ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5044/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5044/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

instanță.

Prin cererea de

chemare în judecată înregistrată la data de 21 iulie 2010 pe rolul Tribunalului

Neamț, reclamantul N.I.I. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Finanțelor

Publice în solidar cu Organismul Intermediar Regional pentru Programul

Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor, Regiunea Nord-Est

solicitând ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea avizului

nefavorabil din 24 iulie 2009 emis de Ministerul Finanțelor Publice, a deciziei

nr. 132 din 06 mai 2009 emisă de directorul executiv al Organismului

Intermediar Regional POS DRU, Regiunea Nord-Est, prin care s-a sistat acordarea

majorării salariale de 75%, recunoașterea dreptului de a beneficia de majorarea

salarială conform H.G. nr. 595/2009, obligarea Ministerului Finanțelor Publice

la eliberarea unui aviz favorabil, respectiv obligarea Organismului Intermediar

Regional POS DRU, Regiunea Nord-Est la emiterea unei dispoziții prin care se

acordă majorarea salariată cu 75%, începând cu data sistării dreptului,

respectiv 14 aprilie 2009, obligarea pârâtelor la plata drepturilor salariale

reprezentând majorare cu 75% a salariului de bază începând cu data intrării în

vigoare a H.G. nr. 595/2009 și actualizarea sumelor cu rata inflației până la

data plății efective, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii,

reclamantul arată că deține funcția de auditor intern în cadrul compartimentului

de Audit Intern din cadrul Organismului Intermediar Regional POS DRU, Regiunea Nord-Est,

care este o instituție publică deconcentrată aflată în subordinea Ministerului Muncii,

Familiei și Protecției Sociale.

Până la data de 14

aprilie 2009 a beneficiat de o majorare salarială de 75% a salariului de bază în

baza avizului favorabil din 1 octombrie 2008 emis de Ministerul Finanțelor Publice,

ca urmare a îndeplinirii condițiilor prevăzute de H.G. nr. 170/2005 pentru aplicarea

Legii nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează

fonduri comunitare.

La data de 14 aprilie

2009 a intrat în vigoare O.U.G. nr. 35/2009 care a modificat Legea nr. 490/2004

în sensul că „personalul de specialitate care îndeplinește efectiv atribuții în

cadrul structurilor care au ca obiect de activitate gestionarea asistenței financiare

comunitare acordate României vor beneficia de o majorare salarială a salariilor

de bază cu până la 75% în funcție de îndeplinirea criteriilor ce se vor stabili

prin hotărâre a Guvernului în termen de 15 zile de la data publicării în M. Of.

a prezentei ordonanțe de urgență”.

Urmare a intrării în vigoare

a acestui act normativ directorul executiv al Organismului Intermediar Regional

POS DRU, Regiunea Nord-Est a emis decizia nr. 132 din 6 mai 2009 prin care au fost

stabilite drepturile salariate fără procentul de 75%.

La data de 27 mai 2009,

a intrat în vigoare H.G. nr. 595/2009 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 490/2004

privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare,

care a abrogat H.G. nr. 170/2005.

Organismul Intermediar

Regional POS DRU, Regiunea Nord-Est a transmis Ministerului Finanțelor Publice pe

răspunderea directorului coordonator, adresa din 4 iunie 2009 și lista nominală

a personalului care îndeplinește condițiile art. 2 alin. (1) din Hotărâre, cu precizarea

biroului sau serviciului, listă în care se regăsea și reclamantul.

Ministerul Finanțelor

Publice a comunicat avizul favorabil pentru persoanele din listă, fără a fi menționat

însă și reclamantul.

Prin adresa din 10 noiembrie

2009, Organismul Intermediar Regional POS DRU, Regiunea Nord-Est a revenit la Ministerul

Finanțelor Publice invocând motivele legale pentru care se impune acordarea avizului

favorabil pentru acordarea procentului de 75% și reclamantului.

La data de 14 decembrie

2009, Ministerul finanțelor Publice a comunicat cu adresa din 2009 faptul că majorarea

salarială nu se aplică personalului care asigură funcția de audit public intern.

Ministerul Finanțelor

Publice fără nici o justificare a apreciat că nu poate acorda aviz favorabil reclamantului

deoarece face parte dintr-o structură ce nu poate fi identificată ca făcând parte

din categoria celor enumerate la art. 2 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 595/2009.

Reclamantul a formulat

plângere prealabilă prin care a solicitat revocarea adreselor din 14 decembrie 2009

și din 24 iulie 2009 ale Ministerului Finanțelor Publice și să emită aviz favorabil

acordării majorării salariale de 75% în baza Legii nr. 490/2004 și a H.G. nr. 595/2009.

plângere respinsă de către Ministerul Finanțelor Publice.

Mai arată reclamantul

în motivarea acțiunii că era îndreptățit să beneficieze de majorarea de 75%, avându-se

în vedere art. 1 lit. a) din H.G. nr. 595/2009 pentru aplicarea Legii nr. 490/2004,

art. 2 din aceeași hotărâre de Guvern și că Ministerul Finanțelor Publice a dat

o interpretare greșită prevederilor legale menționate.

Ministerul Finanțelor

Publice a formulat întâmpinare prin care a invocat: excepția lipsei calității sale

procesuale pasive cu privire la capătul de cerere privind decizia din 6 mai 2009

emisă de directorul executiv al Organismului Intermediar Regional POS DRU, Regiunea

Nord-Est, având în vedere că acest organism intră în structura organizatorică a

Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale; excepția lipsei competenței

materiale a Tribunalului Neamț, având în vedere că actele atacate sunt emise de

instituții centrale; excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului

Finanțelor Publice cu privire la majorarea salariului cu 75%. Pe fondul cauzei,

pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, ca netemeinică, deoarece ministerul în

mod corect și legal a stabilit că structura din cadrul Organismului Intermediar,

reprezentată de Compartimentul de Audit Intern, nu poate fi identificată ca făcând

parte din categoria celor enumerate la art. 2 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 595/2009,

iar reclamantul nu se încadrează în niciuna dintre structurile enumerate expres

și limitativ de dispozițiile respective.

Prin sentința civilă

nr. 232CA din 18 noiembrie 2010 Tribunalul Neamț a admis excepția de necompetență

materială a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

reținând că se atacă acte administrative emise de autoritățile publice centrale

și, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 1 din C. proc.

civ., competența revine Curții de Apel.

Cauza a fost înregistrată

pe rolul pe rolul Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ

și fiscal sub nr. 698/32/2010 la data de 2 decembrie 2010.

La termenul din 6 ianuarie

2011, Curtea de Apel a pus în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive

a Ministerului Finanțelor Publice cu privire la anularea deciziei din 6 mai 2009

și cu privire la obligarea la majorarea salariului reclamantului cu 75%.

Totodată, instanța a invocat

din oficiu și a pus în discuție excepția lipsei procedurii prealabile cu privire

la decizia din 6 mai 2009.

2.Hotărârea Curții de

Apel.

Prin sentința civilă nr.

2 din 6 ianuarie 2011, Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ

și fiscal a hotărât următoarele:

- a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice cu privire la anularea

deciziei din 6 mai 2009 emisă de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale,

Organismul Intermediar Regional pentru Programul Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor

Umane, Regiunea Nord-Est și cu privire la obligația majorării salariului reclamantului

cu 75%;

- a admis excepția lipsei

procedurii prealabile cu privire la decizia din 6 mai 2009 emisă de Ministerul Muncii,

Familiei și Protecției Sociale, Organismul Intermediar Regional pentru Programul

Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane, Regiunea Nord-Est;

- a respins capetele de

cerere formulate de reclamant împotriva Ministerului Finanțelor Publice privind

anularea deciziei din 6 mai 2009 și obligarea majorării salariului cu 75%, urmare

a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive;

- a respins, ca inadmisibil,

capătul de cerere privind anularea deciziei din 6 mai 2009 emisă de Ministerul Muncii,

Familiei și Protecției Sociale, Organismul Intermediar Regional pentru Programul

Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane, Regiunea Nord-Est.

Pentru a pronunța această

soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Excepția lipsei calității

procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice este întemeiată, întrucât acest

minister nu are calitatea de emitent al deciziei din 6 mai 2009, iar majorarea salariului

se dispune de către angajator, în speță Organismul Intermediar Regional POS DRU,

Regiunea Nord-Est.

Excepția lipsei procedurii

prealabile este întemeiată în ceea ce privește decizia din 6 mai 2009, întrucât

reclamantul nu a făcut dovada că a formulat plângere prealabilă în sensul art. 7

din Legea nr. 554/2004.

Pe fondul cauzei, Curtea

de apel a reținut că avizul nefavorabil din 24 iulie 2009 emis de Ministerul Finanțelor

Publice este de fapt o adresă de răspuns către directorului coordonator al Organismului

Intermediar pentru POS DRU, Regiunea Nord-Est la cererea formulată de către acesta

din 4 iunie 2009 și nu este un act administrativ în sensul prevederilor art. 2

alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Adresa respectivă este

o simplă corespondență prin care ministerul aduce la cunoștința solicitantului avizării

personalului din cadrul Organismului Intermediar pentru POS DRU, Regiunea Nord-Est

că nu se poate acorda aviz favorabil reclamantului și altei persoane, astfel că

nu dă naștere unei situații juridice noi, adică să creeze ori să recunoască drepturi

sau obligații în favoarea sau în sarcina reclamantului, nefiind susceptibilă a fi

cenzurată pe calea unei acțiuni în contencios administrativ.

Actul administrativ care

se impunea a fi atacat de către reclamant este decizia din 6 mai 2009 emisă de Ministerul

Muncii, Familiei și Protecției Sociale, Organismul Intermediar Regional pentru Programul

Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane, Regiunea Nord-Est, prin care s-a

stabilit reclamantului un salariu de bază de 1.163 RON la care se adaugă sporul

pentru vechime în muncă de 10% și sporul pentru complexitatea muncii de 1%, fără

procentul de 75%, începând cu data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 35/2009. A reținut

instanța că reclamantul nu a contestat această decizie.

reclamant.

Împotriva sentinței civile

nr. 2 din 6 ianuarie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul, fără a indica motivul de

casare sau modificare prevăzut de art. 304 din C. proc. civ.

Sintetizând aspectele

invocate Înalta Curte reține că soluția primei instanțe este combătută pentru greșita

soluționare și admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului

Finanțelor Publice, cu privire la anularea deciziei din 6 mai 2009 emisă de Ministerul

Muncii, Familiei și Protecției Sociale, Organismul Intermediar Regional pentru Dezvoltarea

Resurselor Umane, Regiunea Nord-Est și cu privire la obligația majorării salariului

reclamantului cu 75%", întrucât tocmai avizul nefavorabil din 24 iulie 2009

emis de către Ministerul Finanțelor Publice a determinat nemodificarea acestei decizii

în sensul majorării salariului reclamantului cu 75%.

Recurentul consideră că

nu a fost motivată soluția primei instanțe în privința excepției lipsei procedurii

prealabile cu privire la decizia din 6 mai 2009 emisă de Ministerul Muncii, Familiei

și Protecției Sociale, Organismul Intermediar Regional pentru Dezvoltarea Resurselor

Umane, Regiunea Nord-Est", ținând cont de faptul că decizia din 6 mai 2009

a directorului executiv al Organismului Intermediar Regional POS DRU, Regiunea Nord-Est

a fost emisă urmare publicării în M. Of.

În data de 14 aprilie

2009 a O.U.G. nr. 35/2009, privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul

cheltuielilor de personal în sectorul bugetar. Arată în acest sens că în fapt, nu

contestă legalitatea deciziei din 6 mai 2009, ci solicită emiterea unei alte decizii,

așa cum au primit ceilalți salariați ai instituției, decizie prin care să se restabilească

dreptul la majorare salarială cu 75% și care prin efectul său să anuleze prevederile

stabilite anterior.

Apreciază că avizul nefavorabil

emis de Ministerul Finanțelor Publice este un act administrativ, prin prisma faptului

că este emis de o autoritate publică, în vederea executării în concret a legii,

care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, așa cum prevede Legea

nr. 554/2004, la art. 2, alin. (1), lit. c), și acest act administrativ a fost singurul

care i-a lezat nejustificat interesele salariale și a fost singurul asupra căruia

s-a putut îndrepta legal prin procedura prealabilă, astfel că este nelegală soluția

primei instanțe prin care s-a reținut că respectivul aviz nu este act administrativ.

Referitor la respingerea

capetelor de cerere formulate împotriva Ministerului Finanțelor Publice, arată că

deși OIR POS DRU, Regiunea Nord-Est are într-adevăr calitatea de ordonator principal

de credite în ceea ce privește plata drepturilor salariale ale persoanelor angajate,

această instituție nu a putut plăti majorarea salarială de 75% solicitată, întrucât

legislația impune existența avizului favorabil din partea Ministerului Finanțelor

Publice, astfel că există legături de cauzalitate între faptă (emiterea avidului

nefavorabil) și prejudiciu (privarea de majorarea salarială de 75%), fiind privat

nejustificat de un drept la o majorare salarială.

Prin cererea precizatoare

la motivele de recurs recurentul susține în esență aceleași critici invocând ca

temei juridic art. 304 pct. 7 și 9 cu referire la art. 304

1

din C. proc.

civ. arătând că sub aspect temporal, a fost încadrat în cadrul instituției in funcția

de auditor pana la data de 1 februarie 2011, astfel ca drepturile sale salariale

sunt revendicate începând cu 14 aprilie 2009 până pe 1 februarie 2011 iar în opinia

sa, la cererea de modificare a drepturilor salariale a achiesat și instituția angajatoare

care a declarat ca în măsura în care va primi avizul favorabil din partea Ministerului

Finanțelor Publice, va emite și decizia de majorare.

de intimat.

Prin întâmpinarea înregistrată

la data de 24 octombrie 2011 intimatul Organismul Intermediar Regional pentru Programul

Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor, Regiunea Nord-Est OIR POS DRU,

Regiunea Nord-Est, a solicitat respingerea recursului în ceea ce privește soluția

primei instanțe privind excepția lipsei procedurii administrative prealabile în

cauză (a prematurității) ținând cont de art. 7 alin. (1) coroborat cu art. 28

alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, raportate

la art. 109 din C. proc. civ. iar pe fond arată că raportul juridic obligațional

de acordare a majorării salariale de 75% dedus judecății în cauză era și este afectat

de modalitatea condiției suspensive, cauzale și pozitive de acordare a avizului

conform de către Autoritatea pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului.

Examinând sentința atacată

prin prisma recursului declarat, a apărării din întâmpinare, cât și sub toate aspectele,

în temeiul art. 304

1

din C. proc. civ., Înalta Curte constată că soluția

pronunțată de Curtea de Apel este legală și se impune a fi menținută.

și de drept relevante.

După cum se constată din

cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâții

chemați în judecată obligarea acestora la plata drepturilor salariale reprezentând

majorarea salariului de bază cu 75% începând cu data intrării în vigoare a H.G.

nr. 595/2009, respectiv 27 mai 2009; obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice

la eliberarea unui aviz favorabil prin care să acorde majorarea salarială menționată;

recunoașterea dreptului de a beneficia de această majorare; anularea avizului din

24 iulie 2009 emis de către pârât și obligarea la cheltuieli de judecată.

Prin notele scrise depuse

în recurs recurentul-reclamant a precizat că a fost încadrat în funcția de auditor

intern în cadrul instituției până la 1 februarie 2011 și solicită drepturile salariale

pentru perioada 14 aprilie 2009-1 februarie 2011.

Motivul de recurs prevăzut

de art. 304 pct. 7 din C. proc. civ. este neîntemeiat pentru că în sentința atacată

sunt menționate în mod logic și clar motivele de fapt și de drept care au format

sonvingerea instanței, împrejurările reținute fiind de natură să fundamenteze soluția

atât în privința soluționării excepțiilor cât și a pretențiilor deduse judecății

constând în drepturile salariale reprezentând majorarea salarialui de bază cu 75%

în baza prevederilor normative menționate anterior.

Motivul de recurs, de

nelegalitate, prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., invocat de recurentul-reclamant,

potrivit căruia hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată

cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, este, de asemenea, nefondat.

Recurentul-reclamant a

îndeplinit funcția de auditor intern în cadrul compartimentului audit intern ce

se află în structura organizatorică a OIR POS DRU Regiunea Nord-Est.

Potrivit art. 2 alin.

(1) din H.G. nr. 595/2009 pentru aplicarea Legii nr. 490/2004 privind stimularea

financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, „prevederile prezentei

hotărâri se aplică personalului de conducere și personalului de execuție, definit

ca personal de specialitate conform prevederilor art. 1 din Legea nr. 490/2004 privind

stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, cu modificările

ulterioare, care îndeplinește cumulativ următoarele criterii…a)…b) pct. 1-16”.

Conform art. 4 alin. (3),

alin. (4) și alin. (5) din H.G. nr. 595/2009, pentru aplicarea Legii nr. 490/2004,

privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare,

Ministerul Finanțelor Publice are atribuții privind verificarea și confirmarea îndeplinirii

criteriilor prevăzute la art. 2 în vederea majorării salariale și avizează structurile

și personalul care au ca obiect de activitate gestionarea asistenței financiare

nerambursabile comunitare, urmare a documentelor depuse de instituțiile publice

în cadrul cărora funcționează structurile prevăzute la art. 2 alin. (1).

La art. 2 alin. (1)

lit. b) din actul normativ menționat, se stipulează că prevederile H.G. nr. 595/2009

se aplică persoanelor încadrate în structurile prevăzute la pct. 1-16.

La pct. 11 al acestui

articol, se menționează și persoanele încadrate în „structurile care au rol de organisme

intermediare, stabilite în cadrul instituțiilor desemnate prin hotărâre a Guvernului,

îndeplinind atribuțiile prevăzute în acordurile de delegare încheiate cu autoritățile

de management”.

Potrivit art. 13 din H.G.

nr. 457/2008, Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse a fost desemnat

ca autoritate de management pentru Programul Operațional Sectorial „Dezvoltarea

Resurselor Umane”, având responsabilitatea gestionării și implementării asistenței

financiare neramburasabile alocate acestui program, iar la art. 17 sunt prevăzute

atribuțiile autorităților de management.

În conformitate cu

art. 25 din H.G. nr. 457/2008, Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse,

prin cele opt structuri subordonate acestuia, cu personalitate juridică, organizate

la nivelul celor 8 regiuni de dezvoltare stabilite prin Legea nr. 312/2004 cu modificările

ulterioare, a fost desemnat drept organism intermediar pentru Programul Operațional

Sectorial „Dezvoltarea Resurselor Umane”.

În raport de dispozițiile

art. 31 alin. (1) și (3) din același act normativ, delegarea de atribuții către

un organism intermediar de către autoritatea care deleagă se realizează pe bază

de acord.

Pentru a beneficia de

majorarea salarială cu 75% solicitată de reclamant se impune îndeplinirea condițiilor

cumulative prevăzute la art. 2 din H.G. nr. 595/2009 și anume: a) să aibă atribuții

specifice domeniului gestionării asistenței financiare nerambursabile comunitare,

prevăzute în fișa postului reprezentând minimum 75% din totalul obiectivelor și

atribuțiilor de serviciu și pentru îndeplinirea cărora alocă minimum 75% din timpul

îndeplinirii atribuțiilor de serviciu prevăzute în fișa postului și b) să fie încadrat

într-una din structurile prevăzute la pct. 1-16 ale acestui articol și să respecte

cerințele de la pct. 11 al acestui articol, ca persoane încadrate în structurile

care au rol de organisme intermediare.

Însă, verificarea și confirmarea

îndeplinirii criteriilor prevăzute la art. 2 în vederea acordării majorărilor salariale,

se face de Ministerul Finanțelor Publice, care ulterior emite un aviz în sensul

solicitărilor privind majorarea sau un aviz de respingere, motivat, conform

art. 6 din H.G. nr. 595/2009.

Instanța de fond a avut

în vedere faptul că prin decizia din 6 mai 2009, Ministerul Muncii Familiei și Protecției

Sociale prin OIR POS DRU, Regiunea Nord-Est, a dispus încetarea acordării acestei

majorări salariale pentru reclamantul N.I.I.,, această decizie nefiind contestată,

producându-și efectele, astfel că avizul negativ, în ceea ce îl privește, confirmă

o situație de fapt deja existentă.

Astfel că indiferent de

natura juridică a avizului nefavorabil emis de Ministerul Finanțelor Publice actul

administrativ care se impune a fi atacat pentru valorificarea pretențiilor salariale

era decizia din 2009 care este în vigoare și își produce efectele.

Înalta Curte nu poate

reține criticile formulate de recurentul-reclamant privind soluționarea de către

prima instanță a excepțiilor conform art. 137 din C. proc. civ. în raport de obiectul

cererii deduse judecății existența deciziei din 2009, limitele raportului juridic

obligațional și actele depuse la dosar, în cauză nefiind făcută dovada procedurii

prealabile conform art. 7 din Legea nr. 554/2004. Așa cum susține intimata

OIR POS DRU, Regiunea

Nord-Est reclamantul nu a formulat plângere prealabilă cu privire la decizia din

2009, și a introdus cererea direct la instanța de contencios administrativ, situație

necombătută de recurent care menționează în calea de atac că în fapt nu contestă

legalitatea deciziei din 2009 ci solicită emiterea unei noi decizii așa cum au primit

ceilalți salariați ai instituției în care să i se restabilească dreptul la majorare

salarială cu 75%.

În cauză, nu suntem în

prezența unei situații de discriminare a recurentului în raport de colegii acestuia,

care îndeplinesc alte funcții, întrucât nu este vorba de două situații comparabile

care au primit un tratament diferit, nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de

art. 2 din O.G. nr. 137/2000.

Pe de altă parte, în cauza

de față, obiectul cererii de chemare în judecată vizează situația reclamantului

astfel că nu poate fi analizată acordarea majorării cu 75% a salariului de bază

altor persoane din cadrul OIR POS DRU, Regiunea Nord-Est sau altor instituții ale

statului.

Cu privire la acest din

urmă aspect prima instanță însă s-a pronunțat că, în condițiile în care decizia

din 2009 este în vigoare, nu poate fi eliberată o altă dispoziție cu același obiect,

respectiv drepturile salariale pretinse astfel că și din acest motiv criticile aduse

hotărârii primei instanțe sunt nefondate.

instanței de recurs.

În consecință, în temeiul

art. 20 din Legea nr. 554/2004 și 312 din C. proc. civ., recursul a fost respins

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de N.I.I. împotriva

sentinței civile nr. .2 din 6 ianuarie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 octombrie

2011.