ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 29.03.2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1853/2011

HOTĂRÂRE
29.03.2011
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1853/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra

recursului de față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Cluj, reclamanta B.M.C. a solicitat

în contradictoriu cu pârâtul M.F.P. anularea răspunsului primit de către

Organismul Intermediar pentru P.D.R. Nord Vest, prin adresa nr. 92079 din 17

iulie 2009 a M.F.P. sub aspectul neacordării avizului favorabil pentru

reclamantă privind majorarea salarială în baza Legii nr. 490/2004 și a H.G. nr.

595/2009; obligarea pârâtului să emită aviz favorabil acordării majorării

salariale de 75 % pentru reclamantă în baza textelor de lege din actele

normative sus menționate; obligarea pârâtului la plata sumei de 1045,62 lei pe

lună începând cu data de 01 mai 2009 și până la momentul emiterii avizului

favorabil, cu titlu de daune materiale.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat din adresa nr. 92079 din 17 iulie 2009 rezultă că

M.F.P. nu a acordat aviz favorabil în vederea acordării majorării salariale de

75 % în baza Legii nr. 490/2004 și a H.G. nr. 595/2009.

A mai arătat

reclamanta că M.F.P. motivează neacordarea avizului favorabil prin faptul că, C.A.I.,

în cadrul căruia aceasta își desfășoară activitatea, este o structură care nu

poate fi încadrată în structurile expres și limitativ prevăzute de art. 2 alin.

(l) lit. b) din H.G. nr. 595/2004.

Prin sentința nr.

519 din 12 februarie 2010, Tribunalul Cluj a admis excepția necompetenței

materiale invocată din oficiu de această instanță și a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj.

Prin sentința nr.

235 din 19 mai 2010, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta B.M.C.; a anulat răspunsul

primit de către organismul intermediar pentru P.D.R. Nord-Vest prin adresa nr. 92079

din 17 iulie 2009 a M.F.P. sub aspectul neacordării avizului favorabil pentru

reclamantă pentru majorarea salarială în baza Legii nr. 490/2004 și H.G. nr. 595/2009;

a obligat pârâtul să emită aviz favorabil acordării majorării salariale de 75 %

pentru reclamantă, în baza Legii nr. 490/2004 și a H.G. nr. 595/2009; a obligat

pârâtul la plata sumei de 1.045 lei pe lună începând cu 1 mai 2009 și până la

momentul emiterii avizului favorabil acordării majorării salariale de 75 %

pentru reclamantă, cu titlu de daune materiale și a obligat pârâtul la plata,

în favoarea reclamantei, a sumei de 843,6 lei cu titlu de cheltuieli de

judecată.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că răspunsul primit de

către organismul intermediar pentru P.D.R. Nord-Vest prin adresa nr. 92079 din 17

iulie 2009 a M.F.P. sub aspectul neacordării avizului favorabil pentru

reclamantă pentru majorarea salarială în baza Legii nr. 490/2004 și H.G. nr. 595/2009

este nelegală.

S-a apreciat că

reclamanta poate beneficia de majorarea salarială prevăzută de Legea nr. 490/2004,

având în vedere următoarele:

- face parte

din personalul de specialitate, așa cum este definit de art. l din Legea nr. 490/2004,

al P.D.R. Nord – Vest [(structură care se încadrează la punctul 11 al art. 2 alin.

(1) lit. b) din H.G. nr. 595/2009)] îndeplinindu-și atribuțiile în cadrul C.A.I.;

- îndeplinește

condițiile cumulative prevăzute de art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 595/2009

respectiv: a) are conform fișei de post, în procent de 90 % atribuții specifice

domeniului gestionării asistenței financiare nerambursabile comunitare așa cum

este definit la art. l lit. a) din același text de lege, „gestionarea

asistenței financiare nerambursabile comunitare totalitatea activităților de

programare, implementare, monitorizare, raportare, evaluare, contractare,

audit, verificare și control tehnic și financiar, efectuare a plăților,

certificare, recuperare a sumelor necuvenite, asigurare a funcționării adecvate

a sistemelor de management și control, cât și activități de natură

financiar-contabilă și activități specifice de coordonare cu privire la

instrumentele de preaderare P. și I.S.P.A., fondurile structurale și fondul de

coeziune”; b) este încadrată în cadrul P.D.R. Nord-Vest, structură care are rol

de Organism Intermediar, stabilit prin H.G. nr. 11/2009 privind organizarea și

funcționarea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale ce

îndeplinește atribuțiile prevăzute în acordul de delegare de funcții încheiat

cu A.M.

De asemenea,

instanța a apreciat întemeiat și capătul de cerere privind obligarea pârâtului

la plata sumei de 1045,62 lei pe lună începând cu data de 01 mai 2009 și până

la momentul emiterii avizului favorabil, cu titlu de despăgubiri.

S-a reținut că,

în temeiul art. 6 din H.G. nr. 595/2009 M.F.P., trebuia să emită un răspuns în

termen de 15 zile lucrătoare de la data depunerii documentației, neîndeplinirea

acestei obligații impune, raportat la principiul reparării integrale a

prejudiciului admiterea și a acestui capăt de cerere.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs M.F.P., criticând soluția instanței de fond

ca nelegală și netemeinică.

În ceea ce

privește soluția instanței de fond de anulare a răspunsului primit de

reclamantă, prin adresa cu numărul 92079 din 17 iulie 2009 a M.F.P. sub

aspectul neacordării avizului favorabil pentru majorarea salarială în baza

Legii nr. 490/2004 și a H.G. nr. 595/2009 și obligarea pârâtului să emită aviz

favorabil acordării majorării salariale de 75 % pentru reclamanta B.M.C. în

baza Legii nr. 490/2004 și H.G. nr. 595/2009, se arată de către recurent că

este nelegală.

În opinia M.F.P.,

reclamanta nu îndeplinește condițiile cumulative prevăzute de art. 2 din H.G. nr.

595/2009 pentru aplicarea Legii nr. 490/2004 privind stimularea financiară a

personalului care gestionează fonduri comunitare.

În ceea ce

privește obligarea pârâtului M.F.P. la plata sumei de 1045,62 lei pe lună

începând cu data de 01 mai 2009 și până la momentul emiterii avizului

favorabil, cu titlu de daune materiale se apreciază că sentința instanței de

fond, sub acest aspect, este criticabilă, întrucât excede soluțiilor de care

este ținută instanța de contencios administrativ prin dispozițiile art. 18 din

Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând

motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și

dispozițiile legale incidente în cauză, va admite recursul, va modifica

sentința atacată în sensul respingerii acțiunii reclamantei, ca nefondată, pentru

considerentele ce urmează:

Înalta Curte a

reținut faptul că, prin cererea de chemare în judecată reclamanta B.M.C. a

solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.F.P. anularea răspunsului primit de

către Organismul Intermediar pentru P.D.R. Nord Vest, prin adresa nr. 92079 din

17 iulie 2009 a M.F.P. sub aspectul neacordării avizului favorabil pentru

reclamantă privind majorarea salarială în baza Legii nr. 490/2004 și a H.G. nr.

595/2009; obligarea pârâtului să emită aviz favorabil acordării majorării

salariale de 75 % pentru reclamantă în baza textelor de lege sus menționate;

obligarea pârâtului la plata sumei de 1045,62 lei pe lună începând cu data de

01 mai 2009 și până la momentul emiterii avizului favorabil, cu titlu de daune

materiale.

În conformitate

cu dispozițiile prevăzute de art. 8 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2006 privind

unele măsuri pentru întărirea capacității administrative a României pentru

integrarea în U.E.

Personalul de

specialitate din cadrul structurilor care au ca obiect de activitate

gestionarea

asistenței financiare din împrumuturi externe contractate sau garantate de

stat, rambursabile sau nerambursabile, precum și a altor credite

sau împrumuturi similare beneficiază de

drepturile salariale prevăzute de Legea

nr. 490/2004 privind stimularea

financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, cu modificările

ulterioare, respectiv de salarii de bază majorate cu 75 % față de cele

prevăzute de lege.

De asemenea,

dispozițiile art. 2 din H.G. nr. 606/2009 pentru aplicarea Legii nr. 490/2004

privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri

comunitare, stabilesc faptul că pot beneficia de prevederile acesteia

personalul de conducere și personalul de execuție care îndeplinește cumulativ

următoarele criterii:

a) are

atribuții specifice domeniului gestionării asistenței financiare nerambursabile

comunitare, prevăzute în fișa postului, reprezentând minimum 75 % din totalul

obiectivelor și atribuțiilor de serviciu și pentru îndeplinirea cărora alocă

minimum 75 % din timpul total destinat îndeplinirii tuturor atribuțiilor de

serviciu prevăzute în fișa postului;

b) este

încadrat în următoarele structuri din cadrul și din subordinea Ministerului

Agriculturii și Dezvoltării Rurale: 1. Agenția Națională pentru Pescuit și

Acvacultura; 2. Agenția de Plăti și Intervenție pentru Agricultură; 3. Direcția

generală de dezvoltare rurală, care îndeplinește funcția de autoritate de

management pentru Programul S.A.P.A.R.D. și de autoritate de management pentru

Programul Național de Dezvoltare Rurală; 4. unitățile de plată pentru

programele finanțate din fonduri comunitare, în cazul în care acestea sunt

organizate separat de autoritatea de management; 5. autoritatea competentă

pentru acreditarea agențiilor de plăți; 6. structurile de specialitate din

cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și din cadrul

instituțiilor subordonate care îndeplinesc, prin delegare, funcții de

gestionare și implementare a asistenței financiare nerambursabile comunitare,

prevăzute de regulamentele comunitare și memorandumurile de finanțare

aplicabile, pe perioada de valabilitate a acordurilor de delegare.

Astfel, conform

celor mai sus menționate, pentru ca reclamanta să

poată beneficia de majorarea drepturilor salariale cu până la 75 %,

trebuie să

îndeplinească cumulativ

cele două condiții stabilite de hotărâre, respectiv

instituția în cadrul căreia își desfășoară

activitatea reclamanta trebuie să fie

dintre

cele menționate în H.G. nr. 606/2009 sau să îndeplinească, funcții de

gestionare și implementare a asistenței financiare

nerambursabile comunitare,

prevăzute în fișa postului, reprezentând minimum

75 % din totalul obiectivelor și atribuțiilor de serviciu și pentru

îndeplinirea cărora alocă

minimum 75 % din

timpul total destinat îndeplinirii tuturor atribuțiilor de

serviciu

prevăzute în fișa postului.

Prin Legea nr. 490/2004

modificată, se stabilesc structurile din cadrul ministerelor și instituțiilor

care au ca obiect gestionarea asistenței financiare nerambursabile comunitare, cât

și numărul și structura posturilor, precum și criteriile de încadrare a

personalului pe funcții specifice care ulterior vor fi aprobate prin hotărâre

de Guvern.

Pentru punerea

în aplicare a Legii nr. 490/2004 a fost adoptată H.G. nr. 170/2005 privind

stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri nerambursabile

comunitare, iar prin art. 2 al hotărârii de guvern menționate se stabilesc

categoriile de personal și structurile la care se aplica.

Potrivit art. 3

alin. (2), art. 4 și art. 5 din H.G. nr. 170/2005, numărul și structura

posturilor ocupate de personalul care gestionează asistența financiară

nerambursabilă comunitară se stabilesc urmare avizelor prealabile a M.F.P.,

aprobate prin ordin al ministerului finanțelor publice.

Astfel, așa cum

rezultă din dispozițiile legale menționate, una dintre condițiile care trebuie

îndeplinite pentru a beneficia de majorarea salarială în baza Legii nr. 490/2004

este aceea de a fi încadrat în structurile prevăzute expres și limitativ la art.

2 alin. (l) lit. b) din actul normativ menționat.

Înalta Curte,

analizând actele și lucrările dosarului, a constatat că intimata-reclamantă nu

se află în niciuna din structurile enumerate și nu are ca obiect de activitate

gestionarea asistenței financiare nerambursabile comunitare așa cum este

definită această activitate de actele normative menționate.

Înalta Curte a

constatat că nu sunt întemeiate susținerile formulate de intimata-reclamantă în

legătură cu acordarea sporului de 75 % în discuție, fără distincția

activităților desfășurate în mod concret de fiecare dintre personalul care

gestionează asistența financiară nerambursabilă comunitară.

Normele cu

caracter special în discuție au o justificare obiectivă și rezonabilă în sensul

jurisprudenței C.E.D.O., astfel încât soluția instanței de fond este nelegală,

întrucât norma specială menționează categoriile de personal cărora li se aplică

dispozițiile legale arătate, iar reclamanta nu face parte dintre persoanele

expres prevăzute de aceasta.

Cu privire la

cel de al doilea motiv de recurs formulat de M.F.P., se observă că și acesta

este întemeiat.

Instanța de

fond ca efect al admiterii acțiunii reclamantei în anularea răspunsului primit

de către organismul intermediar pentru P.D.R. Nord-Vest prin adresa nr. 92079

din 17 iulie 2009 a M.F.P. sub aspectul neacordării avizului favorabil pentru

aceasta de acordare a majorării salariale de 75 %, în mod automat a acordat

acesteia și daune materiale. Or, pentru acordarea acestora trebuie avute în

vedere anumite criterii obiective rezultând din gradul de lezare a valorilor

sociale ocrotite, aspecte pe baza cărora să fie apreciate intensitatea și

gravitatea atingerii aduse acestora.

Pentru toate

aceste considerente, văzând că sunt motive de modificare a sentinței atacate,

Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (2) C. proc. civ.,

raportate la cele ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite

recursul, va modifica sentința atacată în sensul respingerii acțiunii

reclamantei ca nefondată.

Admite recursul

declarat de M.F.P. împotriva sentinței nr. 235 din 19 mai 2010 a Curții de Apel

Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică

sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantei B.M.C. ca

nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 29 martie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-03-29
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1852/2011
Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Cluj, reclamanta C.A.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice
ÎCCJ 2011-05-05
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2561/2011
, obligarea acestora la plata drepturilor salariale reprezentând majorarea salariului de bază cu 75% începând cu data intrării în vigoare a H.G. nr. 595/2009, respectiv 27 mai 2009; obligarea pârâtului la eliberarea unui aviz favorabil prin
ÎCCJ 2011-10-28
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5044/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Procedura în primă instanță. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 21 iulie 2010 pe rolul Tribunalului N
ÎCCJ 2010-05-18
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2587/2010
individualizată a consemnat o intervenție cu caracter retroactiv din partea pârâtului cu privire la plata drepturilor bănești cuvenite reclamantei pentru luna iunie 2009, în condițiile în care aceasta își desfășurase activitatea în acea lun
ÎCCJ 2013-02-13
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 724/2013
în continuare, drepturile salariale prin revenirea la salariile avute la data de 1 iunie 2010; obligarea pârâților să plătească diferențele de salarii dintre cele datorate și cele efectiv plătite, stabilite prin Ordinul nr. 108 din 31 ianua
Sursă