ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 389/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta P.C.B.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.C.R., anularea Încheierii nr. VI.

190/2011 emisă de pârâtă și admiterea contestației formulate de reclamantă

împotriva deciziei nr. 31/2010 emisă de Ca.C. a Județului Călărași, iar pe

fond, a solicitat modificarea deciziei nr. 31/2010, în sensul înlăturării

măsurilor dispuse de pct. II subpunctul 1, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii,

reclamanta a susținut, în esență, că actele contestate sunt nelegale, întrucât indemnizația

de dispozitiv de 25% din salariul de bază, acordat personalului contractual și

funcționarilor publici, a fost corect și legal stabilită și drept urmare măsura

recuperării sumelor astfel încasate de către angajații reclamantei apare ca neîntemeiată.

Prin sentința nr. 1775

din 14 februarie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată

de către această instanță din oficiu și, în consecință, a declinat cauza în

favoarea Tribunalului Călărași.

Pentru a hotărî

astfel, făcând aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Curtea a

reținut că actul contestat a fost emis de Ca.C. Călărași, autoritate publică

județeană, nefiind relevant faptul că reclamanta a contestat Încheierea nr. VI.

190/2011 a C.C., întrucât prin acest act nu s-a dispus nici o măsură cu privire

la drepturile reclamantei ci numai s-a respins contestația administrativă

formulată împotriva deciziei nr. 31/2010.

La rândul său, prin

sentința civilă nr. 1464 din 18 septembrie 2012, Tribunalul Călărași, secția civilă

a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, și a dispus

declinarea cauzei, spre competentă soluționare, către Curtea de Apel București,

secția de contencios administrativ și fiscal.

În motivarea acestei

soluții, în esență, Tribunalul a invocat dispozițiile art. 228 din Hotărârea nr.

130/2010 a Plenului C.C., potrivit cărora competența de soluționare a

acțiunilor formulate de entitățile verificate împotriva încheierii emise de

Comisia de soluționare a contestațiilor aparține secției de contencios

administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel în a cărei rază teritorială

se află sediul entității verificate.

Constatând existența

conflictului negativ de competență, Tribunalul Călărași a decis, în temeiul art.

20 pct. 2, art. 21 și 22 alin. (3) C. proc. civ., înaintarea cauzei la Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în

vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Examinând conflictul

negativ de competență, Curtea va constata că în speță, în raport de obiectul

litigiului și dispozițiile legale incidente, competența soluționării cauzei

aparține Tribunalului Călărași, secția de contencios administrativ și fiscal.

Înalta Curte constată

că, în speță, în urma auditului financiar asupra situațiilor financiare

încheiate pe anul 2009 la P.C.B., Ca.C. a Județului Călărași a constatat

abateri de la legalitate și regularitate consemnate în procesul-verbal de

constatare din 09 noiembrie 2010.

Pentru înlăturarea

abaterilor constatate, Ca.C. Călărași a stabilit, prin Decizia nr. 31/2010,

măsuri privind stabilirea întinderii prejudiciului și măsuri de recuperare a

acestuia.

Împotriva acestei

decizii entitatea verificată a formulat contestație, respinsă prin Încheierea nr.

VI.190 din 10 mai 2011 a Comisiei de soluționare a contestațiilor din cadrul C.C.R..

Prin acțiunea

introductivă de instanță, reclamanta a solicitat anularea Încheierii nr. VI.

190/2011 emisă de pârâta C.C.R. și admiterea contestației formulate de

reclamantă împotriva deciziei nr. 31/2010 emisă de Ca.C. a Județului Călărași,

iar pe fond, a solicitat modificarea deciziei nr. 31/2010, în sensul

înlăturării măsurilor dispuse de pct. II subpunctul 1.

Măsurile și

constatările contestate se circumscriu prevederilor art. 37 raportat la art. 33

alin. (3) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea C.C..

În conformitate cu

prevederile art. 37 „În situația în care, în urma verificărilor efectuate pe

parcursul execuției bugetului la persoanele juridice prevăzute la art. 23 și

24, rezultă fapte prin care au fost constatate prejudicii sau abateri cu

caracter financiar, valorificarea constatărilor se face potrivit prevederilor

art. 33”.

Art. 33 alin. (3) prevede

- „În situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și

regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii

entității publice auditate această stare de fapt, stabilirea întinderii prejudiciului

și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a

conducerii entității audiate”.

Pe de altă parte,

Legea nr. 94/1992 nu conține norme derogatorii de la regulile generale de

determinare a competenței materiale a instanțelor de contencios administrativ,

astfel cum sunt reglementate în art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care

prevede: „

Litigiile

privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice

locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții,

datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se

soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind

actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale,

precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale,

precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în

fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel,

dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Având ca

reper textul de lege precitat, rezultă că au fost stabilite două criterii

pentru determinarea competenței materiale a instanțelor de contencios

administrativ:

a)

criteriul poziției în sistemul autorităților publice a emitentului actului;

b)

criteriul valoric în cauzele fiscale (500.000 lei – valoarea impozitului,

taxei,contribuției datoriei vamale care face obiectul actului administrativ

contestat).

Cum în speța de față

nu se contestă acte administrative care să privească plata taxelor,

impozitelor, contribuțiilor sau datoriilor vamale, rezultă că este aplicabil

criteriul poziției în sistemul autorităților publice a autorității emitente a

actului contestat.

Or, acțiunea

reclamantei vizează, în esență, anularea parțială a actelor administrative

emise de Ca.C. a județului Călărași, condiții în care competența de soluționare

a prezentei cauze revine tribunalului, iar nu curții de apel.

Este lipsit de

relevanță că prevederile art. 228 din Hotărârea nr. 130/2010 trimit la curtea

de apel, în a cărei rază teritorială este situat sediul entității verificate de

controlorii financiari din cadrul C.C., ca instanță competentă material a

soluționa acțiunea, deoarece nu poate fi aplicată cu prioritate o regulă

dintr-un act infralegislativ în detrimentul normei cu putere de lege care

reglementează competența materială a instanțelor de contencios administrativ (art.

10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004), în lipsa unei norme derogatorii de

aceeași forță juridică cu regula consacrată în Legea contenciosului

administrativ.

De altfel, în acest

sens este și Decizia nr. 4522/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția de contencios administrativ și fiscal prin a fost admisă excepția de

nelegalitate a dispozițiilor art. 228 din Hotărârea nr. 130/2010 a Plenului C.C.R..

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte concluzionează că în prezenta cauză competența

materială de soluționare în primă instanță a cauzei revine Tribunalului Călărași,

secția contencios administrativ și fiscal, soluționând conflictul negativ de

competență în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta P.C.B. în contradictoriu cu

pârâta C.C.R. în favoarea Tribunalului Călărași, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 ianuarie 2013.