ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2561/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2561/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

de fond.

Prin Sentința civilă nr. 213/F din data de 14

octombrie 2010, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și

fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanții D.M. și N.R. în

contradictoriu cu pârâții M.F.P. și O.I.R.P.O.S.D.R.U. - Regiunea Sud-Est, și,

în consecință, a anulat avizul nefavorabil din 21 iulie 2009 emis de M.F.P.,

prin care s-a respins acordarea majorării salariale de 75% către reclamanți, a

obligat pârâtul M.F.P. la eliberarea unui aviz favorabil pentru acordarea

majorării salariale cu 75%, a obligat pârâții la plata drepturilor salariale

reprezentând majorarea salariului cu 75% din salariul de bază, începând cu data

intrării în vigoare a H.G. nr. 595/2009 și până la data emiterii unui nou aviz

favorabil, precum și la plata sumei de 500 RON cheltuieli de judecată către

fiecare reclamant.

A fost respinsă

excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul M.F.P. și

O.I.R.P.O.S.D.R.U. Regiunea Sud-Est Brăila, ca nefondată.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că reclamanții sunt angajați ai

O.I.R.P.O.S.D.R.U. Regiunea Sud-Est, instituție care funcționează în temeiul

H.G. nr. 11/2009 privind organizarea și funcționarea M.M.F.P.S.

O.I.R.P.O.S.D.R.U. asigură în teritoriu aplicarea unitară a atribuțiilor

delegate de către Autoritatea de Management pentru Programul Sectorial de

Dezvoltarea Resurselor Umane și îndeplinește rolul de autoritate de

implementare în relația cu Agenția de Implementare Phare din cadrul M.M.P.S.

Reclamanții își

desfășoară activitatea în cadrul compartimentului audit intern, îndeplinind

potrivit fișei postului atribuții specifice domeniului gestionării asistenței

financiare, nerambursabile comunitare, atribuții care reprezintă 90% din

totalul de atribuții.

În raport de

dispozițiile art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 595/2009 pentru aplicarea Legii nr.

490/2004, raportat la Regulamentul de Organizare și Funcționare al

O.I.R.P.O.S.D.R.U. Regiunea S-E, instanța de fond a apreciat că reclamanții pot

beneficia de majorarea salarială prevăzută de Legea nr. 490/2004 având în

vedere și faptul că fac parte din personalul de specialitate al

O.I.R.P.O.S.D.R.U. Regiunea S-E, așa cum este definit de art. 1 din legea

menționată, îndeplinindu-și atribuțiile în cadrul Compartimentului Audit

Intern, astfel că răspunsul primit de către organismul intermediar, prin adresa

nr. x/2009 a M.F.P. sub aspectul neacordării avizului favorabil pentru

reclamanți referitor la majorarea salarială este nelegal, impunându-se anularea

acestuia și obligarea pârâtei să emită aviz favorabil.

De asemenea, s-a

apreciat că pârâtele trebuie să plătească drepturile salariale reprezentând

majorarea cu 75% a salariului de bază, începând cu data intrării în vigoare a

H.G. nr. 595/2009 și până la data emiterii unui aviz favorabil.

În ceea ce privește

excepția lipsei calității procesuale pasive invocată în cauză, s-a reținut că

aceasta este nefondată întrucât reclamanții dețin funcția de auditori interni

în cadrul compartimentului de audit intern al O.I.R.P.O.S.D.R.U. Regiunea S-E

Brăila, între aceștia și acest pârât existând raporturi juridice, astfel că

acest pârât are calitate procesuală pasivă.

Referitor la M.F.P.

s-a reținut că M.F.P. are calitate procesuală pasivă ce decurge din obligația

impusă de art. 10 din H.G. nr. 595/2009.

exercitată.

Împotriva acestei

decizii au formulat recurs, în termenul legal, pârâții M.F.P. și

O.I.R.P.O.S.D.R.U. - Regiunea Sud-Est, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivarea căii de

atac, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., prin argumente comune, recurentele-pârâte aduc, în esență, următoarele

critici sentinței recurate:

- în mod greșit

instanța de fond nu a ținut seama de faptul că prin Decizia nr. 85 din 5 mai

2009 s-a dispus încetarea acordării majorării salariale de 75%, începând cu 14

aprilie 2009, pentru reclamanta D.M., această decizie fiind necontestată;

- la analizarea

încadrării reclamanților în categoria persoanelor ce pot beneficia de majorarea

salarială de 75% nu s-a avut în vedere faptul că aceștia, deși au funcția de

auditor în cadrul compartimentului de audit intern al O.I.R.P.O.S.D.R.U.

Regiunea S-E Brăila, nu întrunesc și condiția referitoare la îndeplinirea

atribuțiilor delegate de la autoritatea de management, conform acordului de

delegare.

Se precizează că

această cerință se impune a fi îndeplinită conform art. 2 alin. (1) lit. b)

pct. 11 din H.G. nr. 595/2009 coroborat cu art. 21, 31, 32 din H.G. nr.

457/2008.

De asemenea,

recurentele susțin că funcțiile de audit public intern exercitate în cadrul

structurilor organizate la nivelul instituțiilor publice și cele de audit

public extern exercitate de Autoritatea de Audit, au la bază două acte

normative distincte, având naturi diferite.

În consecință, se

apreciază că Legea nr. 490/2004 modificată prin O.U.G. nr. 35/2009 și H.G. nr.

595/2009 nu se aplică persoanelor care îndeplinesc funcția de audit public

intern, avizul din 21 iulie 2009 fiind emis cu respectarea dispozițiilor

legale, astfel că se impune respingerea acțiunii reclamanților referitor la

capătul de cerere privind anularea acestuia și emiterea avizului favorabil.

Recurentul-pârât

M.F.P. prin D.G.F.P. Brăila, invocând și motivul de recurs, de nelegalitate

prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., arată că sentința recurată este

nelegală întrucât instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea

ce nu s-a cerut.

În argumentarea

acestui motiv de recurs, se susține că instanța de fond s-a pronunțat și asupra

cererii privind obligarea pârâtelor la plata drepturilor salariale reprezentând

majorarea salariului de bază cu 75%, începând cu data intrării în vigoare a

H.G. nr. 595/2009 și până la data emiterii unui nou aviz favorabil, deși acest

capăt de cerere a fost disjuns, astfel că prima instanță a acordat ceea ce nu

s-a cerut (plus petita) și a încălcat principiul disponibilității părților. Mai

mult, a dispus obligarea la plata acestor drepturi salariale, deși M.F.P. nu

are calitate procesuală pasivă, nefiind angajatorul reclamanților.

Se precizează că

această cerere, face obiectul Dosarului nr. 3734/113/2009 aflat pe rolul

Tribunalului Brăila a cărui judecată este suspendată la data prezentului

recurs.

Intimații-reclamanți

au formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursurilor ca

nefondate, apreciind ca legală și temeinică sentința recurată.

Se susține, în

esență, că nu subzistă motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc.

civ., întrucât instanța nu a dat mai mult decât s-a cerut ci doar a explicitat

în mod clar că recunoașterea dreptului pretins de a beneficia de majorarea

salarială nu înseamnă decât obligarea pârâtelor-recurente, în solidar, la plata

acestora.

Cu privire la motivul

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., intimații-reclamanți

apreciază că acesta este nefondat întrucât Decizia nr. 85/2009 nu face obiectul

cauzei deduse judecății.

De asemenea, se

precizează că nu se poate face o interpretare restrictivă a dispozițiilor

legale incidente în cauză care să conducă la concluzia că nu pot beneficia de

acordarea majorării salariale cu 75% în condițiile în care auditorii interni

din cadrul organismelor intermediare desfășoară în mod exclusiv, 100%

activități de audit a fondurilor comunitare, care, conform art. 1 lit. a) din

H.G. nr. 595/2009 fac parte din totalul activităților care compun noțiunea de

gestionare a fondurilor comunitare, iar această majorare a fost recunoscută și

altor persoane care îndeplinesc atribuții în cadrul O.I.R.P.O.S.D.R.U. Regiunea

S-E care nu sunt cuprinse în acordurile de delegare, situație în care s-ar

realiza o discriminare față de auditorii interni încadrați în alte instituții

publice ale statului.

de recurs.

Înalta Curte,

analizând recursurile în raport de criticile formulate, de înscrisurile

existente la dosarul cauzei, de apărările părților, de dispozițiile legale

incidente, apreciază că acestea sunt fondate pentru considerentele ce urmează a

fi expuse.

În ceea ce privește

motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte

apreciază că acesta este fondat.

După cum se constată

din cererea de chemare în judecată, reclamanții au solicitat în contradictoriu

cu M.F.P. și O.I.R.P.O.S.D.R.U. Regiunea S-E Brăila, obligarea acestora la

plata drepturilor salariale reprezentând majorarea salariului de bază cu 75%

începând cu data intrării în vigoare a H.G. nr. 595/2009, respectiv 27 mai

2009; obligarea pârâtului la eliberarea unui aviz favorabil prin care să acorde

majorarea salarială menționată; recunoașterea dreptului de a beneficia de

această majorare; anularea avizului din 21 iulie 2009 emis de către pârât și

obligarea la cheltuieli de judecată.

Astfel cum rezultă

din Încheierea din 11 februarie 2010 și Sentința nr. 239 din 13 februarie 2010

pronunțată în Dosarul nr. 680/113/2010 al Tribunalului Brăila, declinarea

competenței de soluționare a acțiunii formulate de reclamanți a vizat capetele

de cerere referitoare la obligarea pârâtului la eliberarea unui aviz favorabil

prin care să acorde majorarea salarială menționată; recunoașterea dreptului de

a beneficia de această majorare; anularea Avizului din 21 iulie 2009 emis de

către pârât și obligarea la cheltuieli de judecată, disjunse din Dosarul nr.

3734/113/2009, al cărui obiect a rămas obligarea la plata drepturilor salariale

reprezentând majorarea salariului de bază cu 75%, începând cu data intrării în

vigoare a H.G. nr. 595/2009, respectiv 27 mai 2009, acest dosar fiind suspendat

în prezent.

Față de această

situație de fapt, necontestată de părți, instanța de recurs reține că prin

obligarea pârâtelor la plata drepturilor salariale reprezentând majorarea

salariului de bază cu 75%, începând cu data intrării în vigoare a H.G. nr.

595/2009 și până la data emiterii unui nou aviz favorabil, instanța de fond s-a

pronunțat asupra unui capăt de cerere cu care nu a fost învestită, acesta

făcând obiectul Dosarului nr. 3734/113/ 2009 pe rolul Tribunalului Brăila,

secția comercială și contencios administrativ, suspendat la data prezentului

recurs.

În consecință, este

incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., potrivit

căruia instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut,

încălcând și principiul disponibilității părților.

Motivul de recurs, de

nelegalitate, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat de

recuentele-pârâte, potrivit căruia hotărârea pronunțată este lipsită de temei

legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, este, de

asemenea, fondat.

Necontestat este

faptul că reclamanții îndeplinesc funcția de auditori interni în cadrul

compartimentului audit intern ce se află în structura organizatorică a

O.I.R.P.O.S.D.R.U. Regiunea Sud-Est Brăila.

Potrivit art. 2 alin.

(1) din H.G. nr. 595/2009 pentru aplicarea Legii nr. 490/2004 privind

stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare,

"

prevederile prezentei

hotărâri se aplică personalului de conducere și personalului de execuție,

definit ca personal de specialitate conform prevederilor art. 1 din Legea nr.

490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri

comunitare, cu modificările ulterioare, care îndeplinește cumulativ următoarele

criterii…a)…b) pct. 1 - 16

"

.

Conform art. 4 alin.

(3), (4) și (5) din H.G. nr. 595/2009, pentru aplicarea Legii nr. 490/2004, privind

stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare,

M.F.P. are atribuții privind verificarea și confirmarea îndeplinirii

criteriilor prevăzute la art. 2 în vederea majorării salariale și avizează

structurile și personalul care au ca obiect de activitate gestionarea

asistenței financiare nerambursabile comunitare, urmare a documentelor depuse

de instituțiile publice în cadrul cărora funcționează structurile prevăzute la

art. 2 alin. (1).

La art. 2 alin. (1)

lit. b) din actul normativ menționat, se stipulează că prevederile H.G. nr.

595/2009 se aplică persoanelor încadrate în structurile prevăzute la pct. 1 -

16.

La pct. 11 al acestui

articol, se menționează și persoanele încadrate în

"

structurile care au

rol de organisme intermediare, stabilite în cadrul instituțiilor desemnate prin

hotărâre a Guvernului, îndeplinind atribuțiile prevăzute în acordurile de

delegare încheiate cu autoritățile de management

"

.

Potrivit art. 13 din

H.G. nr. 457/2008, M.M.F.E.Ș. a fost desemnat ca autoritate de management

pentru Programul Operațional Sectorial

"

Dezvoltarea

Resurselor Umane

"

, având responsabilitatea gestionării și implementării

asistenței financiare neramburasabile alocate acestui program, iar la art. 17

sunt prevăzute atribuțiile autorităților de management.

În conformitate cu

art. 25 din H.G. nr. 457/2008, M.M.F.E.Ș., prin cele opt structuri subordonate

acestuia, cu personalitate juridică, organizate la nivelul celor 8 regiuni de

dezvoltare stabilite prin Legea nr. 312/2004 cu modificările ulterioare, a fost

desemnat drept organism intermediar pentru Programul Operațional Sectorial

"

Dezvoltarea

Resurselor Umane

"

.

În raport de

dispozițiile art. 31 alin. (1) și (3) din același act normativ, delegarea de

atribuții către un organism intermediar de către autoritatea care deleagă se

realizează pe bază de acord.

În raport de

dispozițiile legale menționate anterior, rezultă că pentru a beneficia de

majorarea salarială cu 75% solicitată de reclamanți se impune îndeplinirea

condițiilor cumulative prevăzute la art. 2 din H.G. nr. 595/2009 și anume: a)

să aibă atribuții specifice domeniului gestionării asistenței financiare

nerambursabile comunitare, prevăzute în fișa postului reprezentând minimum 75%

din totalul obiectivelor și atribuțiilor de serviciu și pentru îndeplinirea

cărora alocă minimum 75% din timpul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu

prevăzute în fișa postului și b) să fie încadrat într-una din structurile

prevăzute la pct. 1 - 16 ale acestui articol și să respecte cerințele de la

pct. 11 al acestui articol, ca persoane încadrate în structurile care au rol de

organisme intermediare.

Însă, verificarea și

confirmarea îndeplinirii criteriilor prevăzute la art. 2 în vederea acordării

majorărilor salariale, se face de M.F.P., care ulterior emite un aviz în sensul

solicitărilor privind majorarea sau un aviz de respingere, motivat, conform

art. 6 din H.G. nr. 595/2009.

În mod corect a fost

emis avizul nefavorabil din 21 iulie 2009 de către M.F.P. prin care s-a respins

acordarea majorării salariale de 75% solicitată, întrucât reclamanții nu

întrunesc condiția prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 11 în sensul că

nu îndeplinesc atribuții prevăzute în acordurile de delegare încheiate cu

autoritatea de management.

Nu a fost dovedită în

cauză existența unui acord de delegare de atribuții astfel cum prevăd

dispozițiile art. 31 alin. (3) din H.G. nr. 457/2008, reclamanții recunoscând

implicit în cuprinsul întâmpinării formulată în fața instanței de recurs că nu

există astfel de acord.

În concluzie, deși

este întrunită condiția de a fi încadrați în structura numită

"

organism intermediar

"

, reclamanții nu

satisfac condiția referitoare la îndeplinirea atribuțiilor delegate de la

autoritatea de management, în baza unui acord de delegare, astfel că sunt nefondate

toate argumentele acestora referitoare atât la îndeplinirea cerințelor pentru a

beneficia de majorarea salariului de bază cu 75% cât și în privința

nelegalității avizului din 21 iulie 2009 emis de M.F.P.

Mai mult, instanța de

fond nu a avut în vedere faptul că prin Decizia nr. 85 din 5 mai 2009,

M.M.F.P.S. prin O.I.R.P.O.S.D.R.U. Regiunea Sud-Est, a dispus încetarea

acordării acestei majorări salariale pentru reclamanta D.M., această decizie

nefiind contestată, producându-și efectele, astfel că avizul negativ, în ceea

ce o privește, confirmă o situație de fapt deja existentă.

Nu poate fi reținută

ca fiind fondată apărarea intimaților-reclamanți în sensul că are loc o

discriminare a auditorilor interni în categoria cărora se numără, prin

acordarea acestei majorări salariale altor persoane din cadrul

O.I.R.P.O.S.D.R.U. Regiunea Sud-Est care nu sunt cuprinse în acordurile de

delegare, întrucât nu poate fi vorba în cauză de situații asemănătoare.

În cauză, nu suntem

în prezența unei situații de discriminare a reclamanților în raport de colegii

acestora, care îndeplinesc alte funcții, întrucât nu este vorba de două

situații comparabile care au primit un tratament diferit, nefiind îndeplinite

cerințele prevăzute de art. 2 din O.G. nr. 137/2000.

Pe de altă parte, în

cauza de față, obiectul cererii de chemare în judecată vizează situația

reclamanților astfel că nu poate fi analizată acordarea majorării cu 75% a

salariului de bază altor persoane din cadrul O.I.R.P.O.S.D.R.U. Regiunea

Sud-Est sau altor instituții ale statului.

Față de toate

considerentele expuse, Înalta Curte apreciază că avizul din 21 iulie 2009 emis

de M.F.P. este legal, nefiind întemeiată cererea reclamanților privind anularea

acestuia și implicit emiterea unui aviz favorabil, astfel că se impune respingerea

acțiunii ca neîntemeiată.

În consecință, în

temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările

ulterioare, art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va admite

recursurile, va casa sentința recurată și va respinge acțiunea reclamantelor ca

neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

formulate de către M.F.P. prin D.G.F.P. Brăila și O.I.R.P.O.S.D.R.U. - Regiunea

Sud-Est împotriva Sentinței civile nr. 213/F din data de 14 octombrie 2010 a

Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

recurată și respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 mai 2011.