ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2210/2012

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 4 iulie

2011 pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și

fiscal, reclamanta SC „N.B.G.L.IFN” S.A. a chemat în judecată pe pârâta Agenția

Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor

Contribuabili, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să

dispună anularea Deciziei de calcul nr. 043924 din 03 martie 2010, anularea

chitanței de plată a taxei de poluare și restituirea sumei de 11.259 RON la

care se adaugă dobânda de la data plății taxei și până la momentul achitării

integrale a sumei.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că a încheiat cu SC „S.” SRL contractul de leasing

financiar pentru autoturismul marca Citroen Jumper pentru care a achitat taxa

de poluare cu OP nr. 245 din 11 martie 2010 impusă prin decizia de calcul emisă

de Administrația Finanțelor Publice a Marilor Contribuabili, după care a

imputat suma utilizatorului SC „S.” SRL

În drept, reclamanta

a invocat prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004, ale art. 148 alin. (2) și

(4) din Constituție, ale art. 110 parag. 1, art. 28, art. 29 și art. 30 din TUE

și ale art. 1082 și 1084 C. civ.

generat conflictul negativ de competență

Prin Sentința civilă

nr. 3668 din 3 noiembrie 2011, Tribunalul București, secția a IX-a contencios

administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, reținând, în esență, în raport cu dispozițiile art. 10 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, că reclamanta a formulat acțiunea în contradictoriu cu o

autoritate publică centrală.

Învestită cu

soluționarea cauzei prin declinare de competență, Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr.

1192 din 21 februarie 2012, a admis excepția de necompetență materială invocată

atât de către pârâtă, cât și de instanță din oficiu, a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția de contencios

administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a

înaintat cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea

regulatorului de competență.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea de apel a reținut că, în raport cu dispozițiile art. 10

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în litigiile privind actele

administrativ-fiscale de până la 500.000 RON sunt de competența tribunalelor ca

instanțe de fond în materia contenciosului administrativ.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

și de drept relevante

Înalta Curte

constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21, art.

22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în

raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

După cum rezultă din

lucrările dosarului, Înalta Curte reține că litigiul are ca obiect, în

principal, anularea Deciziei de calcul nr. 043924 din 03 martie 2010 emisă de

Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a

Marilor Contribuabili prin care, în sarcina reclamantei, a fost stabilită

obligația de plată a taxei de poluare pentru autovehicule în sumă de 11.259

RON.

În interpretarea și

aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudența Înaltei

Curți de Casație și Justiție s-a reținut, cu caracter unitar, că aceste

dispoziții instituie două criterii de determinare a competenței materiale a

instanței de fond, după cum urmează:

poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității

centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat;

stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei

vamale care face obiectul actului administrativ contestat.

Cu alte cuvinte, dacă

litigiul are caracter fiscal, în sensul că privește taxe, impozite,

contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, competența se stabilește

în funcție de valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru

departajarea competenței tribunalului de cea a curții de apel fiind suma de

500.000 RON, fără a avea relevanță rangul autorității publice emitente a

actului contestat sau care este parte în contractul administrativ.

În cauză, fiind vorba

de un litigiu având ca obiect anularea unui act administrativ care privește

taxa de poluare pentru autovehicule - în sumă totală de 11.259 RON - conform

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența materială a instanței de

contencios administrativ se stabilește în funcție de criteriul valoric și

revine, în speță, secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului

București.

regulatorului de competență

Având în vedere

considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte

va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC „N.B.G.L.IFN” S.A. în

contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția

Generală de Administrare a Marilor Contribuabili în favoarea Tribunalului

București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 mai 2012.