ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3246/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul acțiunii judiciare Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Municipiul Alba Iulia, prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, Direcția Control și Verificare Utilizare Fonduri Europene, a solicitat: - anularea notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA-4691/23 ianuarie 2012; - anularea Deciziei nr. 24 din 20 martie 2012 emise de către Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului - Direcția Control și Verificare Utilizare Fonduri Europene; - exonerarea reclamantei de la plata sumelor reprezentând creanță bugetară și corecție financiară stabilite conform notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA-4691 din 23 ianuarie 2012. 2. Hotărârea primei instanțe aflate în conflict Prin Sentința nr. 274 din 5 septembrie 2012, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat în favoarea Tribunalului Alba competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul Municipiul Alba Iulia prin Primar,

în contradictoriu cu pârâta Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului - Direcția de Control și Verificare Utilizare Fonduri Comunitare. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut că, raportat la pragul de 500.000 RON, instituit de lege pentru departajarea competenței curții de cea a tribunalului, se constată că în prezenta cauză competența de soluționare în primă instanță revine tribunalului, întrucât suma contestată este inferioară plafonului legal stabilit care ar atrage competența de fond a curții. În ceea ce privește apărarea formulată de reclamantă, în sensul că suma contestată, reprezentând creanță bugetară în valoare de 179.938 RON, nu reprezintă impozit, taxă sau contribuție ori accesorii la acestea, Curtea a apreciat că aceasta este nefondată.

Din interpretarea dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011, se desprinde concluzia că sumele stabilite în sarcina reclamantei constituie obligații (creanțe) bugetare și sunt asimilate noțiunii de contribuție din legislația fiscală și urmează regimul de drept comun reglementat de C. proc. fisc. În consecință, instanța competentă din punct de vedere material se determină pe baza criteriului valoric prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, aceasta fiind Tribunalul Alba. 3. Hotărârea celei de-a doua instanțe aflate în conflict Prin Sentința nr. 8637/CAF/2012 din 29 octombrie 2012, Tribunalul Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Alba, a declinat în favoarea Curții de Apel Alba Iulia competența de soluționare a acțiunii, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Alba a arătat că doar criteriul referitor la emitentul actului contestat poate fi luat în considerare în prezenta cauză, întrucât litigiul nu privește creanțele rezultate din impozite, taxe, contribuții sau datorii vamale, iar aspectele referitoare la recuperarea creanțelor bugetare în procedura executării silite nu fac obiectul cauzei. Pentru determinarea competenței, judecătorul este mărginit la verificarea normelor de competență expres stabilite de legiuitor, iar în speță acestea sunt prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, incident fiind criteriul referitor la poziția emitentului actului atacat, care, fiind autoritate publică centrală, rezultă că Tribunalul nu este competent să judece prezenta cauză, impunându-se, în baza art. 158 C. proc.

civ., declinarea cauzei la instanța competentă, respectiv Curtea de Apel Alba Iulia. 4. Regulatorul de competență Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța, în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Astfel cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, litigiul dedus judecății are ca obiect anularea notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA-4691 din 23 ianuarie 2012, precum și anularea Deciziei nr. 24 din 20 martie 2012 emise de către Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului - Direcția de Control și Verificare Utilizare Fonduri Comunitare.

Ca atare, emitentul actelor administrative a căror anulare se solicită îl reprezintă o autoritate centrală, respectiv Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului - Direcția de Control și Verificare Utilizare Fonduri Comunitare. Acțiunea formulată de reclamantă se circumscrie sferei de aplicare a dispozițiilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, astfel cum aceasta este definită, din perspectiva subiectelor de sezină, la art. 1 alin. (1) din lege.

Or, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel". În interpretarea și aplicarea normelor de competență prevăzute de dispozițiile legale citate, în jurisprudența Instanței Supreme s-a reținut, cu caracter unitar, că ele instituie două criterii de determinare a competenței materiale a instanței de fond, după cum urmează: - criteriul poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat, respectiv căreia îi revine obligația corelativă dreptului legitim invocat de reclamant, în cazul actelor administrative cu caracter general; - criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei,

contribuției sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat, în cazul actelor administrativ-fiscale. În cauză, emitentul actelor administrative contestate este o autoritate publică de nivel central, astfel încât, conform art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și art. 2 C. proc. civ., competența materială de soluționare a cauzei aparține curții de apel ca instanță de contencios administrativ. Pe de altă parte, Înalta Curte reține faptul că litigiul nu are un caracter fiscal și competența primei instanțe nu se stabilește în funcție de valoarea debitului contestat, întrucât, potrivit art. 2 alin. (1) lit. o) din O.U.G. nr. 66/2011, măsura corecției financiare reprezintă o măsură administrativă luată de autoritățile competente, care constă în excluderea de la finanțarea din fonduri europene și/sau fonduri publice naționale.

În această situație, sunt inaplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1), ipoteza a II-a din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, care se referă la actele administrative fiscale ce privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora. Astfel fiind, rezultă că pentru stabilirea instanței competentă material să judece această cauză, devine incident criteriul rangului central sau local al autorității emitente a actului administrativ atacat. În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Alba Iulia prin primar în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului - Direcția de Control și Verificare Utilizare Fonduri Comunitare, în prezent Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția de Control și Verificare Utilizare Fonduri Comunitare, în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2013. Procesat de GGC - CL