ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2377/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2377/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Procedura derulată în fața primei instanțe

Prin acțiunea

formulată, completată și precizată pe rolul Curții de Apel București, secția

VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A.I., D.V., R.G., O.C.

și I.V.M., procurori militari, și C.R.T., C.M.M., N.G.L. și M.E.R., au

solicitat în contradictoriu cu pârâții Direcția Națională Anticorupție,

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

Ministerul Apărării Naționale și Ministerul Finanțelor Publice, ca prin

hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună:

- anularea în parte a

ordinelor nr. 448, 447, 219, 220 și 446 din 03 februarie 2010 și deciziilor nr.

444, 442, 441 și 440 din 03 februarie 2010 emise de procurorul șef al Direcției

Naționale Anticorupție și obligarea în solidar, a pârâților Direcția Națională

Anticorupție, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție și Ministerul Apărării Naționale la recalcularea drepturilor

salariale, prin introducerea indemnizației de dispozitiv în cuantum de 25%,

calculat la salariul de încadrare, în salariul de bază, începând cu data de 01

ianuarie 2010 și efectuarea plății diferențelor rezultate;

- acordarea dobânzii legale,

de la data introducerii acțiunii și până la plata efectivă, precum și actualizarea

cu indicele de inflație, asupra diferențelor de sume rezultate;

- înscrierea mențiunilor

corespunzătoare în carnetul de muncă în ceea ce privește personalul auxiliar de

specialitate și obligarea chematului în garanție Ministerul Finanțelor Publice să

aloce sumele necesare plății.

Solicită:

- anularea în parte și

a ordinelor nr. 780 din 01 octombrie 2010, 707 din 22 iulie 2010, 547/2010 și deciziilor

nr. 617 din 02 aprilie 2010, 704 din 16 iulie 2010, 708 din 22 iulie 2010, 548

din 04 martie 2010 și obligarea Direcției Naționale Anticorupție la recalcularea

drepturilor salariale prin introducerea indemnizației de dispozitiv în cuantum de

25% calculată la salariul de bază, precum și a soldei de grad și a gradației corespunzătoare

fiecărui procuror militar, începând cu data de 01 ianuarie 2010 și în continuare

acordarea dobânzii legale, de la data introducerii acțiunii și până la plata efectivă,

precum și actualizarea cu indicele de inflație, de la data scadenței și până la

plata efectivă, asupra diferențelor de sume rezultate, efectuarea mențiunilor corespunzătoare

în carnetul de muncă în ceea ce privește personalul auxiliar de specialitate, precum

și obligarea chematului în garanție Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile

necesare plății acestor drepturi salariale;

- anularea hotărârii Colegiului

de Conducere al Direcției Naționale Anticorupție din 23 februarie 2010 prin care

au fost respinse contestațiile la ordinele și deciziile arătate în cererea inițială,

în ceea ce privește modul de calcul al salariului.

În motivarea acțiunii,

reclamanții au susținut în esență că, în fapt, la data de 09 februarie 2010, ca

urmare a aplicării Legii nr. 330/2009 s-au eliberat ordinele nr. 448, 447, 219,

220 și 446 din 03 februarie 2010 și deciziile nr. 444, 442, 441 și 440 din 03

februarie 2010, constatând, între altele, că indemnizația de dispozitiv, în cuantum

de 25% calculată la salariul de încadrare, începând cu data de 01 ianuarie 2010,

este acordată sub formă de sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu, care, la

personalul auxiliar de specialitate este introdusă în salariul de bază, fără a se

ține cont de aceasta la calcularea altor drepturi salariale, iar la procurorii militari,

nu este inclusă în salariul de bază.

Reclamanții au considerat

că prin acordarea indemnizației de dispozitiv în forma sumei compensatorii cu caracter

tranzitoriu s-au ignorat prevederile art. 3 lit. c) din Legea nr. 330/2009, conform

căruia legea este dată cu „c) luarea în considerare a sporurilor, a adaosurilor

salariale, a majorărilor, a indemnizațiilor cu caracter general sau special, precum

și a altor drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite, până la data

intrării în vigoare a prezentei legi, prin hotărâri judecătorești, prin acte de

negociere colectivă, precum și prin alte modalități, acestea regăsindu-se la un

nivel acceptat, potrivit principiilor prezentei legi, în salariul brut sau, după

caz, în salariul de bază, în solda funcției de bază sau în indemnizația lunară de

încadrare”, întrucât, indemnizația de dispozitiv este un spor cu caracter special

permanent, recunoscut și acordat anterior prezentei legi, de care beneficiază toate

categoriile de personal din cadrul Ministerului Apărării Naționale și, implicit,

personalul militar și civil din cadrul secției de combatere a infracțiunilor de

corupție săvârșite de militari a Direcției Naționale Anticorupție [conform art.

2 alin. (1) și (3) din Anexa VI a Legii nr. 330/2009], acesta nefiind desființat

prin noua lege de salarizare, ci doar inclus salariul de bază, așa cum este precizat

în nota la Anexa nr. IV/1 privind Reglementările specifice personalului încadrat

în instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, conform

căreia, în salariul de bază sunt cuprinse, între altele, sporul de fidelitate și

indemnizația de dispozitiv.

Astfel, în ceea ce privește

salarizarea procurorilor militari s-a motivat că „Drepturile salariale au fost stabilite

potrivit prev. art. 23 din Anexa IV raportate la prevederile Anexei IV/4 (...) Pentru

calitatea de cadru militar în activitate, magistrații-cadre militare beneficiază

de solda de grad și ajutoare la trecerea în rezervă”.

Au învederat instanței

faptul că personalul secției de combatere a infracțiunilor de corupție săvârșite

de militari din cadrul Direcției Naționale Anticorupție este salarizat conform

art. 2 alin. (1) și (3) din Anexa VI a acestei legi, „(1) (...) Salarizarea și celelalte

drepturi ale procurorilor din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, se asigură

de aceasta, potrivit prevederilor prezentei Iegi și reglementărilor referitoare

la drepturile materiale și bănești specifice calității de militar activ”; „(3) Salarizarea

și celelalte drepturi ale personalului civil al Ministerului Apărării Naționale,

din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, se asigură de aceasta, potrivit prevederilor

prezentei Iegi și reglementărilor referitoare la drepturile materiale și bănești

specifice calității de personal civil al Ministerului Apărării Naționale”.

De asemenea, prin Ordinul

nr. 277 din 03 februarie 2010 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție s-au stabilit drepturile salariale ale procurorilor

militari din cadrul Secției Parchetelor Militare și parchetelor militare subordonate,

menționându-se că aceștia „beneficiază de indemnizația de încadrare brută lunară

și de valoarea nominală a cuantumului sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică

și al sporului de confidențialitate trecute în dreptul fiecăruia, de un spor pentru

condiții deosebite de muncă de 15% calculat la indemnizația de încadrare brută lunară,

precum și de drepturile materiale și bănești specifice calității de militar activ”.

Prin Ordinul nr. 277 din

03 februarie 2010 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție, s-au stabilit drepturile salariale ale personalului auxiliar

de specialitate, în sensul că: „se reîncadrează în grad/treaptă și beneficiază de

salariul de bază și de valoarea nominală a cuantumului sporului pentru risc și suprasolicitare

neuropsihică și al sporului de confidențialitate trecute în dreptul fiecăruia, de

un spor pentru condiții deosebite în muncă de 15% calculat la salariul de bază,

precum și de drepturile materiale și bănești specifice calității de militar activ,

respectiv de salariat civil”.

Art. 2 alin. (1) și

(3) din Anexa VI a Legii nr. 330/2009 nu face referire la faptul că drepturile specifice

calității de militar activ sau salariat civil ar fi limitate doar la solda de grad

și ajutoare la trecerea în rezervă, astfel că, „unde legea nu distinge nici noi

nu ar trebui să distingem”.

Prin urmare, magistrații

militari și personalul civil al secției de combatere a infracțiunilor de corupție

săvârșite de militari beneficiază în continuare de drepturile avute anterior, respectiv

indemnizația de dispozitiv și indemnizația pentru titlul de specialist de clasă

al Armatei Române.

În aceste condiții, având

în vedere dispozițiile art. 3 lit. c) din Legea nr. 330/2009, coroborat cu nota

la Anexa IV/1 din aceeași lege, indemnizația de dispozitiv este inclusă în salariul

de bază și nu se poate admite că, personalului Secției de combatere a infracțiunilor

de corupție săvârșite de militari i-ar fi acordată sub forma unei sume compensatorii

cu caracter tranzitoriu, întrucât, având în vedere calitatea de cadre militare și,

respectiv, salariați civili din cadrul Ministerului Apărării Naționale, ar fi discriminatoriu.

Au mai menționat reclamanții

că, prin aplicarea discriminatorie a legii salarizării s-au încălcat și dispozițiile

art. 28 din O.U.G. nr. 43/2002: „(6) Salarizarea personalului auxiliar de specialitate

și a personalului economic și administrativ este cea prevăzută de lege pentru aceleași

categorii de personal al Parchetului de pe lansă Înalta Curte de Casație și Justiție.

(8) Drepturile bănești

și materiale ale procurorilor, personalului auxiliar de specialitate, specialiștilor,

personalului economic și administrativ, ale cadrelor militare și ale celorlalte

categorii de personal ale Direcției Naționale Anticorupție precum și ale ofițerilor

și agenților de poliție judiciară se plătesc din fondurile, acestei direcții”, precum

și prevederile art. 5, 6, 39 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. c) C. muncii și

ale art. 16 din Constituția României.

Având în vedere gradul

profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

avut de către procurorii militari din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, reclamanții

au considerat că sunt discriminați, în condițiile în care drepturile salariale nu

coincid cu cele prevăzute pentru aceleași categorii de personal care funcționează

la Secția Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție.

În drept acțiunea a fost

întemeiată pe Anexa VI a Legii nr. 330/2009 și pe Legea nr. 330/2009, O.U.G.

nr. 1/2010, O.U.G. nr. 43/2002, C. muncii și Constituția României.

Apărările formulate în

cauză

Pârâtul Ministerul Apărării

Naționale, prin întâmpinarea formulată, a invocat în principal excepția lipsei calității

procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

În argumentarea excepției

a susținut, în esență că, întrucât actele administrative a căror anulare s-a solicitat

prin acțiunea de față, au fost emise de alte autorități și nu de pârât, între acesta

și reclamanți nu există raporturi de serviciu sau de altă natură, așa încât nu are

calitate procesuală pasivă în cauză.

Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, prin întâmpinare a invocat excepția inadmisibilității

cererii completatoare, motivată de faptul că reclamanții nu au urmat procedura specială

instituită de legiuitor, privitor contestarea actelor referitoare la salarizare

(Legea nr. 330/2009), situație în care această cerere completatoare este inadmisibilă.

Pe fondul cauzei au solicitat

respingerea acțiunii, ca neîntemeiată pentru argumentele pe larg expuse prin întâmpinările

formulate în cauză.

Pârâta Direcția Națională

Anticorupție a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților,

în ceea ce privește anularea Hotărârii Colegiului de Conducere al Direcției Naționale

Anticorpție din 23 februarie 2010, precum și excepția inadmisibilității acțiunii,

formulate de reclamanți în anularea ordinelor nr. 448,447, 219, 220 și 446 din data

de 03 februarie 2010 emise de procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție

și a deciziilor nr. 444, 442, 441 și 440, având același emitent.

Soluția instanței de fond

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2972 din 14

aprilie 2011, a admis excepția invocată de Ministerul Apărării Naționale și a respins

acțiunea față de această autoritate publică pentru lipsa calității procesuale pasive.

Prin aceeași sentință

a respins excepția prescripției/tardivității depunerii cererii precizatoare precum

și acțiunea formulată și precizată de reclamanții A.I., D.V., R.G., O.C., I.V.M.,

procurori militari, C.R.T., C.M.M., N.G.L. și M.E.R., personal auxiliar de specialitate,

în contradictoriu cu pârâții Direcția Națională Anticorupție, Ministerul Public

- Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Finanțelor

Publice și cu chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice privind anularea

hotărârii Colegiului de Conducere din 23 martie 2010 și a actelor administrative

care au fost contestate la Colegiul de Conducere, precum și a celorlalte capete

de cerere subsecvente, ca neîntemeiate.

Totodată, a respins ca

neîntemeiată acțiunea formulată și precizată de reclamanții A.I., D.V., R.G., O.C.,

I.V.M., procurori militari C.R.T., C.M.M., N.G.L. și M.E.R., personal auxiliar de

specialitate, în contradictoriu cu pârâții Direcția Națională Anticorupție, Ministerul

Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul

Finanțelor Publice și cu chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice privind

anularea hotărârii Colegiului de Conducere din 23 martie 2010 și a actelor administrative

care au fost contestate la Colegiul de Conducere, precum și a celorlalte capete

de cerere subsecvente și a admis excepția invocată de Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție și a respinge ca inadmisibilă acțiunea formulată și

completată privind anularea în parte a ordinelor și deciziilor care nu au fost atacate

la Colegiul de Conducere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

– Departamentul Național Anticorupție.

De asemenea, a respins

cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța fondului a reținut, în esență, următoarele:

În ceea ce privește excepția

invocată de Ministerul Apărării Naționale, cu privire la lipsa calității sale procesuale

pasive, instanța a reținut că acest minister nu are calitate de emitent al niciunuia

dintre actele administrative respective, astfel că nu poate avea calitate procesuală

în cadrul litigiului de față, cu atât mai puțin calitate procesuală pasivă.

În ceea ce privește excepția

inadmisibilității, invocată de pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, referitor la cererea completatoare de anulare a ordinelor nr. 547,

707, 780/2010 și deciziilor nr. 548, 617, 704, 708/2010 emise de procurorul șef

al Direcției Naționale Anaticorupție, instanța a constatat că legiuitorul a instituit

o procedură prealabilă referitoare la contestarea acestor acte administrative, anterioară

sesizării instanței de contencios administrativ.

În ceea ce privește excepția

prescripției/tardivității depunerii cererii precizatoare instanța a constatat că,

în realitate este o cerere de constatare a tardivității depunerii acestei cereri

în raport cu dispozițiile art. 132 C. proc. civ., referitoare la prima zi de înfățișare.

De altfel, din cuprinsul cererii inițiale rezultă că reclamanții au înțeles să atace

și hotărârea Colegiului, așa încât nu se poate reține că dreptul acestora s-a prescris.

Pe fondul cauzei, instanța

a reținut că drepturile salariale ale reclamanților au fost stabilite potrivit

art. 23 din Anexa VI raportat la Anexa VI/4 din Legea nr. 330/2009.

Din interpretarea dispozițiilor

legale menționate, rezultă că magistrații și personalul auxiliar de specialitate

beneficiază de drepturile reglementate de legislația aplicabilă personalului autorității

judecătorești.

Sporurile de care beneficiază

această categorie de personal sunt limitativ prevăzute de art. 4 alin. (3), și anume:

sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, sporul de confidențialitate, precum

și cel pentru condiții vătămătoare prevăzut de art. 7 din Secțiunea II-a din Anexa

VI a Legii nr. 330/2009.

De asemenea, pentru calitatea

de cadru militar în activitate, magistrații – cadre militare – beneficiază de solda

de grad.

În conformitate cu dispozițiile

legale menționate, raportate la prevederile art. 5 alin. (1)-(3) din Anexa VI, indemnizațiile

de încadrare brute lunare, respectiv salariile de bază, au fost stabilite potrivit

reglementărilor în vigoare la 31 decembrie 2009, la care s-au adăugat sporurile

și majorările prevăzute în notele la anexele corespunzătoare, precum și adaosurile

prevăzute la art. 4 alin. (3) lit. a).

Întrucât, indemnizația

de dispozitiv de 25%, indemnizația pentru titlu de specialist de clasă și gradația

nu se regăsesc în elementele salariale care se includ în indemnizația de încadrare

brută lunară, în temeiul dispozițiilor art. 6 din O.U.G. nr. 1/2010 și în aplicarea

art. 7 alin. (2) din Partea I a Legii-cadru nr. 330/2009, aceste drepturi au fost

acordate în sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu.

Observând ordinele de

salarizare rezultă că, într-adevăr, în fiecare caz în parte este prevăzută o sumă

globală compensatorie, cu caracter tranzitoriu, care nu este luată în calcul la

determinarea altor drepturi de natură salarială și care corespunde sporului de dispozitiv

și indemnizației pentru titlul de specialist de clasă al Armatei Române.

Reclamanții au invocat

ca argument existența ordinelor de salarizare privind magistrații militari din cadrul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție însă acest ordin a fost

emis la data de 21 decembrie 2010 și se referă la perioada începând cu 15 decembrie

2010, fiind, deci, vorba de o perioadă supusă unor alte reglementări salariale,

față de situația reclamanților, dedusă judecății.

Referitor la personalul

auxiliar de specialitate, rezultă că aceștia au beneficiat până la data de 31

decembrie 2009 de indemnizația de dispozitiv lunară de 25% din salariul de bază

și, după caz, de indemnizația de titlu de specialist de clasă al Armatei Române.

Prin Legea-cadru nr. 330/2009, personalul auxiliar de specialitate nu mai beneficiază

de aceste drepturi întrucât, potrivit Anexei IV/4 beneficiază de drepturi reglementate

pentru personalul din cadrul autorității judecătorești.

Referitor la celelalte

apărări invocate de reclamanți, instanța reține că dispozițiile legale incidente

în cauză nu au caracter discriminatoriu și nici caracter retroactiv, iar în privința

acestora nu s-a stabilit că ar fi afectate de alte vicii de neconstituționalitate.

Calea de atac exercitată

în cauză

Împotriva acestei hotărâri

au declarat recurs reclamanții A.I., D.V., R.G., O.C. , I.V.M., C.R.T., C.M.M.,

N.G.L. și M.E.R., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Înainte de a examina motivele

de recurs invocate în cauză, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil.

Pentru a ajunge la această

soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Înalta Curte constată

că sentința recurată a fost dată în procedura prevăzută de Anexa nr. VI, Secțiunea

a 4-a din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din

fonduri publice.

Astfel, potrivit prevederilor

art. 18 din Anexa VI la Legea nr. 330/2009, incidentă pentru perioada suspusă controlului

judecătoresc precum și a dispozițiilor art. 27 alin. (1) din Anexa VI la Legea

nr. 330/2009

- Lege cadru privind salarizarea unitară

a personalului plătit din fonduri publice, Titlul „Reglementări specifice personalului

din sistemul justiției”, Secțiunea a 4-a „

Salarizarea și celelalte drepturi

salariale ale personalului auxiliar și personalului conex din cadrul instanțelor

judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea

”: „Personalul auxiliar de specialitate și personalul conex al instanțelor

judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea nemulțumit de modul de stabilire

a drepturilor salariale poate face contestație, în termen de 15 zile de la data

comunicării deciziei de stabilire a drepturilor salariale, la colegiul de conducere

al curții de apel sau, după caz, la colegiul de conducere al parchetului de pe lângă

curtea de apel în a cărei circumscripție își desfășoară activitatea persoana în

cauză ori, după caz, al Direcției Naționale Anticorupție, al Direcției de Investigare

a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la colegiul de conducere

al Înaltei Curți de Casație și Justiție sau al Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție. Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de

zile”.

De asemenea, prin

alin. (2) al aceluiași articol se precizează că:

„Împotriva

hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de

30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, pentru hotărârile colegiului de conducere al Înaltei

Curți de Casație și Justiție, sau, după caz, a Curții de Apel București, pentru

celelalte hotărâri.

Hotărârile

pronunțate sunt irevocabile.”

Înalta Curte subliniază

faptul că procedura de contestare a modului de stabilire a drepturilor salariale

cuvenite personalului conex din cadrul instanțelor judecătorești și a parchetelor

de pe lângă acestea, începând cu data de 01 ianuarie 2010 în baza Legii nr. 330/2009,

reglementată de art. 27 din Anexa VI la Legea nr. 330/2009, are un caracter special

în raport cu procedura generală de contestare a actelor administrative, reglementată

de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Or, în conformitate cu

prevederile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., pot fi atacate cu recurs, hotărârile

date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de

lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională.

Cum sentința civilă

nr. 2972 din 14 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, nu se circumscrie categoriilor de hotărâri prevăzute de

art. 299 alin. (1) C. proc. civ., întrucât este irevocabilă, constatându-se întemeiată

excepția inadmisibilității recursului, acesta urmează a fi respins ca atare.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanții A.I., D.V., R.G., O.C., I.V.M., C.R.T., C.M.M., N.G.L. și M.E.R.

împotriva sentinței civile nr. 687 din 01 februarie 2011 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 mai 2012.