ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 474/2018

Decizia nr. 474/2018 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția civilă, la data de 24 aprilie 2008, sub nr. x/62/2008, reclamanții A., B. și C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții D., Tribunalul Brașov, Curtea de Apel Brașov și E., următoarele: 1. obligarea pârâților D., Tribunalul Brașov și Curtea de Apel Brașov, în solidar, la plata către reclamanții A. și B. a sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut lunar pentru perioada cuprinsă între 2 februarie 2007, până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești, și pentru viitor; actualizarea sumelor cu indicele de inflație, până ia data plății efective, cu aplicarea dobânzii legale prevăzute de O.U.G.

nr. 9/2000; 2. obligarea pârâților D., Tribunalul Brașov și Curtea de Apel Brașov, în solidar, la plata către reclamanta C. a sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut lunar pentru perioada cuprinsă între 1 decembrie 2007, până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești și pentru viitor; actualizarea sumelor stabilite cu indicele de inflație, până la data plății efective, cu aplicarea dobânzii legale prevăzute de O.U.G. nr. 9/2000; 3. obligarea pârâtului E. să aloce sumele necesare efectuării plaților și 4. obligarea pârâtei Curtea de Apel Brașov la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă. în drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, art. 51 pct. 2 din Legea nr. 24/2000 și pe cele ale art. 274 C. proc.

civ. Prin încheierea din 24 iunie 2008, pronunțată în Dosarul nr. x/62/2008, Tribunalul Brașov, secția civilă, a înaintat cauza, spre soluționare, Curții de Apel Brașov, în temeiul art. 1 și 2 din O.U.G. nr. 75/2008. Urmare măsurilor dispuse prin încheierea mai sus menționată, Dosarul nr. x/62/2008 a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Brașov, secția litigii de muncă și asigurări sociale, la data de 4 iulie 2008. Prin sentința civilă nr. 58/F din 19 septembrie 2008, Curtea de Apel Brașov, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul E., reprezentat prin F. Brașov.

A admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâții D., Tribunalul Brașov, Curtea de Apel Brașov și E. A dispus obligarea pârâților D., Tribunalul Brașov și Curtea de Apel Brașov, în solidar, să plătească sporul de 50% din salariul brut lunar în favoarea fiecărui reclamant, după cum urmează: pentru reclamanții A. și B., începând cu data de 2 februarie 2007, până la data rămânerii definitive a prezentei sentințe, 19 septembrie 2008, și pe viitor, până la noi dispoziții legale, iar pentru reclamanta C., începând eu 1 decembrie 2007, până la 19 septembrie 2008 și pe viitor, până la noi dispoziții legale.

A dispus obligarea pârâților D., Tribunalul Brașov și Curtea de Apel Brașov să plătească actualizarea sumelor mai sus menționate (sporul de 50%) cu indicele de inflație, cu aplicarea dobânzii legale până la data plății efective, A dispus obligarea pârâtei Curtea de Apel Brașov la efectuarea cuvenitelor mențiuni în cartea de muncă. A dispus obligarea pârâtului E. să aloce sumele necesare efectuării plăților drepturilor mai sus menționate. Împotriva acestei decizii au declarat recurs recurenții-pârâți D., Tribunalul Brașov, Curtea de Apel Brașov și E., reprezentat prin F. Brașov. Recursurile au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală la data de 19 noiembrie 2008, sub nr. x/62/2008.

Prin adresa din 14 martie 2009, emisă în dosarul mai sus menționat, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, având în vedere Decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009, pronunțată de Curtea Constituționala, publicată în M. Of. al României, Partea 1, nr. 73/6 noiembrie 2009, prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 și 2 din O.U.G. nr. 75/2008, a înaintat, recursurile, spre competentă soluționare, Curții de Apel Brașov. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 19 martie 2009, sub nr. x/62/2008.

Prin Decizia civilă nr. 365/R din 2 aprilie 2009, Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins recursurile declarate de recurenții-pârâți D., Curtea de Apel Brașov, Tribunalul Brașov și E., reprezentat prin F. Brașov împotriva sentinței civile nr. 58/F din 19 septembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Prin cererea formulată Ia data de 5 octombrie 2017, petenții A., C. și B. au solicitat lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 58/F din 19 septembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția litigii de muncă și asigurări sociale, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 365/R din 2 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, în sensul de a se preciza natura dobânzii la plata căreia au fost obligați pârâții (penalizatoare sau remuneratorie). În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 281 C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 26 octombrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/62/2008, Curtea de Apel Brașov, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în majoritate, a admis cererea formulată de petenții A., C. și B., și în consecință, a lămurit dispozitivul sentinței civile nr. 58/F din 19 septembrie 2008, pronunțată de aceeași instanță, în sensul că dobânda la plata căreia au fost obligați pârâții este una penalizatoare. Împotriva încheierii din camera de consiliu din data de 26 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/62/2008 au declarat recurs recurenții-pârâți E., reprezentat prin F. Brașov, și D. Recursurile au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curți de Casație și justiție la data de 22 decembrie 2017, sub nr. x/1/2017.

La termenul de judecată din 16 februarie 2018, văzând dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, pe cele ale art. 281 alin. (1) C. proc. civ., precum și Decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009, pronunțată de Curtea Constituțională, Înalta Curte a invocat excepția necompetenței materiale în soluționarea recursurilor, asupra căreia reține următoarele: Sentința civilă nr. 58/F din 19 septembrie 2008 a fost pronunțată în primă instanță de Curtea de Apel Brașov, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în condițiile reglementate de art. 1 din O.U.G. nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției. Dispozițiile art. 1 din O.U.G.

nr. 75/2008 prevedeau că; „(1) cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariate, formulate de personalul salarizat potrivit O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările și completările ulterioare, precum și potrivit O.G.

nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2007, cu modificările ulterioare, sunt soluționate, în primă instanța, de curțile de apel, (2) Recursul împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanța de curțile de apel se judecă de Înalta Curte de Casație și Justiție." Art. 2 din același act normativ stipula în sensul că : „,(1) dispozițiile art. 1 se aplică și proceselor în curs de judecată, având ca obiect soluționarea cererilor privind acordarea unor drepturi salariale formulate de personalul din sistemul justiției.

începute sub legea anterioară. (2) Cauzele prevăzute la alin. (1) aflate în curs de judecată în fond la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență vor fi trimise de îndată spre soluționare curților de apel, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac. (3) Recursurile împotriva hotărârilor pronunțate cu privire la cererile prevăzute la alin. (1) aflate pe rolul curților de apel la data intrării în vigoare a prezentei, ordonanțe de urgența se trimit de îndată la Înalta Curte de Casație și Justiție, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac." Dispozițiile art. 1 și 2 din O.U.G. nr. 75/2008, prin care a fost instituită o competență specială derogatorie de la jurisdicția reglementată de Codul muncii, au făcut obiectul excepției de neconstituționalitate, prin Decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009, pronunțată de Curtea Constituțională, publicată în M. Of.

nr. 73 din 6 februarie 2009, constatându-se neconstituționalitatea acestora. Curtea Constituțională a statuat că „stabilirea în competența instanței supreme a soluționării recursurilor împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel în primă instanță are ca erect extinderea sferei sale de competență și supradimensionarea activității acesteia, în condițiile în care potrivit Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu funcționează în cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție o secție specializată în soluționarea conflictelor și litigiilor de muncă". Urmare deciziei Curții Constituționale, competența de soluționare a conflictelor de muncă a revenit în primă instanță tribunalelor, potrivit art. 2 lit. c) C. proc.

civ. Soluționarea caii de atac a recursului în aceste litigii a fost dată în competența curților de apel, în condițiile reglementate de art. 3 pct. 3 C. proc. civ. Ulterior, dispozițiile legale mai sus enunțate au fost abrogate prin articolul unic pct. 1 și 2 din Legea nr. 76/2009 pentru aprobarea O.U.G. nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției.

Din perspectiva celor expuse, urmare deciziei Curții Constituționale sus­menționate și abrogării dispozițiilor legale evocate, recursurile declarate de recurenții-pârâți E., reprezentat prin F. Brașov, D., Tribunalul Brașov și Curtea de Apel Brașov împotriva sentinței civile nr. 58/F din 19 septembrie 2009, pronunțată în primă instanță de Curtea de Apel Brașov, secția litigii de muncă și asigurări sociale, au fost soluționate de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Decizia civilă nr. 365/R din 2 aprilie 2009. Prin urmare, odată cu abrogarea dispozițiilor art. 1 și 11 din O.U.G. nr. 75/2008 s-a revenit la competențele anterioare edificării acestora, astfel că, potrivit art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc.

civ. de la 1865, aplicabil în speță {în conformitate cu dispozițiile art. 3 din Legea nr. 76/2012), competența de soluționare în primă instanță a conflictelor de muncă aparține tribunalelor, iar conform art. 3 pct. 3 din același act normativ, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate în soluționarea conflictelor de muncă sunt de competența curților de apel. Potrivit dispozițiilor art. 281 3 alin. (3) C. proc. civ., „încheierile pronunțate în temeiul art. 281 și art. 281 1 , precum și hotărârea pronunțată potrivit art. 281 2 sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor potrivnice sau completarea". Față de considerentele arătate și de dispozițiile legale evocate, Înalta Curte, în temeiul art. 158 alin. (1) și art. 159 pct. 2 C. proc.

civ., va declina competența de soluționare a recursurilor declarat recurenții-pârâți E., reprezentat prin F. Brașov, și D. împotriva încheierii din 26 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apei Brașov, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/62/2008, în favoarea Curții de Apei Brașov. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Declină competența de soluționare a recursurilor formulate de recurenții-pârâți E., prin F. Brașov, și D. împotriva încheierii din 26 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/62/2008, în favoarea Curții de Apei Brașov. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 februarie 2018.