ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1857/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1857/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra conflictului
negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei și hotărârea primei
instanțe învestite
Prin acțiunea înregistrată pe rolul
Tribunalului Călărași, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC
M.I. SRL a solicitat anularea deciziei de soluționare a contestației nr. 147
din 18 aprilie 2011, emisă de Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor
din cadrul A.N.A.F. și anularea parțială a Deciziei nr. 674 din 10 decembrie
2009, prin care a fost recunoscut dreptul reclamantei la rambursarea TVA în
cuantum de 390.324 RON, pretinzând reclamanta că în mod nelegal a fost respinsă
solicitarea de rambursare a TVA cu privire la suma de 37.055 RON.
Prin Sentința nr.
3149 din 25 octombrie 2011, Tribunalul Călărași, secția civilă a declinat competența
de soluționare a cauzei având ca obiect anulare act administrativ, în favoarea
Curții de Apel București.
Pentru a hotărî
astfel, Tribunalul Călărași a reținut că reclamanta solicită anularea unor acte
administrativ fiscale emise de o autoritate publică centrală, astfel că în
temeiul dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004 revine secției de
contencios administrativ fiscal a curții de apel competența de soluționare a
litigiului în primă instanță.
Hotărârea celei
de-a doua instanțe aflate în conflict
Învestită cu
soluționarea cauzei, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 900 din 10 februarie 2012 a admis
excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a declinat cauza spre
competentă soluționare Tribunalului Călărași.
A constatat ivit
conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație
și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea
acestuia.
Pentru a hotărî
astfel, Curtea de Apel a reținut că, raportat la obiectul cererii, este evident
că reclamanta a învestit instanța cu o acțiune în contencios fiscal, promovată
împotriva unor acte administrativ-fiscale cu conținut patrimonial, astfel că
sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cu
privire la determinarea competenței de soluționare a cauzei, însă nu prin
raportare la calitatea emitentului actului ci în funcție de valoarea creanței
fiscale.
Având în vedere că
litigiul de față privește o creanță de până la 500.000 RON, competența de
soluționare a cauzei în primă instanță aparține tribunalului, considerent
pentru care curtea a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea
Tribunalului Călărași, învestit ca instanță de la sediul reclamantei.
Regulatorul de
competență
Înalta Curte de
Casație și Justiție, în raport de dispozițiile art. 20 C. proc. civ., reține că
există în cauză conflict de competență.
După cum se constată,
obiectul cererii de chemare în judecată, îl constituie anularea deciziei de
soluționare a contestației nr. 147 din 18 aprilie 2011, emisă de Direcția
Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul A.N.A.F. și anularea
parțială a Deciziei nr. 674 din 10 decembrie 2009, prin care a fost recunoscut
dreptul reclamantei la rambursarea TVA în cuantum de 390.324 RON.
Prin urmare, obiectul
cererii îl constituie un act administrativ fiscal care privește taxe și
impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora, de
până la 500.000 RON, iar competența materială de soluționare a cauzei se
stabilește în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a și alin. (3)
din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, în raport de
criteriul valoric al sumei în discuție.
Potrivit
dispozițiilor legale menționate anterior coroborate cu dispozițiile art. 2
alin. (1) lit. d) C. proc. civ., litigiile care vizează acte
administrativ-fiscale de până la 500.000 RON, se soluționează în fond de
tribunalele administrativ-fiscale, fiind corecte aprecierile Curții de Apel
București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal referitoare la
competența materială de soluționare a cauzei.
În consecință, având
în vedere cele reținute, Înalta Curte, potrivit art. 22 alin. (5) C. proc.
civ., va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC
M.I. SRL și pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală și Autoritatea
Națională a Vămilor - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor în
favoarea Tribunalului Călărași, secția contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Stabilește competența
de soluționare a cauzei privind pe SC M.I. SRL și pe Agenția Națională de
Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor în
favoarea Tribunalului Călărași, secția contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 4 aprilie 2012.