ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 273/2010

Asupra

recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 56/F din 19

noiembrie 2008, Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări

sociale, a respins, ca prescrisă, acțiunea formulată de reclamanții A.C., B.M.,

C.C., I.C., M.L., M.D., N.V., M.V.C., P.P., P.V., B.A. și T.I., în

contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Galați și Curtea de

Apel Galați, având ca obiect drepturi salariale reprezentând spor risc și

suprasolicitare neuropsihică de 50% pentru perioada 2000-10 octombrie 2004.

Împotriva acestei sentințe au

declarat recurs reclamanții B.M., P.V., P.P., M.L., M.D., C.C., T.I. și A.C., care

a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă

și de proprietate intelectuală, sub nr. 3867/121/2008.

Prin adresa nr. 3867/121/2008,

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, având în vedere prevederile deciziei Curții Constituționale nr.

104 din data de 20 ianuarie 2009, publicată în M.Of., Partea I, nr. 73 din 6

februarie 2009, prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate a

dispozițiilor art. I și art. II din O.U.G. nr. 75/2008, a trimis dosarul nr. 3867/121/2008

al acestei secții, având ca obiect recursul declarat de către reclamanții A.C.,

B.M., P.V., P.P., M.L., M.D., C.C. și T.I., spre competentă soluționare, Curții

de Apel Galați.

Cauza a fost înregistrată pe rolul

Curții de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. 525/44/2009,

care, prin decizia civilă nr. 600/R din 25 mai 2009, a declinat cauza spre competentă soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție, reținând, în

esență, că prin decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009 a Curții Constituționale

au fost constatate ca fiind neconstituționale dispozițiile art. I și art. II

din O.U.G. nr. 75/2008; că O.U.G. nr. 75/2008 a fost aprobată cu modificări și

completări prin Legea nr. 76/2009; că, urmare a evenimentelor legislative

astfel intervenite în legătură cu aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 76/2008, nu

a mai fost prevăzută instanța competentă cu soluționarea recursurilor

pronunțate in primă instanță și că într-o asemenea situație devin aplicabile

normele generale care reglementează competența instanțelor judecătorești

înscrise în prevederile art. 4 pct. 1 C. proc. civ., potrivit cărora revine

Înaltei Curți de Casație și Justiție competența de a judeca recursurile

declarate împotriva hotărârilor curților de apel și a altor hotărâri, în cazurile

prevăzute de lege și că, în ceea ce privește competența în materie a curților

de apel, dispozițiile art. 3 pct. 3 C. proc. civ. se referă la recursurile

declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale și în orice alte cazuri

expres prevăzute de lege.

Cauza s-a înregistrat pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, sub

nr. 429/44/2009, iar la termenul din 21 ianuarie 2010, instanța, din oficiu, a

invocat excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție

în soluționarea recursului.

Pentru considerentele la care ne vom

referi în continuare, judecata recursului va fi declinată în favoarea Curții de

Apel Galați.

La data sesizării Înaltei Curți, la

23 februarie 2009, cât și la data pronunțării deciziei civile nr. 557/R din 18

mai 2009 a Curții de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări

sociale, competența soluționării recursului declarat de recurenții-reclamanți

nu mai aparținea Înaltei Curți față de decizia Curții Constituționale nr. 104

din 20 ianuarie 2009, prin care au fost constatate neconstituționale dispozițiile

art. I și art. II din O.U.G. nr. 75/2008.

O.U.G. nr. 75/2008, în art. I și

art. II, a stabilit competența materială specială a curților de apel și a

Înaltei Curți pentru soluționarea cererilor având ca obiect acordarea unor

drepturi salariale formulate de personalul din sistemul justiției.

În art. I alin. (2) din ordonanță

s-a stabilit că recursul se judecă de Înalta Curte de Casație și Justiție, însă

Curtea Constituțională, prin decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009, a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. I și art. II din O.U.G. nr. 75/2008.

Dispozițiile art. I și art. II din

O.U.G. nr. 75/2008 fiind declarate neconstituționale, în competența Înaltei

Curți nu mai intră judecarea recursurilor declarate împotriva sentințelor prin

care au fost soluționate cererile având ca obiect acordarea unor drepturi

salariale formulate de personalul din justiție, iar prin constatarea

neconstituționalității acestor texte, în privința competenței materiale,

redevin incidente dispozițiile Codului muncii și ale Codului de procedură

civilă, în raport de care competența soluționării recursurilor în materia

conflictelor de muncă aparține curților de apel.

Faptul că aceeași instanță, care a

soluționat cauza în fond, soluționează și calea de atac a recursului, nu

contravine dispozițiilor legale prevăzute de codul de procedură civilă privind

competența de soluționare a recursurilor de către curțile de apel în materia

conflictelor de muncă.

Prin urmare, în prezenta cauză, competentă

să soluționeze recursul este Curtea de Apel Galați, în favoarea căreia, conform

art. 158 alin. (3) C. proc. civ., se va declina competența de soluționare a

recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competența de soluționare a

recursului declarat de reclamanții A.C., B.M., P.V., P.P., M.L., M.D., C.C. și T.I.

împotriva sentinței nr. 56/F din 19 noiembrie 2008 a Curții de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în favoarea Curții de

Apel Galați.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 21 ianuarie 2010.