ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 233/2010

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin sentința nr. 4F/14 ianuarie 2009

Curtea de Apel Galați, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, a

admis în parte acțiunea reclamanților împotriva pârâților Ministerul Justiției,

Curtea de Apel Galați și Tribunalul Brăila și a obligat pârâții să plătească

reclamantei sporul de risc și solicitare neuropsihică de 50% din salariul de

bază brut lunar pentru perioada 1 februarie 2007 – 14 ianuarie 2009.

Prin decizia nr. 659R din 15 iunie 2009

Curtea de Apel Galați, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, a

declinat competența de soluționare a recursului în favoarea înaltei Curți de

Casație și justiție reținând că după aprobarea O.U.G. nr. 75/2008 prin Legea

nr. 76/2009 nu a mai fost prevăzută instanța competentă în soluționarea

recursurilor îndreptate împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de

curțile de apel, situație în care devin aplicabile normele generale ale art. 4

pct. 1 C. proc. civ., potrivit cărora Înalta Curte de Casație și Justiție

soluționează recursurile formulate împotriva hotărârilor pronunțate de curțile

de apel.

Analizând cauza dedusă judecății Curtea

constată că declinarea de competență a fost generată de intrarea în vigoare a O.U.G.

nr. 75 din 11 iunie 2008, publicată în M.Of. nr. 462 din 20 iunie 2008, care,

prin art. I, a schimbat competența de soluționare a litigiilor având ca obiect

cererile privind acordarea unor drepturi salariale formulate de personalul din

sistemul justiției, în sensul că acestea vor fi soluționate în fond de curțile

de apel, cu recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Dispozițiile art. I și art. II din O.U.G.

nr. 75/2008 au fost declarate neconstituționale prin decizia nr. 104 din 20

ianuarie 2009 a Curții Constituționale, definitivă și obligatorie pentru

instanțele judecătorești, astfel încât competența soluționării cauzei în fond a

revenit tribunalului potrivit normelor de drept comun respectiv art. 2 lit. c) C.

proc. civ.

Din coroborarea acestor dispoziții legale

cu cele cuprinse la art. 3 pct. 3 C. proc. civ. și cele ale art. 80 din Legea

168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, rezultă că hotărârile

pronunțate în soluționarea fondului litigiilor având ca obiect conflicte de

muncă pot fi atacate cu recurs, a cărui competență de soluționare aparține

curților de apel.

Ca atare, dosarul va fi înaintat Curții

de Apel Galați pentru competenta soluționare a recursurilor.

In împrejurarea analizată prezenta

hotărâre este obligatorie instanței de trimitere întrucât ea are o dublă

funcție, de declinator și regulator de competență.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Trimite cauza la Curtea de Apel Galați pentru soluționarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției

și Libertăților Cetățenești împotriva sentinței nr. 4F din 14 ianuarie 2009 a Curții de Apel Galați, secția pentru conflicte de muncă și asigurări

sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20

ianuarie 2010.