ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5444/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei.

în judecată

Prin acțiunea

înregistrată la data de 29 aprilie 2010 pe rolul Curții de Apel București – secția

de contencios administrativ și fiscal – reclamanta G.S.I. a solicitat în

contradictoriu cu pârâții Direcția Națională Anticorupție, Ministerul Public –

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Apărării

Naționale și chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice ca prin

hotărârea judecătorească ce va pronunța, să se dispună:

- anularea în parte a

Deciziei nr. 438 din 03 februarie 2010 – emisă de Procurorul Șef al D.N.A. și

obligarea în solidar a pârâților Direcția Națională Anticorupție, Ministerul

Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul

Apărării Naționale la plata indemnizației de dispozitiv în cuantum de 25 %

calculat la salariul de încadrare, de la data de 01 ianuarie 2010 și în

continuare;

- acordarea dobânzii

legale la suma datorată, de la data introducerii acțiunii până la plata

efectivă și actualizarea cu indicele de inflație;

- înscrierea

mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă și obligarea chematului în

garanție Ministerul Finanțelor Publice să aloce sumele necesare plății.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat în esență următoarele:

Prin Decizia nr. 415 din 22

decembrie 2009 emisă de Procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție,

reclamanta a fost numită, începând cu data de 01 ianuarie 2010, în funcția de

grefier șef serviciu la Serviciul pentru efectuarea urmăririi penale în cauzele

de corupție privind infracțiunile de corupție al secției de combatere a

infracțiunilor de corupție săvârșite de militari din cadrul Direcției Naționale

Anticorupție.

Prin Decizia nr. 438 din 03

februarie 2010 emisă de procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție, ca

urmare a aplicării Legii nr. 330/2009 a constatat, în ciuda prevederilor art. 2

alin. (3) din Anexa 6 a legii, că salariul nou stabilit nu cuprindea

indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25 % de care beneficiază întreg

personalul din cadrul secției.

La data de 23 februarie 2010,

reclamanta a formulat contestație împotriva modului de stabilire a salariului,

urmare a aplicării Legii nr. 330/2009, iar prin Hotărârea Colegiului de

Conducere al Direcției Naționale Anticorupție din data de 23 martie 2010 s-a

hotărât respingerea contestației, ca neîntemeiată.

Ulterior, reclamanta și-a completat

cererea de chemare în judecată, prin care a solicitat anularea în parte și a

Deciziei nr. 704 din 16 iulie 2010 și a Deciziei nr. 708 din 22 iulie 2010,

având în vedere că sumele prevăzute de acestea, reprezentând salariul, se raportează

la salariul stabilit prin Decizia nr. 438/2010, fără a cuprinde indemnizația de

dispozitiv în cuantum de 25 %, care face obiectul acțiunii principale.

La termenul din 10 ianuarie 2011,

Curtea de apel, din oficiu, a ridicat excepția inadmisibilității acțiunii,

astfel cum a fost formulată și completată, în raport de dispozițiile art. 27

alin. (2) Anexa VI din Legea nr. 330/2009 și respectiv prevederile art. 7 din

Legea nr. 554/2004.

Prin sentința nr. 432 din 24

ianuarie 2011, Curtea de Apel București – secția contencios administrativ și

fiscal a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins ca inadmisibilă

acțiunea reclamantei reținând, în esență, următoarele:

Potrivit dispozițiilor art.

27 alin. (1) și (2 )din Anexa VI a Legii nr. 330/2009 privind salarizarea

unitară a personalului plătit din fonduri publice” Personalul auxiliar de

specialitate și personalul conex al instanțelor judecătorești și al Parchetelor

de pe lângă acestea nemulțumit de modul de stabilire al drepturilor salariale

poate face contestație în termen de 15 zile de la data comunicării deciziei de

stabilire a drepturilor salariale, la colegiul de conducere al Curții de Apel

sau, după caz, la colegiul de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel în a cărui circumscripție își desfășoară activitatea persoana în cauză,

ori, după caz al Direcției Naționale Anticorupți, al Direcției de Investigare a

Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție sau al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție. Contestațiile se soluționează în termen de

cel mult 30 de zile.”

Împotriva hotărârilor organelor

prevăzute la alin. (1) se poate face plângere¸în termen de 30 de zile de la

comunicare, la secția de contencios administrativ și fiscal al Înaltei Curți de

Casație și Justiție, pentru hotărârile colegiului de conducere al Înaltei Curți

de Casație și Justiție sau, după caz, a Curții de Apel pentru celelalte

hotărâri. Hotărârile pronunțate sunt irevocabile.

Referitor la cererea inițială de

chemare în judecată, prima instanță, a constatat că reclamanta nu a înțeles să

formuleze plângere împotriva Hotărârii Colegiului de conducere al Direcției

Naționale Anticorupție, prin care i-a fost respinsă contestația împotriva Deciziei

nr. 438 din 03 februarie 2010 emisă de Procurorul șef al Direcției Naționale

Anticorupție, ci a înțeles să solicite doar „anularea în parte a Deciziei nr. 438/2010”,

ceea ce face ca cererea inițială să fie inadmisibilă, în raport de obiectul

dedus judecății și prevederile legale mai sus citate.

În ceea ce privește cererea

completatoare, prin care reclamanta a precizat că înțelege să solicite anularea

în parte și a Deciziei nr. 704 din 16 iulie 2010 și respectiv a Deciziei nr. 708

din 22 iulie 2010, ambele emise de procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție,

instanța a constatat că și aceasta este inadmisibilă, în raport de dispozițiile

art. 7 din Legea nr. 554/2004, câtă vreme, reclamanta nici nu a susținut și

nici nu a dovedit parcurgerea acestei proceduri, situație în care, atacarea

deciziilor direct la instanța de contencios administrativ, este inadmisibilă.

reclamant G.S.I.

Împotriva sentinței nr.

432 din 24 ianuarie 2011 a Curții de Apel București – secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta G.S.I.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în temeiul art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac, recurenta susține că instanța de fond a respins acțiunea ca inadmisibilă

numai printr-o interpretare greșită a obiectului cererii de chemare în

judecată, care îl reprezintă, de fapt, tocmai plângerea formulată împotriva

Hotărârii Colegiului de conducere al Direcției Naționale Anticorupție din data

de 23 martie 2010, în condițiile în care a respectat procedura prealabilă și

respectiv dispozițiile art. 27 alin. (1) și (2) din Anexa VI a legii nr. 303/2009.

Recurenta a solicitat

casarea sentinței recurate și în rejudecare, admiterea acțiunii.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Înalta Curte, examinând actele și

lucrările dosarului în raport de prevederile legale incidente, constată că se

impune respingerea recursului declarat în cauză ca inadmisibil, pentru

considerentele arătate în continuare.

Obiectul acțiunii precizate cu care

a fost investită instanța de contencios, în baza art. 27 alin. (2) din Anexa VI

a Legii nr. 330/2009, de către reclamanta G.S.I., îl reprezintă

anularea în parte a

Deciziei nr. 438 din 03

februarie 2010 precum și a Deciziilor 704 din 16 iulie 2010 și nr. 708 din 22

iulie 2010 emise de Procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție,

potrivit art. 27 alin. (1) și art. 34 alin. (5) din Anexa VI a Legii nr. 330/2009.

Prin Decizia nr. 438

din 03 februarie 2010 emisă de Procurorul șef al Direcției Naționale

Anticorupție, contestată în cauză, au fost stabilite drepturile salariale de

care beneficiază reclamanta, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 330/2009.

Prin Decizia nr. 704

din 16 iulie 2010, nr. 708 din 22 iulie 2010 emise de Procurorul șef al

Direcției Naționale Anticorupție au fost stabilite drepturile salariale pentru

personalul auxiliar de specialitate din cadrul Direcției Naționale Anticorupție,

pentru perioada 03 iulie 2010 – 31 decembrie 2010, potrivit Legii cadru nr. 330/2009

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Înalta Curte reține că procedura de

contestare a modului de stabilire a drepturilor salariale cuvenite personalului

conex din cadrul instanțelor judecătorești și a parchetelor de pe lângă

acestea, începând cu data de 01 ianuarie 2010 în baza Legii nr. 330/2009,

reglementată de art. 27 din Anexa VI a Legii nr. 330/2009, are un caracter

special în raport cu procedura generală de contestare a actelor administrative,

reglementată de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Prin urmare, dat fiind faptul că în alin.

(2) al art. 27 din Anexa VI Reglementări specifice personalului din sistemul

justiției - a Legii - Cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a

personalului plătit din fonduri publice, se prevede expres că hotărârile

pronunțate în acțiunile care privesc soluționarea contestațiilor referitoare la

modul de stabilire a drepturilor salariale cuvenite personalului conex, în baza

Legii nr. 330/2009, sunt irevocabile, recursul declarat în cauză este

inadmisibil și urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de G.S.I.

împotriva sentinței nr. 432 din 24 ianuarie 2011 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 17 noiembrie 2011.