ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 877/2018

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 15.05.2008, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. și O. au chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Brașov, Curtea de Apel Brașov, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând obligarea acestora la plata diferențelor de drepturi salariale echivalente cu sporul de 50% din salariul de bază brut lunar pentru perioada 02.02.2007 și până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești, precum și pentru viitor. Se menționează că pentru reclamanții angajați ulterior datei de 2.02.2007 drepturile se solicită doar pe perioada angajării, drepturi actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legala până la data achitării. De asemenea, s-a solicitat obligarea la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de munca al fiecărui reclamant și obligarea M.E.F. la fondurilor necesare plății drepturilor solicitate.

Prin sentința civilă nr. 23/F din data de 3 septembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a fost respinsă excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților Tribunalul Brașov și Ministerul Economiei și Finanțelor. A fost admisă acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. și O., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Brașov, Curtea de Apel Brașov și Ministerul Economiei și Finanțelor. Au fost obligați pârâții 1, 2 și 3 să achite fiecărui reclamant drepturile salariale echivalente sporului de 50% din salariul de bază brut lunar începând cu data 2 februarie 2007 și până la data rămânerii definitive și irevocabile a prezentei hotărâri, precum și pentru viitor (pentru perioadele în care fiecare reclamant a fost angajat), sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală până la data plății efective. A fost obligată Curtea de Apel Brașov să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale fiecărui reclamant. A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare efectuării plăților.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor (în prezent Ministerul Finanțelor Publice), Tribunalul Brașov și Curtea de Apel Brașov.

Prin decizia nr. 2540 din data de 05 martie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Brașov.

Înalta Curte a reținut că a fost investită cu soluționarea cauzei în temeiul art. I și II din O.U.G. nr. 75 din 11 iunie 2008 pentru stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției. Dispozițiile legale menționate au fost declarate neconstituționale prin decizia nr. 104 din data de 20 ianuarie 2009 a Curții Constituționale, decizie ce, potrivit art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este definitivă și obligatorie. Prin urmare, în raport de dispozițiile art. 158 alin. (3) din C. proc. civ., cauza a fost trimisă la Curtea de Apel Brașov.

Prin decizia nr. 1291 R din data de 28 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale au fost admise în parte recursurile declarate de pârâții Curtea de Apel Brașov, Tribunalul Brașov, Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 23/F din 3 septembrie 2008 a Curții de Apel Brașov.

Prin încheierea pronunțată la data de 20 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția I civilă, a fost admisă, în complet de divergență, cu opinie majoritară, cererea de lămurire a dispozitivului civile nr. 23/F din 3 septembrie 2008 a Curții de Apel Brașov, fiind lămurit dispozitivul sentinței menționate în sensul că dobânda la care au fost obligați pârâții este una penalizatoare.

Împotriva acestei încheieri au declarat recursuri pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, recursuri ce au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) din C. proc. civ., excepția lipsei de competență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea recursurilor de față, Înalta Curte urmează să o admită având în vedere următoarele considerente:

Se reține că obiectul Dosarului înregistrat pe rolul Curții de Apel Brașov, secția litigii de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/62/2008, soluționat irevocabil prin decizia civilă nr. 1291/R din data de 28 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, a avut ca obiect drepturile salariale cuvenite personalului din sistemul justiției.

Înalta Curte constată că, în fond, cauza a fost soluționată prin sentința civilă nr. 23/F din 3 septembrie 2008 a Curții de Apel Brașov, iar recursul împotriva respectivei sentințe a fost, de asemenea, soluționat de aceeași instanță Curtea de Apel Brașov, în urma declinării competenței materiale de soluționare a recursurilor de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia civilă nr. 2540 din data de 05 martie 2009, pronunțată în Dosarul nr. x/62/2008.

În sinteză, Înalta Curte a reținut că art. I și II din O.U.G. nr. 75 din 11 iunie 2008 pentru stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției au fost declarate neconstituționale prin decizia nr. 104 din data de 20 ianuarie 2009 a Curții Constituționale, decizie definitivă și obligatorie potrivit art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Se constată, astfel, că potrivit dispozițiilor legale mai sus menționate: "I. (1) Cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, formulate de personalul salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările și completările ulterioare, precum și potrivit Ordonanței Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2007, cu modificările ulterioare, sunt soluționate, în primă instanță, de curțile de apel. (2) Recursul împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de curțile de apel se judecă de Înalta Curte de Casație și Justiție.

II . (1) Dispozițiile art. I se aplică și proceselor în curs de judecată, având ca obiect soluționarea cererilor privind acordarea unor drepturi salariale formulate de personalul din sistemul justiției, începute sub legea anterioară".

Prin decizia nr. 104 din data de 20 ianuarie 2009 a Curții Constituționale, dispoziții legale citate au fost declarate neconstituționale, motiv pentru care derogarea de la dreptul comun nu se mai justifica, în cauzele având ca obiect litigii de muncă competența aparținând tribunalului, ca instanță de fond și curților de apel, ca instanță de recurs, în temeiul art. 269 din Codul muncii.

În raport de cele mai sus arătate, dat fiind faptul că în prezenta cauză Înalta Curte este sesizată cu soluționarea recursului promovat împotriva încheierii prin care a fost soluționată cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 23/F din 3 septembrie 2008 a Curții de Apel Brașov, în cauză sunt aplicabile prevederile art. 281

1

alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice ", iar în temeiul art. 281

3

din același cod:

"Încheierile pronunțate în temeiul art. 281 și art. 281

1

, precum și hotărârea pronunțată potrivit art. 281

2

, sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor potrivnice ori completarea".

Față de cele mai sus arătate, rezultă că tot Curții de Apel Brașov îi revine competența de soluționare a recursului îndreptat împotriva încheierii de ședință din data de 20 noiembrie 2017 a Curții de Apel Brașov, secția Civilă, pronunțate în Dosarul nr. x/62/2008, prin care a fost lămurit dispozitivul sentinței civile nr. 23/F din 3 septembrie 2008 a Curții de Apel Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competența soluționării recursurilor declarate de pârâții Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov și Ministerul Justiției împotriva încheierii de ședință din data de 20 noiembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă în Dosarul nr. x/62/2008 în favoarea Curții de Apel Brașov.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 martie 2018.