ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 273/2010

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 56/F din 19 noiembrie 2008, Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins, ca prescrisă, acțiunea formulată de reclamanții A.C., B.M., C.C., I.C., M.L., M.D., N.V., M.V.C., P.P., P.V., B.A. și T.I., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Galați și Curtea de Apel Galați, având ca obiect drepturi salariale reprezentând spor risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% pentru perioada 2000-10 octombrie 2004. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții B.M., P.V., P.P., M.L., M.D., C.C., T.I. și A.C., care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, sub nr. 3867/121/2008.

Prin adresa nr. 3867/121/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, având în vedere prevederile deciziei Curții Constituționale nr. 104 din data de 20 ianuarie 2009, publicată în M.Of., Partea I, nr. 73 din 6 februarie 2009, prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I și art. II din O.U.G. nr. 75/2008, a trimis dosarul nr. 3867/121/2008 al acestei secții, având ca obiect recursul declarat de către reclamanții A.C., B.M., P.V., P.P., M.L., M.D., C.C. și T.I., spre competentă soluționare, Curții de Apel Galați.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. 525/44/2009, care, prin decizia civilă nr. 600/R din 25 mai 2009, a declinat cauza spre competentă soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție, reținând, în esență, că prin decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009 a Curții Constituționale au fost constatate ca fiind neconstituționale dispozițiile art. I și art. II din O.U.G. nr. 75/2008; că O.U.G. nr. 75/2008 a fost aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2009; că, urmare a evenimentelor legislative astfel intervenite în legătură cu aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 76/2008, nu a mai fost prevăzută instanța competentă cu soluționarea recursurilor pronunțate in primă instanță și că într-o asemenea situație devin aplicabile normele generale care reglementează competența instanțelor judecătorești înscrise în prevederile art. 4 pct. 1 C. proc.

civ., potrivit cărora revine Înaltei Curți de Casație și Justiție competența de a judeca recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege și că, în ceea ce privește competența în materie a curților de apel, dispozițiile art. 3 pct. 3 C. proc. civ. se referă la recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale și în orice alte cazuri expres prevăzute de lege. Cauza s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, sub nr. 429/44/2009, iar la termenul din 21 ianuarie 2010, instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea recursului.

Pentru considerentele la care ne vom referi în continuare, judecata recursului va fi declinată în favoarea Curții de Apel Galați. La data sesizării Înaltei Curți, la 23 februarie 2009, cât și la data pronunțării deciziei civile nr. 557/R din 18 mai 2009 a Curții de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, competența soluționării recursului declarat de recurenții-reclamanți nu mai aparținea Înaltei Curți față de decizia Curții Constituționale nr. 104 din 20 ianuarie 2009, prin care au fost constatate neconstituționale dispozițiile art. I și art. II din O.U.G. nr. 75/2008. O.U.G. nr. 75/2008, în art. I și art. II, a stabilit competența materială specială a curților de apel și a Înaltei Curți pentru soluționarea cererilor având ca obiect acordarea unor drepturi salariale formulate de personalul din sistemul justiției.

În art. I alin. (2) din ordonanță s-a stabilit că recursul se judecă de Înalta Curte de Casație și Justiție, însă Curtea Constituțională, prin decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009, a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. I și art. II din O.U.G. nr. 75/2008. Dispozițiile art. I și art. II din O.U.G. nr. 75/2008 fiind declarate neconstituționale, în competența Înaltei Curți nu mai intră judecarea recursurilor declarate împotriva sentințelor prin care au fost soluționate cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale formulate de personalul din justiție, iar prin constatarea neconstituționalității acestor texte, în privința competenței materiale, redevin incidente dispozițiile Codului muncii și ale Codului de procedură civilă, în raport de care competența soluționării recursurilor în materia conflictelor de muncă aparține curților de apel.

Faptul că aceeași instanță, care a soluționat cauza în fond, soluționează și calea de atac a recursului, nu contravine dispozițiilor legale prevăzute de codul de procedură civilă privind competența de soluționare a recursurilor de către curțile de apel în materia conflictelor de muncă. Prin urmare, în prezenta cauză, competentă să soluționeze recursul este Curtea de Apel Galați, în favoarea căreia, conform art. 158 alin. (3) C. proc. civ., se va declina competența de soluționare a recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Declină competența de soluționare a recursului declarat de reclamanții A.C., B.M., P.V., P.P., M.L., M.D., C.C. și T.I. împotriva sentinței nr. 56/F din 19 noiembrie 2008 a Curții de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în favoarea Curții de Apel Galați. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2010.