ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 475/2018

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 475/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Decizia nr. 475/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de

chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția

civilă, la data de 5 iunie 2008, sub nr. x/62/2008, reclamantele A., B., C.,

D., E. și F. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții G., Tribunalul

Brașov, Curtea de Apel Brașov și H. următoarele:

și solidare neuropsihică, în procent de 50%, calculat la

indemnizația brută lunară de încadrare, începând cu 1 februarie

2007 până la data rămânerii hotărârii definitive și

irevocabile, precum și pe viitor;

aplicarea dobânzii legale prevăzute de O.G. nr. 9/2000, începând cu data

de 1 februarie 2007 și în continuare până la data plății

efective;

corespunzătoare în carnetele de muncă, începând cu data de 1

octombrie 2004 până la zi și în continuare;

de O.G. nr. 9/2000 pentru drepturile salariale stabilite prin Decizia civilă

nr. 1401/M pronunțată de Tribunalul Brașov, secția I

civilă, în Dosarul civil nr. x/62/2007, rămasă definitivă

prin Decizia civilă nr. 285 din 1 aprilie 2008, pronunțată de

Curtea de Apel Brașov, secția litigii de muncă și

asigurări sociale, drepturi salariale acordate pentru perioada 1 octombrie

2004 până la data de 1 februarie 2007, inclusiv și;

plății sumelor neîncasate.

În cuprinsul cererii de chemare în judecată reclamantele au

arătat că drepturile solicitate le-au fost acordate prin

sentința civilă nr. 296 din 1 februarie 2008, pronunțată de

Tribunalul Brașov, secția civilă, în Dosarul nr. x/62/2007,

definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 342/M din

16 aprilie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția

litigii de muncă și asigurări sociale, în același dosar.

În drept, reclamantele au invocat dispozițiile art. 1082 și

art. 1073 C. civ., cele ale art. 1 din Decretul nr. 92/1976, precum și

prevederile O.G. nr. 9/2000.

Prin încheierea din 22 iulie 2008, pronunțată în Dosarul nr. x/62/2008,

Tribunalul Brașov, secția civilă, având în vedere

dispozițiile Titlului i, raportate la cele ale Titlului II din O.G. nr.

75/2008, a scos cauza de pe rol și a înaintat-o, spre competentă

soluționare, Curții de Apel Brașov.

Urmare măsurilor dispuse prin încheierea mat sus

menționată, Dosarul nr. x/62/2008 a fost înregistrat pe rolul

Curții de Apel Brașov, secția litigii de muncă și

asigurări sociale la data de 30 iulie 2008.

Prin sentința civilă nr. 104/F din 22 octombrie 2008, Curtea

de Apei Brașov, secția litigii de muncă și asigurări

sociale, a admis cererea de chemare în judecată formulată de

reclamantele A., B., C., D., E. și F., în contradictoriu cu pârâții G.,

Tribunalul Brașov, Curtea de Apel Brașov și H. A dispus

obligarea pârâților G., Tribunalul Brașov și Curtea de Apel

Brașov să plătească reclamantelor sporul de risc și

solicitare neuropsihică în procent de 50%, calculat la indemnizația

brută lunară de încadrare, începând cu 2 februarie 2007, inclusiv,

până la pronunțarea sentinței, respectiv 22 octombrie 2008,

și în continuare până la noi dispoziții legale. A dispus

obligarea pârâților G., Tribunalul Brașov și Curtea de Apel

Brașov să plătească actualizarea cu indicele de

inflație și să aplice dobânda legală pentru sumele mai sus

menționate, cu titlu de spor de 50%, începând cu 2 februarie 2007,

până la plata efectivă. A dispus obligarea pârâtei Curtea de Apel

Brașov să efectueze mențiunile corespunzătoare dreptului

acordat în carnetele de muncă ale reclamantelor pentru toată perioada

pentru care au obținut sporul. A dispus obligarea pârâților G.,

Tribunalul Brașov și Curtea de Apel Brașov să acorde

reclamantelor dobânda legală pentru drepturile salariale stabilite prin

sentința civilă nr. 296 din 1 februarie 2008, pronunțată de

Tribunalul Brașov, secția civilă, definitivă și

irevocabilă prin Decizia civilă nr. 342 din 16 aprilie 2008,

respectiv pentru sporul de 50%, pentru perioada cuprinsă între 11

decembrie 2004 - 1 februarie 2007. A dispus obligarea H. să aloce

fondurile necesare efectuării plăților sporului de 50%. A

respins restul pretențiilor, aferente perioadei 1 octombrie 2004 - 10

decembrie 2004.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs

recurenții-pârâți H., reprezentat prin I. Brașov, Curtea de Apel

Brașov, Tribunalul Brașov și G. Recursurile au fost înregistrate

pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă

și de proprietate intelectuală, la data de 19 noiembrie 2008, sub nr.

x/62/2008.

Prin Decizia civilă nr. 3396 din 18 martie 2009, Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală, având în vedere Decizia nr. 104 din 20 ianuarie

2009, pronunțată de Curtea Constituțională, publicată

în M. Of. al României, Partea l, nr. 73 din 6 noiembrie 2009, prin care a fost

admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 și 11 din O.U.G. nr. 75/2008, în temeiul prevederilor art. 3 pct. 3

și art. 158 alin. (3) C. proc. civ., a trimis recursurile, spre

competentă soluționare, Curții de Apel Brașov.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Brașov, secția

civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de

muncă și asigurări sociale la data de 27 martie 2009, sub nr. x/62/2008.

Prin Decizia civilă nr. 415 din 9 aprilie 2009, Curtea de Apel

Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale a respins

recursurile declarate de recurenții-pârâți G., H., reprezentat prin I.

Brașov, Curtea de Apel Brașov și Tribunalul Brașov

împotriva sentinței civile nr. 104/F din 22 octombrie 2008. pronunțată

de Curtea de Apel Brașov, secția litigii de muncă și

asigurări sociale.

Prin cererea formulată la data de 10 octombrie 2037, petentele A.,

B., C., D., E. și F. au solicitat lămurirea dispozitivului

sentinței civile nr. 104/F din 22 octombrie 2008, pronunțată de

Curtea de Apel Brașov, secția litigii de muncă și

asigurări sociale, rămasă definitivă și

irevocabilă prin Decizia civilă nr. 415 din 9 aprilie 2009, pronunțată

de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu

minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări

sociale, în sensul de a se preciza natura dobânzii la plata căreia au fost

obligați pârâții, în sensul daca aceasta este una penalizatoare.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 28S

C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 9 noiembrie 2017,

pronunțată în Dosarul nr. x/62/2008, Curtea de Apel Brașov, secția

litigii de muncă și asigurări sociale, în majoritate, a admis

cererea formulată de petentele A., B., C., D., E. și F., și în

consecință, a lămurit dispozitivul sentinței civile nr. 104/F

din 22 octombrie 2008, pronunțată de aceeași instanță,

în sensul că dobânda la plata căreia au fost obligați

pârâții este una penalizatoare.

Împotriva încheierii din camera de consiliu din data de 9 noiembrie

2017, pronunțată în. Dosarul nr. x/62/2008 de Curtea de Apel

Brașov, secția litigii de muncă și asigurări sociale,

au declarat recurs recurenții-pârâți H., reprezentat prin I.

Brașov, și G.

Recursurile au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curți de

Casație și Justiție la data de 22 decembrie 2017, sub nr. x/1/2017.

La termenul de judecată din 16 februarie 2018, văzând

dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, pe cele ale art. 2813

alin. (1) C. proc. civ., precum și Decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009,

pronunțată de Curtea Constituțională, Înalta Curte a

invocat excepția necompetenței materiale în soluționarea

recursurilor, asupra căreia reține următoarele:

Sentința civilă nr. 104/F din 22 octombrie 2008 a fost

pronunțată în primă instanță de Curtea de Apel

Brașov, secția litigii de muncă și asigurări sociale,

în condițiile reglementate de art. 1 din O.U.G. nr. 75/2008 privind

stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în

sistemul justiției.

Dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 75/2008 prevedeau că: „

(1) cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, formulate de

personalul salarizat potrivit O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea și

alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de

personal din sistemul justiției aprobată cu modificări și

completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările și

completările ulterioare, precum și potrivit O.G. nr. 8/2007 privind

salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor

judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum

și din cadrul altor unități din sistemul justiției,

aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2007, cu modificările

ulterioare, sunt soluționate, în primă instanța, de curțile

de apel (2) Recursul împotriva hotărârilor pronunțate în primă

instanță de curțile de apel se judecă de Înalta Curte de

Casație și Justiție.'"

Art. 11 din același act normativ stipula în sensul că : „(1)

dispozițiile art. 1 se aplică și proceselor în curs de

judecată, având ca obiect soluționarea cererilor privind acordarea

unor drepturi salariale formulate de personalul din sistemul justiției,

începute sub legea anterioară. (2) Cauzele prevăzute la alin. (1)

aflate în curs de judecată în fond la data intrării în vigoare a

prezentei ordonanțe de urgență vor fi trimise de îndată

spre soluționare curților de apel, prin încheiere care nu este

supusă niciunei căi de atac. (3) Recursurile împotriva

hotărârilor pronunțate cu privire la cererile prevăzute la alin.

(1) aflate pe rolul curților de apel la data intrării în vigoare a

prezentei ordonanțe de urgență se trimit de îndată la Înalta

Curte de Casație si Justiție, prin încheiere care nu este supusă

niciunei căi de atac."

Dispozițiile art. 1 și art. 2 din O.U.G. nr. 75/2008, prin

care a fost instituită o competență specială derogatorie de

la jurisdicția reglementată de C. muncii, au tăcut obiectul

excepției de neconstituționalitate, prin Decizia nr. 104 din 20

ianuarie 2009, pronunțată de Curtea Constituțională,

publicată în M. Of. nr. 73 din 6 februarie 2009, constatându-se

neconstituționalitatea acestora.

Curtea Constituțională a statuat că „stabilirea în

competența instanței supreme a soluționării recursurilor

împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel în

primă instanță are ca efect extinderea sferei sale de

competență și supradimensionarea activității acesteia,

în condițiile în care potrivit Legii nr. 304/2004 privind organizarea

judiciară, republicată, cu modificările și completările

ulterioare, nu funcționează în cadrul Înaltei Curți de

Casație și Justiție o secție specializată în

soluționarea conflictelor și litigiilor de muncă".

Urmare deciziei Curții Constituționale, competența de

soluționare a conflictelor de muncă a revenit în prima

instanță tribunalelor, potrivit art. 2 lit. c) C. proc. civ.

Soluționarea căii de atac a recursului în aceste litigii a fost

dată în competența curților de apel, în condițiile

reglementate de art. 3 pct. 3 C. proc. civ.

Ulterior, dispozițiile legale mai sus enunțate au fost

abrogate prin articolul unic pct. 1 și 2 din Legea nr. 76/2009 pentru

aprobarea O.U.G. nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru

soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției.

Din perspectiva celor expuse, urmare deciziei Curții

Constituționale sus-menționate și abrogării

dispozițiilor legale evocate, recursurile declarate de

recurenții-pârâți H., reprezentat prin I. Brașov, Curtea de Apel

Brașov, Tribunalul Brașov și G. împotriva sentinței civile

nr. 104/F din 22 octombrie 2008, pronunțată în primă instanță

de Curtea de Apel Brașov, secția litigii de muncă și

asigurări sociale au fost soluționate de Curtea de Apel Brașov, secția

civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de

muncă și asigurări sociale, prin Decizia civilă nr. 415 din

9 aprilie 2009.

Prin urmare, odată cu abrogarea dispozițiilor art. 1 și

11 din O.U.G. nr. 75/2008 s-a revenit la competențele anterioare

edictării acestora, astfel că, potrivit art. 2 pct. 1 lit. c) C.

proc. civ. de la 1865, aplicabil în speță (în conformitate cu dispozițiile

art. 3 din Legea nr. 76/2012), competența de soluționare în

primă instanță a conflictelor de muncă aparține

tribunalelor, iar conform art. 3 pct. 3 din același act normativ,

recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate în

soluționarea conflictelor de muncă sunt de competența

curților de apel.

Potrivit dispozițiilor art. 281

1

alin. (1) C. proc.

civ., „încheierile pronunțate în temeiul art. 281 și art. 281

1

,

precum și hotărârea pronunțată potrivit art. 281

2

sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în

legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea,

lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor potrivnice sau

completarea".

Față de considerentele arătate și de

dispozițiile legale evocate, Înalta Curte, în temeiul art. 158 alin. (1)

și art. 159 pct. 2 C. proc. civ., va declina competența de

soluționare a recursurilor declarate de recurenții-pârâți H.,

reprezentat prin I. Brașov, și G. împotriva încheierii din 9

noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția

litigii de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. x/62/2008,

în favoarea Curții de Apel Brașov.

PENTRU

ACESTE MOTIVE,

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I

D E

Declină competența de soluționare a recursurilor

formulate de recurentul-pârât H., prin I. Brașov, și G. împotriva încheierii

din 9 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția

litigii de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. x/62/2008,

în favoarea Curții de Apei Brașov.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi, 16 februarie 2018.