ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2561/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond. Prin Sentința civilă nr. 213/F din data de 14 octombrie 2010, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanții D.M. și N.R. în contradictoriu cu pârâții M.F.P. și O.I.R.P.O.S.D.R.U. - Regiunea Sud-Est, și, în consecință, a anulat avizul nefavorabil din 21 iulie 2009 emis de M.F.P., prin care s-a respins acordarea majorării salariale de 75% către reclamanți, a obligat pârâtul M.F.P. la eliberarea unui aviz favorabil pentru acordarea majorării salariale cu 75%, a obligat pârâții la plata drepturilor salariale reprezentând majorarea salariului cu 75% din salariul de bază, începând cu data intrării în vigoare a H.G.

nr. 595/2009 și până la data emiterii unui nou aviz favorabil, precum și la plata sumei de 500 RON cheltuieli de judecată către fiecare reclamant. A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul M.F.P. și O.I.R.P.O.S.D.R.U. Regiunea Sud-Est Brăila, ca nefondată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanții sunt angajați ai O.I.R.P.O.S.D.R.U. Regiunea Sud-Est, instituție care funcționează în temeiul H.G. nr. 11/2009 privind organizarea și funcționarea M.M.F.P.S. O.I.R.P.O.S.D.R.U. asigură în teritoriu aplicarea unitară a atribuțiilor delegate de către Autoritatea de Management pentru Programul Sectorial de Dezvoltarea Resurselor Umane și îndeplinește rolul de autoritate de implementare în relația cu Agenția de Implementare Phare din cadrul M.M.P.S.

Reclamanții își desfășoară activitatea în cadrul compartimentului audit intern, îndeplinind potrivit fișei postului atribuții specifice domeniului gestionării asistenței financiare, nerambursabile comunitare, atribuții care reprezintă 90% din totalul de atribuții. În raport de dispozițiile art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 595/2009 pentru aplicarea Legii nr. 490/2004, raportat la Regulamentul de Organizare și Funcționare al O.I.R.P.O.S.D.R.U. Regiunea S-E, instanța de fond a apreciat că reclamanții pot beneficia de majorarea salarială prevăzută de Legea nr. 490/2004 având în vedere și faptul că fac parte din personalul de specialitate al O.I.R.P.O.S.D.R.U. Regiunea S-E, așa cum este definit de art. 1 din legea menționată, îndeplinindu-și atribuțiile în cadrul Compartimentului Audit Intern, astfel că răspunsul primit de către organismul intermediar, prin adresa nr. x/2009 a M.F.P.

sub aspectul neacordării avizului favorabil pentru reclamanți referitor la majorarea salarială este nelegal, impunându-se anularea acestuia și obligarea pârâtei să emită aviz favorabil. De asemenea, s-a apreciat că pârâtele trebuie să plătească drepturile salariale reprezentând majorarea cu 75% a salariului de bază, începând cu data intrării în vigoare a H.G. nr. 595/2009 și până la data emiterii unui aviz favorabil. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată în cauză, s-a reținut că aceasta este nefondată întrucât reclamanții dețin funcția de auditori interni în cadrul compartimentului de audit intern al O.I.R.P.O.S.D.R.U. Regiunea S-E Brăila, între aceștia și acest pârât existând raporturi juridice, astfel că acest pârât are calitate procesuală pasivă.

Referitor la M.F.P. s-a reținut că M.F.P. are calitate procesuală pasivă ce decurge din obligația impusă de art. 10 din H.G. nr. 595/2009. 2. Calea de atac exercitată. Împotriva acestei decizii au formulat recurs, în termenul legal, pârâții M.F.P. și O.I.R.P.O.S.D.R.U. - Regiunea Sud-Est, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea căii de atac, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., prin argumente comune, recurentele-pârâte aduc, în esență, următoarele critici sentinței recurate: - în mod greșit instanța de fond nu a ținut seama de faptul că prin Decizia nr. 85 din 5 mai 2009 s-a dispus încetarea acordării majorării salariale de 75%, începând cu 14 aprilie 2009, pentru reclamanta D.M., această decizie fiind necontestată; - la analizarea încadrării reclamanților în categoria persoanelor ce pot beneficia de majorarea salarială de 75% nu s-a avut în vedere faptul că aceștia, deși au funcția de auditor în cadrul compartimentului de audit intern al O.I.R.P.O.S.D.R.U. Regiunea S-E Brăila, nu întrunesc și condiția referitoare la îndeplinirea atribuțiilor delegate de la autoritatea de management, conform acordului de delegare.

Se precizează că această cerință se impune a fi îndeplinită conform art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 11 din H.G. nr. 595/2009 coroborat cu art. 21, 31, 32 din H.G. nr. 457/2008. De asemenea, recurentele susțin că funcțiile de audit public intern exercitate în cadrul structurilor organizate la nivelul instituțiilor publice și cele de audit public extern exercitate de Autoritatea de Audit, au la bază două acte normative distincte, având naturi diferite. În consecință, se apreciază că Legea nr. 490/2004 modificată prin O.U.G. nr. 35/2009 și H.G. nr. 595/2009 nu se aplică persoanelor care îndeplinesc funcția de audit public intern, avizul din 21 iulie 2009 fiind emis cu respectarea dispozițiilor legale, astfel că se impune respingerea acțiunii reclamanților referitor la capătul de cerere privind anularea acestuia și emiterea avizului favorabil.

Recurentul-pârât M.F.P. prin D.G.F.P. Brăila, invocând și motivul de recurs, de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., arată că sentința recurată este nelegală întrucât instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut. În argumentarea acestui motiv de recurs, se susține că instanța de fond s-a pronunțat și asupra cererii privind obligarea pârâtelor la plata drepturilor salariale reprezentând majorarea salariului de bază cu 75%, începând cu data intrării în vigoare a H.G. nr. 595/2009 și până la data emiterii unui nou aviz favorabil, deși acest capăt de cerere a fost disjuns, astfel că prima instanță a acordat ceea ce nu s-a cerut (plus petita) și a încălcat principiul disponibilității părților.

Mai mult, a dispus obligarea la plata acestor drepturi salariale, deși M.F.P. nu are calitate procesuală pasivă, nefiind angajatorul reclamanților. Se precizează că această cerere, face obiectul Dosarului nr. 3734/113/2009 aflat pe rolul Tribunalului Brăila a cărui judecată este suspendată la data prezentului recurs. Intimații-reclamanți au formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursurilor ca nefondate, apreciind ca legală și temeinică sentința recurată. Se susține, în esență, că nu subzistă motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., întrucât instanța nu a dat mai mult decât s-a cerut ci doar a explicitat în mod clar că recunoașterea dreptului pretins de a beneficia de majorarea salarială nu înseamnă decât obligarea pârâtelor-recurente, în solidar, la plata acestora.

Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., intimații-reclamanți apreciază că acesta este nefondat întrucât Decizia nr. 85/2009 nu face obiectul cauzei deduse judecății. De asemenea, se precizează că nu se poate face o interpretare restrictivă a dispozițiilor legale incidente în cauză care să conducă la concluzia că nu pot beneficia de acordarea majorării salariale cu 75% în condițiile în care auditorii interni din cadrul organismelor intermediare desfășoară în mod exclusiv, 100% activități de audit a fondurilor comunitare, care, conform art. 1 lit. a) din H.G. nr. 595/2009 fac parte din totalul activităților care compun noțiunea de gestionare a fondurilor comunitare, iar această majorare a fost recunoscută și altor persoane care îndeplinesc atribuții în cadrul O.I.R.P.O.S.D.R.U.

Regiunea S-E care nu sunt cuprinse în acordurile de delegare, situație în care s-ar realiza o discriminare față de auditorii interni încadrați în alte instituții publice ale statului. 3. Soluția instanței de recurs. Înalta Curte, analizând recursurile în raport de criticile formulate, de înscrisurile existente la dosarul cauzei, de apărările părților, de dispozițiile legale incidente, apreciază că acestea sunt fondate pentru considerentele ce urmează a fi expuse. În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că acesta este fondat. După cum se constată din cererea de chemare în judecată, reclamanții au solicitat în contradictoriu cu M.F.P.

și O.I.R.P.O.S.D.R.U. Regiunea S-E Brăila, obligarea acestora la plata drepturilor salariale reprezentând majorarea salariului de bază cu 75% începând cu data intrării în vigoare a H.G. nr. 595/2009, respectiv 27 mai 2009; obligarea pârâtului la eliberarea unui aviz favorabil prin care să acorde majorarea salarială menționată; recunoașterea dreptului de a beneficia de această majorare; anularea avizului din 21 iulie 2009 emis de către pârât și obligarea la cheltuieli de judecată.

Astfel cum rezultă din Încheierea din 11 februarie 2010 și Sentința nr. 239 din 13 februarie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 680/113/2010 al Tribunalului Brăila, declinarea competenței de soluționare a acțiunii formulate de reclamanți a vizat capetele de cerere referitoare la obligarea pârâtului la eliberarea unui aviz favorabil prin care să acorde majorarea salarială menționată; recunoașterea dreptului de a beneficia de această majorare; anularea Avizului din 21 iulie 2009 emis de către pârât și obligarea la cheltuieli de judecată, disjunse din Dosarul nr. 3734/113/2009, al cărui obiect a rămas obligarea la plata drepturilor salariale reprezentând majorarea salariului de bază cu 75%, începând cu data intrării în vigoare a H.G.

nr. 595/2009, respectiv 27 mai 2009, acest dosar fiind suspendat în prezent. Față de această situație de fapt, necontestată de părți, instanța de recurs reține că prin obligarea pârâtelor la plata drepturilor salariale reprezentând majorarea salariului de bază cu 75%, începând cu data intrării în vigoare a H.G. nr. 595/2009 și până la data emiterii unui nou aviz favorabil, instanța de fond s-a pronunțat asupra unui capăt de cerere cu care nu a fost învestită, acesta făcând obiectul Dosarului nr. 3734/113/ 2009 pe rolul Tribunalului Brăila, secția comercială și contencios administrativ, suspendat la data prezentului recurs. În consecință, este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc.

civ., potrivit căruia instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut, încălcând și principiul disponibilității părților. Motivul de recurs, de nelegalitate, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat de recuentele-pârâte, potrivit căruia hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, este, de asemenea, fondat. Necontestat este faptul că reclamanții îndeplinesc funcția de auditori interni în cadrul compartimentului audit intern ce se află în structura organizatorică a O.I.R.P.O.S.D.R.U. Regiunea Sud-Est Brăila. Potrivit art. 2 alin. (1) din H.G.

nr. 595/2009 pentru aplicarea Legii nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, " prevederile prezentei hotărâri se aplică personalului de conducere și personalului de execuție, definit ca personal de specialitate conform prevederilor art. 1 din Legea nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, cu modificările ulterioare, care îndeplinește cumulativ următoarele criterii…a)…b) pct. 1 - 16 " . Conform art. 4 alin. (3), (4) și (5) din H.G. nr. 595/2009, pentru aplicarea Legii nr. 490/2004, privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, M.F.P.

are atribuții privind verificarea și confirmarea îndeplinirii criteriilor prevăzute la art. 2 în vederea majorării salariale și avizează structurile și personalul care au ca obiect de activitate gestionarea asistenței financiare nerambursabile comunitare, urmare a documentelor depuse de instituțiile publice în cadrul cărora funcționează structurile prevăzute la art. 2 alin. (1). La art. 2 alin. (1) lit. b) din actul normativ menționat, se stipulează că prevederile H.G. nr. 595/2009 se aplică persoanelor încadrate în structurile prevăzute la pct. 1 - 16. La pct. 11 al acestui articol, se menționează și persoanele încadrate în " structurile care au rol de organisme intermediare, stabilite în cadrul instituțiilor desemnate prin hotărâre a Guvernului, îndeplinind atribuțiile prevăzute în acordurile de delegare încheiate cu autoritățile de management " . Potrivit art. 13 din H.G.

nr. 457/2008, M.M.F.E.Ș. a fost desemnat ca autoritate de management pentru Programul Operațional Sectorial " Dezvoltarea Resurselor Umane " , având responsabilitatea gestionării și implementării asistenței financiare neramburasabile alocate acestui program, iar la art. 17 sunt prevăzute atribuțiile autorităților de management. În conformitate cu art. 25 din H.G. nr. 457/2008, M.M.F.E.Ș., prin cele opt structuri subordonate acestuia, cu personalitate juridică, organizate la nivelul celor 8 regiuni de dezvoltare stabilite prin Legea nr. 312/2004 cu modificările ulterioare, a fost desemnat drept organism intermediar pentru Programul Operațional Sectorial " Dezvoltarea Resurselor Umane " . În raport de dispozițiile art. 31 alin. (1) și (3) din același act normativ, delegarea de atribuții către un organism intermediar de către autoritatea care deleagă se realizează pe bază de acord.

În raport de dispozițiile legale menționate anterior, rezultă că pentru a beneficia de majorarea salarială cu 75% solicitată de reclamanți se impune îndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute la art. 2 din H.G. nr. 595/2009 și anume: a) să aibă atribuții specifice domeniului gestionării asistenței financiare nerambursabile comunitare, prevăzute în fișa postului reprezentând minimum 75% din totalul obiectivelor și atribuțiilor de serviciu și pentru îndeplinirea cărora alocă minimum 75% din timpul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu prevăzute în fișa postului și b) să fie încadrat într-una din structurile prevăzute la pct. 1 - 16 ale acestui articol și să respecte cerințele de la pct. 11 al acestui articol, ca persoane încadrate în structurile care au rol de organisme intermediare.

Însă, verificarea și confirmarea îndeplinirii criteriilor prevăzute la art. 2 în vederea acordării majorărilor salariale, se face de M.F.P., care ulterior emite un aviz în sensul solicitărilor privind majorarea sau un aviz de respingere, motivat, conform art. 6 din H.G. nr. 595/2009. În mod corect a fost emis avizul nefavorabil din 21 iulie 2009 de către M.F.P. prin care s-a respins acordarea majorării salariale de 75% solicitată, întrucât reclamanții nu întrunesc condiția prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 11 în sensul că nu îndeplinesc atribuții prevăzute în acordurile de delegare încheiate cu autoritatea de management. Nu a fost dovedită în cauză existența unui acord de delegare de atribuții astfel cum prevăd dispozițiile art. 31 alin. (3) din H.G.

nr. 457/2008, reclamanții recunoscând implicit în cuprinsul întâmpinării formulată în fața instanței de recurs că nu există astfel de acord. În concluzie, deși este întrunită condiția de a fi încadrați în structura numită " organism intermediar " , reclamanții nu satisfac condiția referitoare la îndeplinirea atribuțiilor delegate de la autoritatea de management, în baza unui acord de delegare, astfel că sunt nefondate toate argumentele acestora referitoare atât la îndeplinirea cerințelor pentru a beneficia de majorarea salariului de bază cu 75% cât și în privința nelegalității avizului din 21 iulie 2009 emis de M.F.P. Mai mult, instanța de fond nu a avut în vedere faptul că prin Decizia nr. 85 din 5 mai 2009, M.M.F.P.S.

prin O.I.R.P.O.S.D.R.U. Regiunea Sud-Est, a dispus încetarea acordării acestei majorări salariale pentru reclamanta D.M., această decizie nefiind contestată, producându-și efectele, astfel că avizul negativ, în ceea ce o privește, confirmă o situație de fapt deja existentă. Nu poate fi reținută ca fiind fondată apărarea intimaților-reclamanți în sensul că are loc o discriminare a auditorilor interni în categoria cărora se numără, prin acordarea acestei majorări salariale altor persoane din cadrul O.I.R.P.O.S.D.R.U. Regiunea Sud-Est care nu sunt cuprinse în acordurile de delegare, întrucât nu poate fi vorba în cauză de situații asemănătoare. În cauză, nu suntem în prezența unei situații de discriminare a reclamanților în raport de colegii acestora, care îndeplinesc alte funcții, întrucât nu este vorba de două situații comparabile care au primit un tratament diferit, nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 2 din O.G.

nr. 137/2000. Pe de altă parte, în cauza de față, obiectul cererii de chemare în judecată vizează situația reclamanților astfel că nu poate fi analizată acordarea majorării cu 75% a salariului de bază altor persoane din cadrul O.I.R.P.O.S.D.R.U. Regiunea Sud-Est sau altor instituții ale statului. Față de toate considerentele expuse, Înalta Curte apreciază că avizul din 21 iulie 2009 emis de M.F.P. este legal, nefiind întemeiată cererea reclamanților privind anularea acestuia și implicit emiterea unui aviz favorabil, astfel că se impune respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În consecință, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, art. 312 alin. (1) teza I C. proc.

civ., Înalta Curte va admite recursurile, va casa sentința recurată și va respinge acțiunea reclamantelor ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile formulate de către M.F.P. prin D.G.F.P. Brăila și O.I.R.P.O.S.D.R.U. - Regiunea Sud-Est împotriva Sentinței civile nr. 213/F din data de 14 octombrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată și respinge acțiunea ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2011.