ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2210/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 4 iulie 2011 pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC „N.B.G.L.IFN” S.A. a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea Deciziei de calcul nr. 043924 din 03 martie 2010, anularea chitanței de plată a taxei de poluare și restituirea sumei de 11.259 RON la care se adaugă dobânda de la data plății taxei și până la momentul achitării integrale a sumei.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a încheiat cu SC „S.” SRL contractul de leasing financiar pentru autoturismul marca Citroen Jumper pentru care a achitat taxa de poluare cu OP nr. 245 din 11 martie 2010 impusă prin decizia de calcul emisă de Administrația Finanțelor Publice a Marilor Contribuabili, după care a imputat suma utilizatorului SC „S.” SRL În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004, ale art. 148 alin. (2) și (4) din Constituție, ale art. 110 parag. 1, art. 28, art. 29 și art. 30 din TUE și ale art. 1082 și 1084 C. civ.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență Prin Sentința civilă nr. 3668 din 3 noiembrie 2011, Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reținând, în esență, în raport cu dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, că reclamanta a formulat acțiunea în contradictoriu cu o autoritate publică centrală.

Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 1192 din 21 februarie 2012, a admis excepția de necompetență materială invocată atât de către pârâtă, cât și de instanță din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut că, în raport cu dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în litigiile privind actele administrativ-fiscale de până la 500.000 RON sunt de competența tribunalelor ca instanțe de fond în materia contenciosului administrativ.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență 1. Argumente de fapt și de drept relevante Înalta Curte constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii. După cum rezultă din lucrările dosarului, Înalta Curte reține că litigiul are ca obiect, în principal, anularea Deciziei de calcul nr. 043924 din 03 martie 2010 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili prin care, în sarcina reclamantei, a fost stabilită obligația de plată a taxei de poluare pentru autovehicule în sumă de 11.259 RON.

În interpretarea și aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut, cu caracter unitar, că aceste dispoziții instituie două criterii de determinare a competenței materiale a instanței de fond, după cum urmează: 1. criteriul poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat; 2. criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat.

Cu alte cuvinte, dacă litigiul are caracter fiscal, în sensul că privește taxe, impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, competența se stabilește în funcție de valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea competenței tribunalului de cea a curții de apel fiind suma de 500.000 RON, fără a avea relevanță rangul autorității publice emitente a actului contestat sau care este parte în contractul administrativ. În cauză, fiind vorba de un litigiu având ca obiect anularea unui act administrativ care privește taxa de poluare pentru autovehicule - în sumă totală de 11.259 RON - conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența materială a instanței de contencios administrativ se stabilește în funcție de criteriul valoric și revine, în speță, secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului București.

2. Temeiul legal al regulatorului de competență Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC „N.B.G.L.IFN” S.A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai 2012.