ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2659/2012

Asupra excepției inadmisibilității

recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința nr. 4163 din 26 octombrie 2010, Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte, acțiunea formulată

de reclamanții N.I., Z.G.D., S.M., J.J., S.P., A.M., B.I., C.J., B.L., O. (N.)

L. și P.F., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a anulat Hotărârea nr. 290/C/423 din

21 martie 2010, precum și Ordinul nr. 180 din 01 februarie 2010, în ce privește

pe reclamanți și a obligat pârâtul să emită un nou ordin de stabilire a

drepturilor salariale cu privire la reclamanți, începând cu 01 ianuarie 2010,

cu includerea indexărilor salariale prevăzute de sentința civilă nr. 382/CM din

25 aprilie 2008 a Tribunalului Argeș; de asemenea, instanța de judecată a

obligat pârâtul să plătească reclamanților diferența salarială rezultată,

actualizată cu indicele de inflație și a respins cererea de chemare în garanție

a M.F.P., ca neîntemeiată.

Aceeași instanță, prin Încheierea din 21

iunie 2011, a respins cererea pârâtului, prin care solicita lămurirea

dispozitivului sentinței nr. 4163 din 26 octombrie 2010.

Împotriva ambelor hotărâri - sentință și

încheiere - a declarat recurs pârâtul.

Recursurile sunt inadmisibile.

Astfel, atât actul contestat, pe de o parte,

cât și hotărârea ce face obiectul recursului de față, pe de altă parte, au fost

date în aplicarea prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009

privind

salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice

.

Potrivit art. 18 alin.

(1) din Anexa nr. VI (

Reglementări

specifice

personalului din sistemul justiției

) din actul normativ susmenționat, în

forma în vigoare la data pronunțării sentinței atacate, „Judecătorii,

procurorii, personalul de specialitate juridică asimilat acestora și

magistrații-asistenți, nemulțumiți de modul de stabilire a drepturilor

salariale, prin act administrativ al ordonatorului principal de credite, pot

face contestație, în termen de 15 zile de la data comunicării actului

administrativ, la organele de conducere ale M.J.L.C., C.S.M., Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., D.I.I.C.O.T., la colegiul de

conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție ori, după caz, la colegiile

de conducere ale curților de apel sau parchetelor de pe lângă acestea.

Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile”.

De asemenea, conform

alin. (2) al aceluiași articol, „(2) Împotriva

hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen

de 30 de zile de la comunicare, la Secția de contencios administrativ și fiscal

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru hotărârile colegiului de

conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, sau, după caz, a Curții de

Apel București, pentru celelalte hotărâri. Hotărârile pronunțate sunt

irevocabile”.

În prezent, dispozițiile legale citate sunt

prevăzute de art. 7 din cap. VIII (

Reglementări specifice

personalului din sistemul justiției

) din Anexa nr. VI (Familia

ocupațională de funcții bugetare „Justiție”) la Legea-cadru nr. 284/2010

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri

publice.

Or, în conformitate cu prevederile art. 299 alin.

(1) C. proc. civ., pot fi atacate cu recurs, hotărârile date fără drept de

apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile

altor organe cu activitate jurisdicțională.

Cum sentința nr. 4163

din 26 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, nu se circumscrie categoriilor de hotărâri prevăzute

de art. 299 alin. (1) C. proc. civ., întrucât este irevocabilă, constatându-se

întemeiată excepția inadmisibilității recursului, acesta urmează a fi respins

ca atare.

De asemenea, conform

dispozițiilor

art. 281

3

alin. (1) C. proc. civ.

,

„

Încheierile

pronunțate în temeiul art. 281 și 281

1

, precum și hotărârea

pronunțată potrivit art. 281

2

sunt supuse acelorași căi de atac ca

și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea,

lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor potrivnice ori completarea

”.

În raport cu aceste

din urmă prevederi legale, este inadmisibil și recursul declarat împotriva

Încheierii din 21 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de

contencios administrativ și fiscal, prin care s-a respins cererea de lămurire a

dispozitivului sentinței nr. 4163 din 26 octombrie 2010.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de pârâtul

Ministerul

Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței

nr. 4163 din 26 octombrie 2010 și a Încheierii din 21 iunie 2011 ale Curții de

Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca

inadmisibile.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 mai 2012.