ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 378/2010

Deliberînd

asupra stabilirii competenței materiale de soluționare a recursului;

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

La 11 noiembrie 2008, reclamanții

O.T., D.F.E., C.S., A.M., G.C., P.A., V.G., D.M., S.I., M.M.C., M.V., D.M., E.Z.,

C.T., R.L., H.M., S.A., C.A., R.l., N.F., I.E., G.S., L.A. au chemat în

judecată pârâții M.J.L.C. și Curtea de Apel Galați.solicitând obligarea

acestora la plata drepturilor salariale actualizate, rezultând din acordarea

sporului de 50% din salariul de baza brut lunar, pentru risc și suprasolicitare

neuropsihică, calculat la indemnizația brută de încadrare.pentru perioada 19

septembrie 2008 până la data pronunțării hotărârii, cu actualizarea sumelor

restante la data plății și efectuarea cuvenitelor mențiuni în cărțile de muncă.

Prin sentința nr.

8/F din 14 ianuarie 2009, Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și

asigurări sociale, a admis acțiunea și a a dispus obligarea pârâților la plata

către reclamanți a sporului de 50% din salariul de bază brut lunar, astfel cum

a fost solicitat pentru perioada 19 septembrie 2008-14 ianuarie 2009, sume

actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, în funcție de

perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant în parte.

A dispus

obligarea pârâtei Curtea de Apel Galați să efectueze mențiunile corespunzătoare

în carnetele de muncă ale reclamanților.

Împotriva

sentinței pronunțată de Curtea de Apel Galați a declarat recurs pârâtul M.J.L.C.,

invocând motivele de nelegalitate reglementate de art. 304 pct. 4 și 9 C. proc.

civ.

Prin Decizia nr.

734/R din 29 iunie 2009, Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și

asigurări sociale, și-a declinat competența materială de soluționare a

recursului, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a se dezinvesti,

Curtea de Apel Galați a apreciat că, urmare modificărilor legislative

intervenite în legătură cu aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 75/2008, nu a mai

fost prevăzută instanța competentă a soluționa recursurile îndreptate împotriva

hotărârilor pronunțate în primă instanță de curțile de apel.

Ca atare s-a

apreciat de curtea de apel că sunt incidente prevederilor art. 4 pct. 1 C.

proc. civ., potrivit cu care instanței supreme îi revine competența de a judeca

recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel și a altor

hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, și că, în ceea ce privește competența

în materie a curților de apel, dispozițiile art. 3 pct. 3 din același cod se

referă la recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale

precum și în orice alte cazuri expres prevăzute de lege, aceste ultime

dispoziții nefiind aplicabile în speță.

Verificându-și

competența materială, Înalta Curte apeciază că se impune a pronunța regulator

de competență, cu privire la competența de soluțioanare a recursului de față.

Astfel.deși art.

22 C. proc. civ. nu identifică instanța competentă să soluționeze un conflict

de competență ivit între înalta Curte de Casație și Justiție și o instanță

inferioară în grad, în această ipoteză, în care instanța dintâi sesizată este o

altă instanță de judecată, decât înalta Curte de Casație și Justiție,(în speță,

curtea de apel care își declină competența în favoarea instanței supreme),iar

instanța supremă apreciază,la rându-i necompetența sa materială, s-a statuat că

un astfel de "conflict negativ de competență" se soluționează de

instanța supremă, a cărei hotărâre constituie, în același timp, atât declinator

de competență, cât și regulator de competență.

Înalta Curte de

Casație și Justiție a fost învestită cu judecata prezentei cauze în temeiul art.

1 și 2 din O.U.G. nr. 75 din 11 iunie 2008 privind stabilirea de măsuri pentru

soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției.

Dispozițiile

legale menționate au fost declarate neconstituționale prin decizia nr. 104 din

20 ianuarie 2009 a Curții Constituționale, decizie care, potrivit art. 31 alin.

(1) din Legea nr. 47/1992 republicată este definitivă și obligatorie.

Curțile de apel

sunt instanțe de drept comun pentru judecata în recurs, conform art. 3 pct. 3 C.

proc. civ., soluționând recursurile exercitate împotriva unor hotărâri, având

ca obiect cererile în materie salarială, formulate de personalul din sistemul

justiției,O.U.G. nr. 75 din 11 iunie 2008, privind stabilirea unor măsuri

pentru soluționarea unor aspecte financiare în domeniul justiției.

Față de cele ce

preced, în raport cu dispozițiile art. 3 pct. 3 și 158 alin. (3) C. proc. civ.,

Înalta Curte de Casație și Justiție va trimite recursul spre competentă

soluționare Curții de Apel Galați, hotărârea pronunțată având, în același timp,

caracter de regulator și de declinator de competență.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină

competența de soluționarea a recursului declarat de pârâtul M.J.L.C. împotriva

sentinței civile nr. 8/F din 14 ianuarie 2009 a Curții de Apel Galați, în

favoarea acestei curți de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 26 ianuarie 2010.