ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5503/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, reclamanta B.D., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, a solicitat anularea deciziei nr. 623 din 24 aprilie 2009 a Directorului General al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și a Ordinului Ministerului Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr. 1626 din 26 iunie 2009, emiterea deciziilor necesare privind obligarea pârâților la plata drepturilor salariale reprezentând diferența de 50% din salariul de bază, neacordate ca urmare a aplicării actelor a căror anulare o solicită, cât și pentru înregistrarea în cartea de muncă a acestora.

Reclamanta a susținut, în esență, faptul că la momentul promovării acțiunii, O.U.G. nr. 37/2009 a fost declarată neconstituțională, astfel că deciziile și ordinele date în aplicarea acestei ordonanțe sunt lipsite de temei legal. De asemenea, reclamanta a mai invocat excepția de nelegalitate a H.G. nr. 606/2009, susținând că legiuitorul a creat o situație discriminatorie prevăzând un nivel de salarizare diferențiat în raport de calitatea de nou angajat. Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în raport de primul capăt de cerere și excepția inadmisibilității celui de-al doilea capăt de cerere pentru lipsa procedurii prealabile, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii arătând că reclamanta își invocă propria culpă.

Pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, prin întâmpinare, a invocat excepțiile tardivității acțiunii, a lipsei procedurii prealabile, a lipsei calității procesuale pasive în raport de al doilea capăt de cerere, arătând totodată că prin Ordinul nr. 3193 din 22 decembrie 2009 emis de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, salariul reclamantei s-a majorat cu 75% conform H.G. nr. 606/2009. Prin sentința nr. 60 din 07 mai 2010, Curtea de Apel Bacău a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta B.D., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanta a formulat două capete de cerere principale, respectiv anularea deciziei nr. 623 din 24 aprilie 2009 emisă de directorul general al Agenției de Plăți și Intervenții în Agricultură și anularea Ordinului nr. 1626 din 26 iunie 2009 emis de Ministrul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și două capete de cerere accesorii referitoare la plata drepturilor salariale și efectuarea de mențiuni în cartea de muncă, care urmează soarta cererilor principale. Analizând excepția inadmisibilității acțiunii, în raport de capete principale de cerere, instanța de fond a reținut că aceasta este întemeiată întrucât reclamanta nu a îndeplinit procedura prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, toate cererile adresate pârâților referindu-se la acordarea sporului pentru gestionarea fondurilor europene și nu la revocarea actelor a căror anulare se solicită.

Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, în termen legal, a declarat recurs reclamanta B.D. Prin cererea de recurs s-au adus critici sentinței recurate, susținându-se, în esență, că în mod greșit instanța de fond a admis excepția inadmisibilității acțiunii raportat la capetele principale de cerere, motivat de faptul că nu a respectat prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât nu era obligatorie îndeplinirea procedurii prealabile. Referitor la solicitarea privind acordarea drepturilor salariale pentru perioada 26 iunie 2009-22 decembrie 2009, de asemenea, se arată că nu era necesară îndeplinirea procedurii prealabile, însă, prin cererile adresate pârâților depuse în copie la Dosarul nr. 771/32/2009, a demonstrat că a îndeplinit cerințele impuse de art. 7 alin. (1) menționat anterior.

Recurenta critică sentința atacată și sub aspectul că instanța a omis să se pronunțe asupra excepției de nelegalitate a H.G. nr. 606/2009 invocată în cauză. Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că în mod corect instanța a respins acțiunea reclamantei ca fiind inadmisibilă pentru lipsa plângerii prealabile, în raport de cererile principale, iar cererile accesorii este evident că urmează soarta cererilor principale. Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea recursului ca nefondat, combătând criticile recurentei-reclamante și susținând legalitatea și temeinicia sentinței atacate.

Înalta Curte de Casație și Justiție analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente: Deși, recurenta nu a indicat în concret temeiul legal al recursului, instanța de recurs apreciază că toate criticile formulate se circumscriu motivului de recurs, de nelegalitate, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

După cum se constată din expunerea rezumativă prezentată anterior, recurenta-reclamantă a solicitat, în principal, anularea deciziei nr. 623 din 24 aprilie 2009 a Directorului General al Agenției de Plăți și Intervenție și a Ordinului Ministerului Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr. 1626 din 26 iunie 2009, prin care a fost eliberată din funcția de director executiv adjunct al Centrului Județean al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură Neamț și, respectiv, numită în funcția de director coordonator adjunct al Centrului Județean al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură Neamț, motivat de faptul că O.U.G. nr. 37/2009, ce a constituit temeiul legal al celor două acte administrative, a fost declarată neconstituțională, fapt ce atrage anularea acestora.

Conform înscrisurilor depuse la dosar, reclamanta a formulat cerere de chemare în judecată la 09 decembrie 2009. Chiar dacă reclamanta nu a indicat temeiul legal al cererii sale, instanța de judecată, în raport de situația de fapt, stabilește cadrul juridic aplicabil cererii cu care a fost investită. În raport de motivele de fapt expuse în cuprinsul cererii de chemare în judecată, este evident că reclamanta a înțeles să promoveze acțiunea dedusă judecății în temeiul art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, care prevăd că „în situația în care decizia de declarare a neconstituționalității este urmarea unei excepții ridicată în altă cauză, acțiunea poate fi introdusă direct la instanța de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curții Constituționale în M. Of.

al României, Partea I”, în contextul în care, în M. Of., Partea I nr. 758/06.11.2009 a fost publicată Decizia nr. 1257 din 07 octombrie 2009 a Curții Constituționale, prin care s-a constatat că legea pentru aprobarea O.U.G. nr. 37/2009, privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, este neconstituțională. Întrucât legiuitorul a prevăzut că acțiunea întemeiată pe dispozițiile art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 cu modificările ulterioare, se introduce direct la instanța de contencios administrativ competentă, cât și faptul că în cazul unor astfel de acțiuni nu este obligatorie plângerea prealabilă conform art. 7 alin. (5) din aceeași lege, în mod greșit instanța de fond a apreciat că este necesară îndeplinirea plângerii prealabile și, în consecință, a respins cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă.

În concluzie, având în vedere considerentele expuse, instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Întrucât instanța a pronunțat o hotărâre fără a judeca fondul, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe, care va analiza toate motivele invocate de recurenta-reclamantă, potrivit art. 315 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de B.D. împotriva sentinței nr. 60 din 07 mai 2010 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2010.