare,

ce reprezintă titlu de creanță.

De altfel,

din interpretarea respectivului capitol al legii, rezultă faptul că sumele astfel

imputate reprezintă creanțe bugetare,

care pot fi compensate cu sume de

restituit sau de rambursat de la bugetul de stat și sunt supuse executării silite

conform procedurii prevăzute de O.G. nr. 92/2003.

Însuși actul de constatare, stabilire și individualizare a obligațiilor

de plată privind creanțele bugetare rezultate din nereguli, precum și accesoriile

acestora și costurile bancare, constituie titlu de creanță și înștiințare de plată

și cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzute de C. proc. fisc.

Creanțele

bugetare rezultate din neregulile astfel constatate sunt asimilate creanțelor fiscale,

în sensul drepturilor și obligațiilor care revin creditorilor, autorităților cu

competențe în gestionarea asistenței financiare comunitare nerambursabile și debitorilor.

În perspectiva

acestor dispoziții legale, obiectul prezentei cauze va fi asimilat, în esență, cererii

de anulare a

unui

act administrativ de stabilire a unei creanțe fiscale.

De altfel, în acest sens

este și practica constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție în materie.

Din această perspectivă,

este evident faptul că actele astfel emise sunt acte administrative unilaterale

guvernate de dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011 și ale O.G. nr. 92/2003, justificate

de existența unor raporturi juridice anterioare intervenite între părți ca urmare

a unui contract de finanțare, dar emise în îndeplinirea, de către autoritatea publică,

parte în contract, a unui mandat și a unor obligații fixate de lege, iar nu în executarea

unor obligații contractuale.

În consecință, contestarea

actelor astfel emise este supusă regimului juridic atras de către O.U.G. nr. 66/2011,

și anume dispozițiilor Legii nr. 554/2004, în materia competenței fiind incidente

prevederile art. 10 din acest act normativ, iar reclamantul și-a manifestat deja

opțiunea de a sesiza instanța de la sediul său, prin introducerea acțiunii pe rolul

Curții de Apel Alba-Iulia.

Pentru aceste considerente

și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ.,

Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în

favoarea Curții de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal,

soluționând conflictul negativ de competență în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Municipiul Alba-Iulia în contradictoriu

cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, Comisia de

soluționare a contestației în favoarea Curții de Apel Alba-Iulia, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 aprilie 2014.