ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 15/2018

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. 4327/62/2008 reclamantele A. și B. au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Brașov, Curtea de Apel Brașov și - Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați să calculeze și sa plătească reclamantelor drepturile salariale reprezentând sporul de risc și solicitare neuropsihică de 50% din indemnizația de bază brută lunară pentru perioada 1 iulie 2006 - 30 noiembrie 2007 pentru reclamanta A., și pentru perioada 10 ianuarie 2005 - până la data rămânerii hotărârii definitive și irevocabile precum și pentru viitor, pentru reclamanta B., sume actualizate cu indicele de inflație și aplicarea dobânzii legal prevăzute de O.G. nr. 9/2000 până la data plății efective; obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate; obligarea pârâților la calcularea sumelor solicitate mai sus potrivit art. 287 C. muncii și efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă.

Prin sentința civilă nr. 20 F din data de 3 septembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a fost respinsă excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor. A fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de Ministerul Justiției, pentru pretențiile aferente perioadei 10 ianuarie 2005-16 iunie 2005. A fost admisă cererea formulată de reclamantele A. și B. și în consecință, au fost obligați pârâții 1, 2 și 3 la plata drepturilor salariale restante, reprezentând sporul de 50% din salariul de bază brut lunar, aferent perioadei 1 iulie 2006 - 30 noiembrie 2007 pentru reclamanta A. și începând cu 17 iunie 2005 și pe viitor pentru reclamanta B., sume actualizate cu indicele de inflație și aplicarea dobânzii legale, până la data plății efective. A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare efectuării plăților. Au fost obligați pârâții la calcularea sumelor de mai sus și la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs pârâții Ministerul de Justiție și Ministerul Economiei și Finanțelor (în prezent Ministerul Finanțelor Publice), Tribunalul Brașov și Curtea de Apel Brașov.

Prin decizia nr. 3747 din data de 23 martie 2009 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Brașov.

Înalta Curte a reținut că a fost investită cu soluționarea cauzei în temeiul art. I și II din O.U.G. nr. 75/2008 pentru stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției. Dispozițiile legale menționate au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 104 din data de 20 ianuarie 2009 a Curții Constituționale, decizie ce, potrivit art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este definitivă și obligatorie. Prin urmare, în raport de dispozițiile art. 3 pct. 3 și art. 158 alin. (3) C. proc. civ., cauza a fost trimisă la Curtea de Apel Brașov.

Prin decizia nr. 567 A din data de 5 mai 2009, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, au fost respinse recursurile declarate de pârâții Curtea de Apel Brașov, Ministerul Economiei și Finanțelor și Tribunalul Brașov împotriva sentinței civile nr. 20/F din 3 septembrie 2008 a Curții de Apel Brașov.

Prin încheierea pronunțată la data de 23 octombrie 2017 de Curtea de Apel Brașov, secția l civilă, a fost admisă, în complet de divergență, cu opinie majoritară, cererea de lămurire a dispozitivului civile nr. 20/F din 3 septembrie 2008 a Curții de Apel Brașov, fiind lămurit dispozitivul sentinței menționate în sensul că dobânda la care au fost obligați pârâții este una penalizatoare.

Împotriva acestei încheieri au declarat recursuri pârâții Ministerul Justiției și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice, la data de 8 noiembrie 2017, recursuri ce au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei de competență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea recursului de față, Înalta Curte urmează să o admită având în vedere următoarele considerente:

Se reține că obiectul dosarului înregistrat pe rolul Curții de Apel Brașov, secția litigii de muncă și asigurări sociale, sub nr. 4327/62/2008, soluționat irevocabil prin decizia civilă nr. 567 A din data de 5 mai 2009, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, a avut ca obiect drepturile salariale cuvenite personalului din sistemul justiției.

Înalta Curte constată că, în fond, cauza a fost soluționată prin sentința civilă nr. 20/F din 3 septembrie 2008 a Curții de Apel Brașov, iar recursul împotriva respectivei sentințe a fost, de asemenea, soluționat de aceeași instanță Curtea de Apel Brașov, în urma declinării competenței materiale de soluționare a recursurilor de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia civilă nr. 3747 din data de 23 martie 2009, pronunțată în Dosarul nr. x/62/2008.

În sinteză, Înalta Curte a reținut că art. I și II din O.U.G. nr. 75/2008 pentru stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției au fost declarate neconstituționale prin decizia nr. 104 din data de 20 ianuarie 2009 a Curții Constituționale, decizie definitivă și obligatorie potrivit art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Se constată, astfel, că potrivit dispozițiilor legale mai sus menționate:" 1.(1) Cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariate, formulate de personalul salarizat potrivit O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificare și completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările și completările ulterioare, precum și potrivit O.G. nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2007, cu modificările ulterioare, sunt soluționate, în primă instanță, de curțile de apel. (2) Recursul împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de curțile de apel se judecă de Înalta Curte de Casație și Justiție.

II. (I) Dispozițiile art. I se aplică și proceselor în curs de judecată, având ca obiect soluționarea cererilor privind acordarea unor drepturi salariate formulate de personalul din sistemul justiției, începute sub legea anterioară.

Prin Decizia nr. 104 din data de 20 ianuarie 2009 a Curții Constituționale, respectivele dispoziții legale au fost declarate neconstituționale, motiv pentru care derogarea de la dreptul comun nu se mai justifica, în cauzele având ca obiect litigii de muncă competența aparținând, tribunalului ca instanță de fond și curților de apel, ca instanță de recurs, în temeiul art. 269 C. muncii.

În raport de cele mat sus arătate, dat fiind faptul că în prezenta cauză Înalta Curte este sesizată cu soluționarea recursului promovat împotriva încheierii prin care a fost soluționată cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 20/F din 3 septembrie 2008 a Curții de Apel Brașov, în cauză sunt aplicabile prevederile art. 2811 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora: În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice", iar în temeiul art. 2813 din același Cod încheierile pronunțate în temeiul art. 281 și art. 281!, precum și hotărârea pronunțată potrivit art. 2812, sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor potrivnice ori completarea".

Față de cele mai sus arătate, rezultă că tot Curții de Apel Brașov îi revine competența de soluționare a recursului îndreptat împotriva încheierii de ședință din data de 23 octombrie 2017 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, pronunțate în Dosarul nr. x/62/2008, prin care a fost lămurit dispozitivul sentinței civile nr. 20/F din 3 septembrie 2008 a Curții de Apel Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competența de soluționare a cauzei, având ca obiect recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov împotriva încheierii de ședință din data de 23 octombrie 2017 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, pronunțate în Dosarul nr. x/62/2008, în favoarea Curții de Apel Brașov, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 ianuarie 2018.