ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 474/2018

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 474/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Decizia nr. 474/2018

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea de

chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția

civilă, la data de 24 aprilie 2008, sub nr. x/62/2008, reclamanții A.,

B. și C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții D., Tribunalul

Brașov, Curtea de Apel Brașov și E., următoarele:

1.

obligarea

pârâților D., Tribunalul Brașov și Curtea de Apel Brașov,

în solidar, la plata către reclamanții A. și B. a sporului de

risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de

bază brut lunar pentru perioada cuprinsă între 2 februarie 2007,

până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii

judecătorești, și pentru viitor; actualizarea sumelor cu

indicele de inflație, până ia data plății efective, cu

aplicarea dobânzii legale prevăzute de O.U.G. nr. 9/2000;

2.

obligarea

pârâților D., Tribunalul Brașov și Curtea de Apel Brașov,

în solidar, la plata către reclamanta C. a sporului de risc și

solicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut

lunar pentru perioada cuprinsă între 1 decembrie 2007, până la data

rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești

și pentru viitor; actualizarea sumelor stabilite cu indicele de

inflație, până la data plății efective, cu aplicarea

dobânzii legale prevăzute de O.U.G. nr. 9/2000;

pârâtului E. să aloce sumele necesare efectuării plaților

și

pârâtei Curtea de Apel Brașov la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul

de muncă.

în

drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe

dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, art. 51 pct. 2 din Legea nr. 24/2000

și pe cele ale art. 274 C. proc. civ.

Prin

încheierea din 24 iunie 2008, pronunțată în Dosarul nr. x/62/2008,

Tribunalul Brașov, secția civilă, a înaintat cauza, spre

soluționare, Curții de Apel Brașov, în temeiul art. 1 și 2

din O.U.G. nr. 75/2008.

Urmare

măsurilor dispuse prin încheierea mai sus menționată, Dosarul nr.

x/62/2008 a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Brașov, secția

litigii de muncă și asigurări sociale, la data de 4 iulie 2008.

Prin

sentința civilă nr. 58/F din 19 septembrie 2008, Curtea de Apel

Brașov, secția litigii de muncă și asigurări sociale,

a respins excepția lipsei calității procesuale pasive

invocată de pârâtul E., reprezentat prin F. Brașov. A admis cererea

de chemare în judecată formulată de reclamanții A., B. și C.,

în contradictoriu cu pârâții D., Tribunalul Brașov, Curtea de Apel

Brașov și E. A dispus obligarea pârâților D., Tribunalul

Brașov și Curtea de Apel Brașov, în solidar, să

plătească sporul de 50% din salariul brut lunar în favoarea

fiecărui reclamant, după cum urmează: pentru reclamanții A.

și B., începând cu data de 2 februarie 2007, până la data

rămânerii definitive a prezentei sentințe, 19 septembrie 2008,

și pe viitor, până la noi dispoziții legale, iar pentru

reclamanta C., începând eu 1 decembrie 2007, până la 19 septembrie 2008

și pe viitor, până la noi dispoziții legale. A dispus obligarea

pârâților D., Tribunalul Brașov și Curtea de Apel Brașov

să plătească actualizarea sumelor mai sus menționate

(sporul de 50%) cu indicele

de inflație,

cu aplicarea dobânzii legale până la data plății efective, A

dispus obligarea pârâtei Curtea de Apel Brașov la efectuarea cuvenitelor

mențiuni în cartea de muncă. A dispus obligarea pârâtului E. să

aloce sumele necesare efectuării plăților drepturilor mai sus

menționate.

Împotriva

acestei decizii au declarat recurs recurenții-pârâți D., Tribunalul

Brașov, Curtea de Apel Brașov și E., reprezentat prin F.

Brașov. Recursurile au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală la data de 19 noiembrie 2008, sub nr. x/62/2008.

Prin

adresa din 14 martie 2009, emisă în dosarul mai sus menționat, Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală, având în vedere Decizia nr. 104 din 20 ianuarie

2009, pronunțată de Curtea Constituționala, publicată în M.

Of. al României, Partea 1, nr. 73/6 noiembrie 2009, prin care a fost admisă

excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 și

2 din O.U.G. nr. 75/2008, a înaintat, recursurile, spre competentă soluționare,

Curții de Apel Brașov.

Dosarul

a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Brașov, secția civilă

și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă

și asigurări sociale, la data de 19 martie 2009, sub nr. x/62/2008.

Prin Decizia

civilă nr. 365/R din 2 aprilie 2009, Curtea de Apel Brașov,

secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de

conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins recursurile

declarate de recurenții-pârâți D., Curtea de Apel Brașov,

Tribunalul Brașov și E., reprezentat prin F. Brașov împotriva

sentinței civile nr. 58/F din 19 septembrie 2009, pronunțată de

Curtea de Apel Brașov, secția litigii de muncă și

asigurări sociale.

Prin

cererea formulată Ia data de 5 octombrie 2017, petenții A., C.

și B. au solicitat lămurirea dispozitivului sentinței civile nr.

58/F din 19 septembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel

Brașov, secția litigii de muncă și asigurări sociale,

rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă

nr. 365/R din 2 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Brașov,

secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de

conflicte de muncă și asigurări sociale, în sensul de a se

preciza natura dobânzii la plata căreia au fost obligați pârâții

(penalizatoare sau remuneratorie).

În drept,

cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 281 C. proc. civ.

Prin

încheierea din camera de consiliu din data de 26 octombrie 2017,

pronunțată în Dosarul nr. x/62/2008, Curtea de Apel Brașov, secția

litigii de muncă și asigurări sociale, în majoritate, a admis

cererea formulată de petenții

A.,

C. și B., și în consecință, a lămurit dispozitivul

sentinței civile nr. 58/F din 19 septembrie 2008, pronunțată de

aceeași instanță, în sensul că dobânda la plata căreia

au fost obligați pârâții este una penalizatoare.

Împotriva

încheierii din camera de consiliu din data de 26 octombrie 2017, pronunțată

de Curtea de Apel Brașov, secția litigii de muncă și

asigurări sociale, în Dosarul nr. x/62/2008 au declarat recurs

recurenții-pârâți E., reprezentat prin F. Brașov, și D.

Recursurile

au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curți de Casație și

justiție la data de 22 decembrie 2017, sub nr. x/1/2017.

La

termenul de judecată din 16 februarie 2018, văzând dispozițiile

art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, pe cele ale art. 281 alin. (1) C. proc.

civ., precum și Decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009, pronunțată

de Curtea Constituțională, Înalta Curte a invocat excepția

necompetenței materiale în soluționarea recursurilor, asupra

căreia reține următoarele:

Sentința

civilă nr. 58/F din 19 septembrie 2008 a fost pronunțată în

primă instanță de Curtea de Apel Brașov, secția litigii

de muncă și asigurări sociale, în condițiile reglementate

de art. 1 din O.U.G. nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru

soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției.

Dispozițiile

art. 1 din O.U.G. nr. 75/2008 prevedeau că; „(1) cererile având ca obiect

acordarea unor drepturi salariate, formulate de personalul salarizat potrivit

O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale

judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din

sistemul justiției, aprobată cu modificări și

completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările și

completările ulterioare, precum și potrivit O.G. nr. 8/2007 privind

salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor

judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum

și din cadrul altor unități din sistemul justiției,

aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2007, cu modificările

ulterioare, sunt soluționate, în primă instanța, de curțile

de apel, (2) Recursul împotriva hotărârilor pronunțate în primă

instanța de curțile de apel se judecă de Înalta Curte de

Casație și Justiție."

Art. 2

din același act normativ stipula în sensul că : „,(1) dispozițiile

art. 1 se aplică și proceselor în curs de judecată, având ca

obiect soluționarea cererilor privind acordarea unor drepturi salariale

formulate de personalul din sistemul justiției. începute sub legea

anterioară. (2) Cauzele prevăzute la alin. (1) aflate în curs de

judecată în fond la data intrării în vigoare a prezentei

ordonanțe de urgență vor fi trimise de îndată spre

soluționare curților de apel, prin încheiere care nu este supusă

niciunei căi de atac. (3) Recursurile împotriva hotărârilor

pronunțate cu privire la cererile prevăzute la alin. (1) aflate pe

rolul curților de apel la data intrării în vigoare a prezentei,

ordonanțe de urgența se trimit de îndată la Înalta Curte de

Casație și Justiție, prin încheiere care nu este supusă

niciunei căi de atac."

Dispozițiile

art. 1 și 2 din O.U.G. nr. 75/2008, prin care a fost

instituită o competență specială derogatorie de la

jurisdicția reglementată de Codul muncii, au făcut obiectul

excepției de neconstituționalitate, prin Decizia nr. 104 din 20 ianuarie

2009, pronunțată de Curtea Constituțională, publicată

în M. Of. nr. 73 din 6 februarie 2009, constatându-se neconstituționalitatea

acestora.

Curtea

Constituțională a statuat că „stabilirea în competența

instanței supreme a soluționării recursurilor împotriva

hotărârilor pronunțate de curțile de apel în primă

instanță are ca erect extinderea sferei sale de competență

și supradimensionarea activității acesteia, în condițiile

în care potrivit Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară,

republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu

funcționează în cadrul Înaltei Curți de Casație și

Justiție o secție specializată în soluționarea conflictelor

și litigiilor de muncă".

Urmare

deciziei Curții Constituționale, competența de soluționare

a conflictelor de muncă a revenit în primă instanță

tribunalelor, potrivit art. 2 lit. c) C. proc. civ. Soluționarea caii de

atac a recursului în aceste litigii a fost dată în competența

curților de apel, în condițiile reglementate de art. 3 pct. 3 C.

proc. civ.

Ulterior,

dispozițiile legale mai sus enunțate au fost abrogate prin articolul

unic pct. 1 și 2 din Legea nr. 76/2009 pentru aprobarea O.U.G. nr. 75/2008

privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare

în sistemul justiției.

Din perspectiva

celor expuse, urmare deciziei Curții Constituționale sus­menționate

și abrogării dispozițiilor legale evocate, recursurile declarate

de recurenții-pârâți E., reprezentat prin F. Brașov, D.,

Tribunalul Brașov și Curtea de Apel Brașov împotriva sentinței

civile nr. 58/F din 19 septembrie 2009, pronunțată în primă instanță

de Curtea de Apel Brașov, secția litigii de muncă și

asigurări sociale, au fost soluționate de Curtea de Apel Brașov,

secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de

conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Decizia civilă

nr. 365/R din 2 aprilie 2009.

Prin

urmare, odată cu abrogarea dispozițiilor art. 1 și 11 din O.U.G.

nr. 75/2008 s-a revenit la competențele anterioare edificării

acestora, astfel că, potrivit art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ. de la

1865, aplicabil în speță {în conformitate cu dispozițiile art. 3

din Legea nr. 76/2012), competența de soluționare în primă

instanță a conflictelor de muncă aparține tribunalelor, iar

conform art. 3 pct. 3 din același act normativ, recursurile declarate

împotriva hotărârilor pronunțate în soluționarea conflictelor de

muncă sunt de competența curților de apel.

Potrivit

dispozițiilor art. 281

3

alin. (3) C. proc. civ., „încheierile

pronunțate în temeiul art. 281 și art. 281

1

, precum

și hotărârea pronunțată potrivit art. 281

2

sunt

supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în

legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea,

lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor potrivnice sau

completarea".

Față

de considerentele arătate și de dispozițiile legale evocate, Înalta

Curte, în temeiul art. 158 alin. (1) și art. 159 pct. 2 C. proc. civ., va

declina competența de soluționare a recursurilor declarat

recurenții-pârâți E., reprezentat prin F. Brașov, și D.

împotriva încheierii din 26 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de

Apei Brașov, secția litigii de muncă și asigurări

sociale, în Dosarul nr. x/62/2008, în favoarea Curții de Apei Brașov.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină

competența de soluționare a recursurilor formulate de

recurenții-pârâți E., prin F. Brașov, și D. împotriva

încheierii din 26 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel

Brașov, secția litigii de muncă și asigurări sociale,

în Dosarul nr. x/62/2008, în favoarea Curții de Apei Brașov.

Fără

cale de atac.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 16 februarie 2018.