ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4841/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, reclamantul B.P., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și A.P.I.A., a solicitat anularea deciziei DIN 24 aprilie 2009 a Directorului General A.P.I.A., anularea ordinului din 28 mai 2009 emis de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și obligarea pârâților la emiterea deciziilor necesare în vederea înregistrării în cartea de muncă a evoluției situației sale juridice, precum și obligarea acestor pârâte la plata drepturilor salariale reprezentând diferența de 50% din salariul de bază neacordată.

Ulterior, reclamantul B.P. și-a modificat acțiunea în sensul că a solicitat doar obligarea pârâtelor la plata diferenței de 50% din majorarea salarială neacordată în perioada 15 august 2009-8 decembrie 2009, arătând că majorarea de 50% nu i-a mai fost acordată începând cu 15 august 2009, iar după contestarea acestei măsuri, a fost emis ordinul din 9 decembrie 2009 prin care s-a recunoscut că are dreptul la o majorare a salariului de bază de 75%, primind de la acea dată indemnizația corespunzătoare. Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii arătând că ordinul contestat a fost emis în baza O.U.G.

nr. 37/2009. Pârâta A.P.I.A., prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive întrucât actul administrativ a cărui anulare o solicită reclamantul a fost emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale. Prin sentința nr. 7 din 10 ianuarie 2011, Curtea de Apel Iași a respins excepția lipsei procedurii prealabile și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și A.P.I.A. și a admis acțiunea așa cum a fost modificată de reclamantul B.P., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și A.P.I.A., obligând pârâții la plata către reclamant a diferenței de 50% din majorarea salarială neacordată în perioada 15 august 2009-8 decembrie 2009. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență că excepția inadmisibilității este nefondată, întrucât, în cauză a fost parcursă, procedura prealabilă.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale a pârâților, prima instanță a apreciat că și aceasta este nefondată, având în vedere că Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale are calitatea de angajator a reclamantului, fiind emitentul ordinelor de numire a sa în funcție publică, iar pârâta A.P.I.A. are calitatea de ordonator secundar de credite, prin intermediul acesteia reclamantul își încasează efectiv drepturile salariale cuvenite. Pe fondul cauzei, prima instanță a considerat că angajatorul a aplicat greșit dispozițiile legale privind majorarea salarială cu 25%, reclamantul fiind îndreptățit la 75%, întrucât nu era nou angajat în sistem ci trecea de la funcția de șef serviciu inspecții, pe care o ocupase anterior, la cea de director coordonator adjunct, fiind incidente astfel dispozițiile art. 4 alin. (2) din H.G.

nr. 606/2009 și nu ale art. 4 alin. (1) din H.G. nr. 606/2009. S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că prin ordinul din 9 decembrie 2009 a fost recunoscut dreptul reclamantului la o majorare a salariului de bază de 75%, însă aceasta i-a fost acordată începând doar cu data de 9 decembrie 2009, perioada pentru care reclamantul nu a primit diferența de 50% din majorarea salarială fiind 15 august 2009-8 decembrie 2009. Concluzionând, instanța de fond a constatat că nu pot fi primite susținerile pârâtei privind acordul reclamantului, prin semnarea contractului de management, cu o majorare de doar 25% din salariu, întrucât drepturile de natură salariale nu pot face obiectul unei renunțări, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 37 și art. 38 C. muncii.

2. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe au formulat recurs Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și A.P.I.A., invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. În motivarea recursului, A.P.I.A. a adus, în esență, următoarele critici sentinței recurate: - în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității sale procesuale pasive, întrucât nu există identitate între persoana sa și cel obligat în raportul juridic dedus judecății dat fiind faptul că drepturile salariale ale intimatului-reclamant au fost stabilite prin ordin al ministrului Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și prin contractul de management încheiat cu același minister, în calitate de angajator.

Se menționează că plata drepturilor salariale ale angajaților centrelor județene, nu s-a mai efectuat prin intermediul său începând cu data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 89/2007, astfel că acțiunea a fost introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. - pe fondul cauzei se menționează, în esență, că sentința pronunțată este nelegală, întrucât nu s-a avut în vedere că drepturile salariale acordate intimatului-reclamant au fost stabilite de comun acord cu angajatorul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, fiind emise ordine în acest sens și fiind încheiat contractul de management de intimatul-reclamant cu ordonatorul principal de credite, care nu au fost anulate.

De la data reintegrării în funcția publică de director executiv al A.P.I.A., Centrul Județean Vaslui, prin ordinul din 9 decembrie 2009, intimatului-reclamant i s-au acordat majorări de salariu în procent de 75%, astfel că cererea sa este neîntemeiată. Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale prin recursul formulat aduce, în esență, următoarele critici sentinței atacate: - în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive pentru primul capăt de cerere întrucât actul administrativ a cărui anulare s-a solicitat de reclamant, respectiv decizia de eliberare din funcția de director executiv al Centrului Județean A.P.I.A. Vaslui din 24 aprilie 2009 a fost emisă de directorul general A.P.I.A.

și nu de minister, astfel că pronunțarea unei hotărâri în contradictoriu cu M.A.D.R. ar fi lipsită de finalitate. Mai mult, prin modificarea acțiunii, reclamantul a înțeles să solicite obligarea la diferența drepturilor salariale ce urmează a-i fi plătite de către A.P.I.A., instituție publică cu personalitate juridică și buget propriu conform H.G. nr. 751/2010 și nu de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, astfel că este întemeiată excepția invocată. - în ceea ce privește soluția pe fondul cauzei, se susține că aceasta este greșită, întrucât reclamantul și-a desfășurat activitatea în baza unui contract de management însușit și asumat prin semnare, având posibilitatea de a refuza semnarea acestuia, astfel că după data de 15 august 2009 nu mai putea beneficia de majorarea de salariu de 75%.

Intimatului-reclamant nu-i sunt aplicabile dispozițiile art. 4 alin. (2) din H.G. nr. 606/2009 întrucât aceste reglementări vizează personalul aflat în funcție, însă reclamantul nu era încadrat în funcția de director coordonator, mai mult acesta a ocupat funcția în baza unui concurs, în consecință pe un nou post, astfel că se impunea respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de recurenții Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale și A.P.I.A., motivat de faptul că recurenții au calitate procesuală pasivă, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale fiind instituția care l-a numit în funcție și i-a stabilit greșit salariul, iar activitatea a desfășurat-o la Centrul județean A.P.I.A.

Vaslui, care i-a și plătit drepturile salariale ca ordonator secundar de credite. Pe fondul cauzei, apreciază sentința recurată ca fiind legală și temeinică, susținând că era îndreptățit să beneficieze de sporul de 75% din salariul de bază, întrucât situația sa nu a suferit vreo modificare față de data de 15 august 2009, când i s-a recunoscut un spor de doar 25% din salariul de bază pentru efectuarea de activități vizând gestionarea dosarelor privind fonduri europene. 3. Soluția instanței de recurs Înalta Curte, analizând excepțiile invocate de recurenții-pârâți referitoare la lipsa calității procesuale pasive, apreciază că acestea sunt nefondate.

Necontestat este faptul că ordinul de numire în funcție în ceea ce-l privește pe intimatul-reclamant a fost emis de ministrul agriculturii și dezvoltării rurale, acesta fiind și parte în contractul de management din 15 august 2009. De asemenea, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale are calitatea de ordonator principal de credite, iar A.P.I.A. calitatea de ordonator secundar de credite, fiind și instituția care a plătit drepturile salariale intimatului-reclamant. În consecință, cele două autorități pârâte sunt implicate în raportul juridic dedus judecății, fiind identificate și cu persoana despre care se susține că îi revin obligații potrivit acestui raport, astfel că sunt neîntemeiate excepțiile invocate, fiind corecte argumentele instanței de fond referitoare la respingerea acestora.

Înalta Curte, analizând recursurile în raport de criticile formulate cu referire la fondul cauzei, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente, apreciază că acestea sunt fondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse. Astfel cum rezultă din expunerea rezumativă prezentată anterior, intimatul-reclamant a fost numit, urmare a unui concurs, prin ordinul din 28 mai 2009 în funcția de director coordonator în cadrul Centrului Județean A.P.I.A. Vaslui și a încheiat contractul de management cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale din 15 august 2009 pentru o perioadă de 1 an în vederea exercitării acestei funcții, semnând acest contract și asumându-și prevederile acestuia referitoare la drepturi și obligații, inclusiv în ceea ce privește drepturile salariale aferente funcției în care a fost numit, menționate în art. 4 lit. a) din contract.

Prin urmare, salarizarea i-a fost stabilită conform noii funcții, iar în condițiile în care acesta aprecia că este necorespunzătoare avea posibilitatea de a refuza încheierea contractului de management. Cât timp actele în baza cărora a intervenit numirea intimatului-reclamant în funcție și cele în baza cărora aceasta s-a exercitat, prin care s-a stabilit și salarizarea corespunzătoare funcției, nu au fost anulate sau revocate, acestea produc efecte juridice inclusiv în planul salarizării intimatului-reclamant, astfel că sunt eronate aprecierile instanței de fond referitoare la greșita stabilire a salariului. Mai mult, în mod greșit, prima instanță a reținut că intimatul-reclamant este îndreptățit la plata diferenței de 50% din majorarea salarială neacordată în perioada 15 august 2009-8 decembrie 2009, în raport de prevederile art. 4 alin. (2) din H.G.

nr. 6/2009, întrucât aceste dispoziții nu sunt incidente în speța de față, deoarece vizează personalul aflat în funcție, or, intimatul-reclamant nu intră în această categorie, fiind numit într-o funcție nouă, pe un post nou,prin concurs, respectiv de director coordonator al Centrului Județean de A.P.I.A. Vaslui. Față de cele expuse, Înalta Curte reține că este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, va admite recursul, va modifica sentința recurată, în sensul că va respinge acțiunea reclamantului ca neîntemeiată, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate referitoare la soluția instanței de fond asupra excepțiilor invocate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și de A.P.I.A. împotriva sentinței nr. 7 din 10 ianuarie 2011 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința recurată, în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2011.