ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5251/2011

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei.

primei instanțe.

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios

administrativ și fiscal, la data de 07 iunie 2010, reclamanții C.G., I.C., T.N.,

P.M., M.V., S.V. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL

JUSTIȚIEI, anularea hotărârii de respingere a contestației formulată pe cale

administrativă, comunicată cu adresa de răspuns nr. 30628 din 30 aprilie 2010,

emisă de pârât, conform dispozițiilor art. 18 alin. (1) din Anexa

VI

la Legea nr. 330/2009, anularea în parte a Ordinului nr. 459/C

din 09 februarie 2010 și obligarea pârâtului să emită un nou ordin, prin care

să recunoască reclamanților drepturile contestate irevocabil prin sentința

civilă nr. 2323/2007 pronunțată de Tribunalul Călărași, și să procedeze la

recalcularea indemnizației de bază prin includerea în baza de calcul a

creșterilor salariale acordate, dar și a diferenței de 25% din cuantumul

sporului de 50% încasat până în luna mai 2009, când a fost suspendată plata

acestuia din lipsa resurselor bugetare, plata fiind reluată parțial, în procent

de 25 % din totalul de 50%, începând cu luna noiembrie 2009 până la data de 31

decembrie 2009.

Prin sentința

nr. 1986 din 14 martie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII a

contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanți

ca neîntemeiată.

Pentru a

hotărî astfel prima instanță a reținut că indexările salariale acordate

reclamanților prin sentința civilă nr. 2323/2007 și 341/ F/ 2008 unui număr mai

mic de magistrați, au fost incluse de către legiuitor în indemnizațiile de bază

ale tuturor magistraților potrivit art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr.

330/2009.

Prin urmare,

acestea nu mai pot fi acordate separat fiind incluse în salariul de bază și nu

mai au un cuantum definit în mod separat de legiuitor.

A mai reținut

Curtea că în conformitate cu art. 5 din anexa

VI

din

Legea nr. 330/2009 și art. 5 din O.U.G. nr. 1/2010 în cazul personalului din

sistemul justiției drepturile salariale se stabilesc potrivit Anexei

VI.

Cele două

sentințe civile invocate în cererea introductivă de chemare în judecată obligă

pârâtul la plata unor sume de bani, acestea urmând a fi executate potrivit

procedurii prevăzute de O.U.G. nr. 71/2009 așa cum a fost modificată prin O.U.G.

nr. 45/2010, în mod eșalonat.

Instanța de

fond nu a reținut susținerile reclamantului privind plata indexărilor salariale

stabilite prin hotărâre judecătorească, deoarece odată cu stabilirea prin lege

a unui nou sistem de salarizare, pentru magistrați nu mai pot fi acordate

indexările salariale solicitate.

formulat în cauză.

Împotriva

acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

II Considerentele

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Recursul este

inadmisibil.

Astfel, atât

actul contestat, pe de o parte, cât și hotărârea ce face obiectul recursului de

față, pe de altă parte, au fost date, în aplicarea prevederilor Legii-cadru nr.

330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Potrivit art. 18

alin. (1) din Legea nr. 330/2009 "Judecătorii, procurorii, personalul de

specialitate juridica asimilat acestora si magistrații-asistenți, nemulțumiți

de modul de stabilire a drepturilor salariale, prin act administrativ al

ordonatorului principal de credite, pot face contestație, în termen de 15 zile

de la data comunicării actului administrativ, la organele de conducere ale

Ministerului Justiției si Libertăților Cetățenești, Consiliului Superior al

Magistraturii, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție,

Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de

Criminalitate Organizata si Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curți

de Casație si Justiție ori, după caz, la colegiile de conducere ale curților de

apel sau parchetelor de pe lângă acestea. Contestațiile se soluționează în

termen de cel mult 30 de zile. Deasemenea prin alin. (2) al aceluiași articol

se precizează că "împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1)

se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Secția de

contencios administrativ si fiscal a Înaltei Curți de Casație si Justiție,

pentru hotărârile colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație si

Justiție, sau, după caz, a Curții de Apel București, pentru celelalte hotărâri.

Hotărârile pronunțate sunt irevocabile".

În prezent,

dispozițiile legale citate sunt prevăzute de art. 7 din Cap. VIII (Reglementări

specifice personalului din sistemul justiției) din Anexa nr.

VI

(Familia ocupațională de funcții bugetare „Justiție") la

Legea-cadru nr. 284/ 2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din

fonduri publice.

Or, în

conformitate cu prevederile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., pot fi atacate cu

recurs, hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în

condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate

jurisdicțională.

Cum sentința

nr. 1986 din 14 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, nu se circumscrie categoriilor de hotărâri

prevăzute de art. 299 alin. (1) C. proc. civ., întrucât este irevocabilă,

constatându-se întemeiată excepția inadmisibilității recursului, acesta urmează

a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de C.G., I.C., T.N.M., P.M.V., M.V. și S.S. împotriva

sentinței nr. 1986 din 14 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII

a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2011.