ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1857/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei și hotărârea primei instanțe învestite Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC M.I. SRL a solicitat anularea deciziei de soluționare a contestației nr. 147 din 18 aprilie 2011, emisă de Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul A.N.A.F. și anularea parțială a Deciziei nr. 674 din 10 decembrie 2009, prin care a fost recunoscut dreptul reclamantei la rambursarea TVA în cuantum de 390.324 RON, pretinzând reclamanta că în mod nelegal a fost respinsă solicitarea de rambursare a TVA cu privire la suma de 37.055 RON.

Prin Sentința nr. 3149 din 25 octombrie 2011, Tribunalul Călărași, secția civilă a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect anulare act administrativ, în favoarea Curții de Apel București. Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Călărași a reținut că reclamanta solicită anularea unor acte administrativ fiscale emise de o autoritate publică centrală, astfel că în temeiul dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004 revine secției de contencios administrativ fiscal a curții de apel competența de soluționare a litigiului în primă instanță. 2. Hotărârea celei de-a doua instanțe aflate în conflict Învestită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 900 din 10 februarie 2012 a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a declinat cauza spre competentă soluționare Tribunalului Călărași.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia. Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reținut că, raportat la obiectul cererii, este evident că reclamanta a învestit instanța cu o acțiune în contencios fiscal, promovată împotriva unor acte administrativ-fiscale cu conținut patrimonial, astfel că sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cu privire la determinarea competenței de soluționare a cauzei, însă nu prin raportare la calitatea emitentului actului ci în funcție de valoarea creanței fiscale. Având în vedere că litigiul de față privește o creanță de până la 500.000 RON, competența de soluționare a cauzei în primă instanță aparține tribunalului, considerent pentru care curtea a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Călărași, învestit ca instanță de la sediul reclamantei.

Regulatorul de competență Înalta Curte de Casație și Justiție, în raport de dispozițiile art. 20 C. proc. civ., reține că există în cauză conflict de competență. După cum se constată, obiectul cererii de chemare în judecată, îl constituie anularea deciziei de soluționare a contestației nr. 147 din 18 aprilie 2011, emisă de Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul A.N.A.F. și anularea parțială a Deciziei nr. 674 din 10 decembrie 2009, prin care a fost recunoscut dreptul reclamantei la rambursarea TVA în cuantum de 390.324 RON.

Prin urmare, obiectul cererii îl constituie un act administrativ fiscal care privește taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora, de până la 500.000 RON, iar competența materială de soluționare a cauzei se stabilește în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a și alin. (3) din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, în raport de criteriul valoric al sumei în discuție. Potrivit dispozițiilor legale menționate anterior coroborate cu dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., litigiile care vizează acte administrativ-fiscale de până la 500.000 RON, se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, fiind corecte aprecierile Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal referitoare la competența materială de soluționare a cauzei.

În consecință, având în vedere cele reținute, Înalta Curte, potrivit art. 22 alin. (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC M.I. SRL și pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală și Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor în favoarea Tribunalului Călărași, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe SC M.I. SRL și pe Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor în favoarea Tribunalului Călărași, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2012.