ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3246/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios

administrativ și fiscal, reclamantul Municipiul Alba Iulia, prin Primar, în

contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului,

Direcția Control și Verificare Utilizare Fonduri Europene, a solicitat:

- anularea notei de

constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr.

CA-4691/23 ianuarie 2012;

- anularea Deciziei

nr. 24 din 20 martie 2012 emise de către Ministerul Dezvoltării Regionale și

Turismului - Direcția Control și Verificare Utilizare Fonduri Europene;

- exonerarea

reclamantei de la plata sumelor reprezentând creanță bugetară și corecție

financiară stabilite conform notei de constatare a neregulilor și de stabilire

a corecțiilor financiare nr. CA-4691 din 23 ianuarie 2012.

instanțe aflate în conflict

Prin Sentința nr. 274

din 5 septembrie 2012, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat

în favoarea Tribunalului Alba competența de soluționare a acțiunii în

contencios administrativ formulată de reclamantul Municipiul Alba Iulia prin

Primar, în contradictoriu cu pârâta Ministerul Dezvoltării Regionale și

Turismului - Direcția de Control și Verificare Utilizare Fonduri Comunitare.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea de apel a reținut că, raportat la pragul de 500.000

RON, instituit de lege pentru departajarea competenței curții de cea a

tribunalului, se constată că în prezenta cauză competența de soluționare în

primă instanță revine tribunalului, întrucât suma contestată este inferioară

plafonului legal stabilit care ar atrage competența de fond a curții.

În ceea ce privește

apărarea formulată de reclamantă, în sensul că suma contestată, reprezentând

creanță bugetară în valoare de 179.938 RON, nu reprezintă impozit, taxă sau

contribuție ori accesorii la acestea, Curtea a apreciat că aceasta este nefondată.

Din interpretarea

dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011, se desprinde concluzia că sumele stabilite în

sarcina reclamantei constituie obligații (creanțe) bugetare și sunt asimilate

noțiunii de contribuție din legislația fiscală și urmează regimul de drept

comun reglementat de C. proc. fisc.

În consecință,

instanța competentă din punct de vedere material se determină pe baza

criteriului valoric prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 544/2004,

aceasta fiind Tribunalul Alba.

de-a doua instanțe aflate în conflict

Prin Sentința nr.

8637/CAF/2012 din 29 octombrie 2012, Tribunalul Alba, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a

Tribunalului Alba, a declinat în favoarea Curții de Apel Alba Iulia competența

de soluționare a acțiunii, a constatat ivit conflictul negativ de competență și

a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării

conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Tribunalul Alba a arătat că doar criteriul referitor la

emitentul actului contestat poate fi luat în considerare în prezenta cauză,

întrucât litigiul nu privește creanțele rezultate din impozite, taxe,

contribuții sau datorii vamale, iar aspectele referitoare la recuperarea

creanțelor bugetare în procedura executării silite nu fac obiectul cauzei.

Pentru determinarea

competenței, judecătorul este mărginit la verificarea normelor de competență

expres stabilite de legiuitor, iar în speță acestea sunt prevăzute de art. 10

alin. (1) din Legea nr. 544/2004, incident fiind criteriul referitor la poziția

emitentului actului atacat, care, fiind autoritate publică centrală, rezultă că

Tribunalul nu este competent să judece prezenta cauză, impunându-se, în baza

art. 158 C. proc. civ., declinarea cauzei la instanța competentă, respectiv

Curtea de Apel Alba Iulia.

competență

Înalta Curte,

constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 și

art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța, în raport cu obiectul cauzei,

precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, regulatorul de competență

și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel

Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele

ce vor fi arătate în continuare.

Astfel cum rezultă

din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, litigiul dedus judecății are

ca obiect anularea notei de constatare a neregulilor și de stabilire a

corecțiilor financiare nr. CA-4691 din 23 ianuarie 2012, precum și anularea

Deciziei nr. 24 din 20 martie 2012 emise de către Ministerul Dezvoltării

Regionale și Turismului - Direcția de Control și Verificare Utilizare Fonduri

Comunitare.

Ca atare, emitentul

actelor administrative a căror anulare se solicită îl reprezintă o autoritate

centrală, respectiv Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului - Direcția

de Control și Verificare Utilizare Fonduri Comunitare.

Acțiunea formulată de

reclamantă se circumscrie sferei de aplicare a dispozițiilor Legii

contenciosului administrativ nr. 554/2004, astfel cum aceasta este definită,

din perspectiva subiectelor de sezină, la art. 1 alin. (1) din lege.

Or, conform art. 10

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "Litigiile privind actele administrative

emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele

care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii

ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond de tribunalele

administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau

încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și

impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai

mari de 500.000 RON se soluționează în fond de secțiile de contencios

administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială

nu se prevede altfel".

În interpretarea și

aplicarea normelor de competență prevăzute de dispozițiile legale citate, în

jurisprudența Instanței Supreme s-a reținut, cu caracter unitar, că ele

instituie două criterii de determinare a competenței materiale a instanței de

fond, după cum urmează:

- criteriul

poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității

centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat, respectiv

căreia îi revine obligația corelativă dreptului legitim invocat de reclamant,

în cazul actelor administrative cu caracter general;

- criteriul valoric,

stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei

vamale care face obiectul actului administrativ contestat, în cazul actelor

administrativ-fiscale.

În cauză, emitentul

actelor administrative contestate este o autoritate publică de nivel central,

astfel încât, conform art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr.

554/2004 și art. 2 C. proc. civ., competența materială de soluționare a cauzei

aparține curții de apel ca instanță de contencios administrativ.

Pe de altă parte,

Înalta Curte reține faptul că litigiul nu are un caracter fiscal și competența

primei instanțe nu se stabilește în funcție de valoarea debitului contestat,

întrucât, potrivit art. 2 alin. (1) lit. o) din O.U.G. nr. 66/2011, măsura

corecției financiare reprezintă o măsură administrativă luată de autoritățile

competente, care constă în excluderea de la finanțarea din fonduri europene

și/sau fonduri publice naționale.

În această situație,

sunt inaplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1), ipoteza a II-a din Legea nr.

554/2004, cu modificările și completările ulterioare, care se referă la actele

administrative fiscale ce privesc taxe și impozite, contribuții, datorii

vamale, precum și accesorii ale acestora.

Astfel fiind, rezultă

că pentru stabilirea instanței competentă material să judece această cauză,

devine incident criteriul rangului central sau local al autorității emitente a

actului administrativ atacat.

În consecință, având

în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22

alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare

a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de

contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială

Municipiul Alba Iulia prin primar în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Dezvoltării Regionale și Turismului - Direcția de Control și Verificare

Utilizare Fonduri Comunitare, în prezent Ministerul Dezvoltării Regionale și

Administrației Publice - Direcția de Control și Verificare Utilizare Fonduri

Comunitare, în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 martie 2013.

Procesat de GGC - CL