ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5503/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Bacău, reclamanta B.D., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii

Pădurilor și Dezvoltării Rurale și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură,

a solicitat anularea deciziei nr. 623 din 24 aprilie 2009 a Directorului General

al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și a Ordinului Ministerului

Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr. 1626 din 26 iunie 2009, emiterea

deciziilor necesare privind obligarea pârâților la plata drepturilor salariale reprezentând

diferența de 50% din salariul de bază, neacordate ca urmare a aplicării actelor

a căror anulare o solicită, cât și pentru înregistrarea în cartea de muncă a acestora.

Reclamanta a susținut,

în esență, faptul că la momentul promovării acțiunii, O.U.G. nr. 37/2009 a fost

declarată neconstituțională, astfel că deciziile și ordinele date în aplicarea acestei

ordonanțe sunt lipsite de temei legal.

De asemenea, reclamanta

a mai invocat excepția de nelegalitate a H.G. nr. 606/2009, susținând că legiuitorul

a creat o situație discriminatorie prevăzând un nivel de salarizare diferențiat

în raport de calitatea de nou angajat.

Prin întâmpinare, pârâtul

Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a invocat excepția lipsei

calității procesuale pasive în raport de primul capăt de cerere și excepția inadmisibilității

celui de-al doilea capăt de cerere pentru lipsa procedurii prealabile, iar pe fond

a solicitat respingerea acțiunii arătând că reclamanta își invocă propria culpă.

Pârâta Agenția de Plăți

și Intervenție pentru Agricultură, prin întâmpinare, a invocat excepțiile tardivității

acțiunii, a lipsei procedurii prealabile, a lipsei calității procesuale pasive în

raport de al doilea capăt de cerere, arătând totodată că prin Ordinul nr. 3193 din

22 decembrie 2009 emis de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, salariul

reclamantei s-a majorat cu 75% conform H.G. nr. 606/2009.

Prin sentința nr. 60 din

07 mai 2010, Curtea de Apel Bacău a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de

reclamanta B.D., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării

Rurale și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanta a formulat două capete

de cerere principale, respectiv anularea deciziei nr. 623 din 24 aprilie 2009 emisă

de directorul general al Agenției de Plăți și Intervenții în Agricultură și anularea

Ordinului nr. 1626 din 26 iunie 2009 emis de Ministrul Agriculturii, Pădurilor

și Dezvoltării Rurale și două capete de cerere accesorii referitoare la plata drepturilor

salariale și efectuarea de mențiuni în cartea de muncă, care urmează soarta cererilor

principale.

Analizând excepția inadmisibilității

acțiunii, în raport de capete principale de cerere, instanța de fond a reținut că

aceasta este întemeiată întrucât reclamanta nu a îndeplinit procedura prevăzută

de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, toate cererile adresate pârâților referindu-se

la acordarea sporului pentru gestionarea fondurilor europene și nu la revocarea

actelor a căror anulare se solicită.

Împotriva acestei sentințe,

considerând-o netemeinică și nelegală, în termen legal, a declarat recurs reclamanta

B.D.

Prin cererea de recurs

s-au adus critici sentinței recurate, susținându-se, în esență, că în mod greșit

instanța de fond a admis excepția inadmisibilității acțiunii raportat la capetele

principale de cerere, motivat de faptul că nu a respectat prevederile art. 7

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât nu era obligatorie îndeplinirea procedurii

prealabile.

Referitor la solicitarea

privind acordarea drepturilor salariale pentru perioada 26 iunie 2009-22

decembrie 2009, de asemenea, se arată că nu era necesară îndeplinirea procedurii

prealabile, însă, prin cererile adresate pârâților depuse în copie la Dosarul

nr. 771/32/2009, a demonstrat că a îndeplinit cerințele impuse de art. 7 alin.

(1) menționat anterior.

Recurenta critică sentința

atacată și sub aspectul că instanța a omis să se pronunțe asupra excepției de nelegalitate

a H.G. nr. 606/2009 invocată în cauză.

Agenția de Plăți și Intervenție

pentru Agricultură a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului

ca nefondat, arătând că în mod corect instanța a respins acțiunea reclamantei ca

fiind inadmisibilă pentru lipsa plângerii prealabile, în raport de cererile principale,

iar cererile accesorii este evident că urmează soarta cererilor principale.

Ministerul Agriculturii

și Dezvoltării Rurale, prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea recursului

ca nefondat, combătând criticile recurentei-reclamante și susținând legalitatea

și temeinicia sentinței atacate.

Înalta Curte de Casație

și Justiție analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile

care există la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente, apreciază că acesta

este nefondat pentru următoarele considerente:

Deși, recurenta nu a indicat

în concret temeiul legal al recursului, instanța de recurs apreciază că toate criticile

formulate se circumscriu motivului de recurs, de nelegalitate, prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

După cum se constată din

expunerea rezumativă prezentată anterior, recurenta-reclamantă a solicitat, în principal,

anularea deciziei nr. 623 din 24 aprilie 2009 a Directorului General al Agenției

de Plăți și Intervenție și a Ordinului Ministerului Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării

Rurale nr. 1626 din 26 iunie 2009, prin care a fost eliberată din funcția de director

executiv adjunct al Centrului Județean al Agenției de Plăți și Intervenție

pentru Agricultură Neamț și, respectiv, numită în funcția de director coordonator

adjunct al Centrului Județean al Agenției de Plăți și Intervenție pentru

Agricultură Neamț, motivat de faptul că O.U.G. nr. 37/2009, ce a constituit temeiul

legal al celor două acte administrative, a fost declarată neconstituțională, fapt

ce atrage anularea acestora.

Conform înscrisurilor

depuse la dosar, reclamanta a formulat cerere de chemare în judecată la 09

decembrie 2009.

Chiar dacă reclamanta

nu a indicat temeiul legal al cererii sale, instanța de judecată, în raport de situația

de fapt, stabilește cadrul juridic aplicabil cererii cu care a fost investită.

În raport de motivele

de fapt expuse în cuprinsul cererii de chemare în judecată, este evident că reclamanta

a înțeles să promoveze acțiunea dedusă judecății în temeiul art. 9 alin. (4) din

Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, care prevăd că „în situația în care

decizia de declarare a neconstituționalității este urmarea unei excepții ridicată

în altă cauză, acțiunea poate fi introdusă direct la instanța de contencios administrativ

competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării

deciziei Curții Constituționale în M. Of. al României, Partea I”, în contextul în

care, în M. Of., Partea I nr. 758/06.11.2009 a fost publicată Decizia nr. 1257 din

07 octombrie 2009 a Curții Constituționale, prin care s-a constatat că legea pentru

aprobarea O.U.G. nr. 37/2009, privind unele măsuri de îmbunătățire a activității

administrației publice, este neconstituțională.

Întrucât legiuitorul a

prevăzut că acțiunea întemeiată pe dispozițiile art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004

cu modificările ulterioare, se introduce direct la instanța de contencios administrativ

competentă, cât și faptul că în cazul unor astfel de acțiuni nu este obligatorie

plângerea prealabilă conform art. 7 alin. (5) din aceeași lege, în mod greșit instanța

de fond a apreciat că este necesară îndeplinirea plângerii prealabile și, în consecință,

a respins cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă.

În concluzie, având în

vedere considerentele expuse, instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea

și aplicarea greșită a legii, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

Întrucât instanța a pronunțat

o hotărâre fără a judeca fondul, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I coroborat

cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, Înalta

Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza pentru rejudecare

aceleiași instanțe, care va analiza toate motivele invocate de recurenta-reclamantă,

potrivit art. 315 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de B.D. împotriva sentinței nr. 60 din 07 mai 2010 a Curții de Apel Bacău, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 decembrie 2010.