ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5251/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Hotărârea primei instanțe. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, la data de 07 iunie 2010, reclamanții C.G., I.C., T.N., P.M., M.V., S.V.

au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, anularea hotărârii de respingere a contestației formulată pe cale administrativă, comunicată cu adresa de răspuns nr. 30628 din 30 aprilie 2010, emisă de pârât, conform dispozițiilor art. 18 alin. (1) din Anexa VI la Legea nr. 330/2009, anularea în parte a Ordinului nr. 459/C din 09 februarie 2010 și obligarea pârâtului să emită un nou ordin, prin care să recunoască reclamanților drepturile contestate irevocabil prin sentința civilă nr. 2323/2007 pronunțată de Tribunalul Călărași, și să procedeze la recalcularea indemnizației de bază prin includerea în baza de calcul a creșterilor salariale acordate, dar și a diferenței de 25% din cuantumul sporului de 50% încasat până în luna mai 2009, când a fost suspendată plata acestuia din lipsa resurselor bugetare, plata fiind reluată parțial, în procent de 25 % din totalul de 50%, începând cu luna noiembrie 2009 până la data de 31 decembrie 2009. Prin sentința nr. 1986 din 14 martie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanți ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că indexările salariale acordate reclamanților prin sentința civilă nr. 2323/2007 și 341/ F/ 2008 unui număr mai mic de magistrați, au fost incluse de către legiuitor în indemnizațiile de bază ale tuturor magistraților potrivit art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 330/2009. Prin urmare, acestea nu mai pot fi acordate separat fiind incluse în salariul de bază și nu mai au un cuantum definit în mod separat de legiuitor. A mai reținut Curtea că în conformitate cu art. 5 din anexa VI din Legea nr. 330/2009 și art. 5 din O.U.G. nr. 1/2010 în cazul personalului din sistemul justiției drepturile salariale se stabilesc potrivit Anexei VI. Cele două sentințe civile invocate în cererea introductivă de chemare în judecată obligă pârâtul la plata unor sume de bani, acestea urmând a fi executate potrivit procedurii prevăzute de O.U.G.

nr. 71/2009 așa cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 45/2010, în mod eșalonat. Instanța de fond nu a reținut susținerile reclamantului privind plata indexărilor salariale stabilite prin hotărâre judecătorească, deoarece odată cu stabilirea prin lege a unui nou sistem de salarizare, pentru magistrați nu mai pot fi acordate indexările salariale solicitate. 2. Recursul formulat în cauză. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. II Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Recursul este inadmisibil. Astfel, atât actul contestat, pe de o parte, cât și hotărârea ce face obiectul recursului de față, pe de altă parte, au fost date, în aplicarea prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Potrivit art. 18 alin. (1) din Legea nr. 330/2009 "Judecătorii, procurorii, personalul de specialitate juridica asimilat acestora si magistrații-asistenți, nemulțumiți de modul de stabilire a drepturilor salariale, prin act administrativ al ordonatorului principal de credite, pot face contestație, în termen de 15 zile de la data comunicării actului administrativ, la organele de conducere ale Ministerului Justiției si Libertăților Cetățenești, Consiliului Superior al Magistraturii, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație si Justiție ori, după caz, la colegiile de conducere ale curților de apel sau parchetelor de pe lângă acestea.

Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile. Deasemenea prin alin. (2) al aceluiași articol se precizează că "împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Secția de contencios administrativ si fiscal a Înaltei Curți de Casație si Justiție, pentru hotărârile colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație si Justiție, sau, după caz, a Curții de Apel București, pentru celelalte hotărâri. Hotărârile pronunțate sunt irevocabile". În prezent, dispozițiile legale citate sunt prevăzute de art. 7 din Cap. VIII (Reglementări specifice personalului din sistemul justiției) din Anexa nr. VI (Familia ocupațională de funcții bugetare „Justiție") la Legea-cadru nr. 284/ 2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Or, în conformitate cu prevederile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., pot fi atacate cu recurs, hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională. Cum sentința nr. 1986 din 14 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, nu se circumscrie categoriilor de hotărâri prevăzute de art. 299 alin. (1) C. proc. civ., întrucât este irevocabilă, constatându-se întemeiată excepția inadmisibilității recursului, acesta urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.G., I.C., T.N.M., P.M.V., M.V. și S.S. împotriva sentinței nr. 1986 din 14 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2011.