ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 85/2009

Asupra recursului penal, de

față;

Prin Rechizitoriul nr. 39/P/2007

din 27 februarie 2007 Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița a dispus

trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului S.G. pentru

săvârșirea infracțiunii de dare de mită, faptă prevăzută și pedepsită de art. 255

alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În fapt, s-a reținut că la

data de 5 februarie 2007, inculpatul i-a oferit agentului de poliție C.N.M.

suma de 150 Euro pentru ca acesta din urmă să-i soluționeze favorabil o cauză

penală în care inculpatul era cercetat penal, iar la data de 7 februarie 2007,

inculpatul i-a înmânat efectiv suma de bani oferită denunțătorului, aspect dovedit

în urma flagrantului organizat de organul de urmărire penală.

Prin sentința penală nr. 1070/

F din 20 decembrie 2007 pronunțată în dosarul nr. 822/98/2007, Tribunalul

Ialomița a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C.

proc. pen., achitarea inculpatului, pentru art. 255 alin. (1) C. pen., raportat

la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2002.

A dispus restituirea către

inculpat a sumei de 150 Euro.

Pentru a pronunța soluția de

achitare constând în aceea că fapta comisă de inculpat, nu este prevăzută de

legea penală, instanța de fond a reținut că din probele administrate rezultă că

inculpatul a fost contactat de polițist și astfel determinat la predarea banilor;

polițistul nu a întocmit un înscris, pentru constatarea infracțiunii;

autodenunțul a fost făcut de polițist a doua zi, inculpatul fiind astfel

determinat la predarea banilor respectivi.

Prin decizia penală nr. 87

din 21 martie 2008, pronunțată în dosarul nr. 822/98/2007 (269/2008), Curtea de

Apel București, secția I penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Ialomița, a desființat hotărârea instanței de fond și

rejudecând, a dispus în baza art. 255 alin. (1) raportat la art. 37 lit. b) C.

pen., condamnarea pe inculpatul S.G., la o pedeapsă de 20 ani închisoare, cu

aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen.,

deduce prevenția de la 7 februarie 2007 până la 13 februarie 2007.

În temeiul art. 118 lit. b) C.

pen., a confiscat special suma de 150 euro.

Inculpatul a fost obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța soluția de

condamnare, Curtea de Apel București a reținut corect să probele administrate

de organele judiciare dovedesc săvârșirea, cu vinovăție, a faptei de dare de

mită, comisă de inculpat.

Din acest punct de vedere,

relevante sunt, a motivat Curtea, înregistrările efectuate în mediul ambiental,

din care rezultă că propunerea cu privire la suma de bani a aparținut inculpatului,

denunțul și declarațiile martorului denunțător C.N.M., care arată că inculpatul

a făcut propunerea pentru a primi o soluție favorabilă din punct de vedere

legal, procesul verbal de flagrant și declarațiile martorilor P.A. și M.N.

atestă comiterea infracțiunii de către inculpatul S.G.

Împotriva acestei decizii,

în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București criticând-o, pentru:

pedepsei accesorii constând în interdicția exercitării dreptului de a alege,

caz de casare, prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14, C. proc.

pen.;

juridică a faptei comise de inculpat, caz de casare, prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.

Recursul Parchetului este

fondat.

Analizând criticile

formulate de parchet, în ordinea importanței, dar și a aplicării legii, în procesul

judecății, se constată că, într-adevăr, încadrarea juridică dată faptei este

greșită, în sensul că nu s-au reținut în încadrare juridică a faptei,

prevederile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 deși persoana căreia

inculpatul i-a oferit mita, era un polițist, cu atribuții de constatare și

urmărire penală. Așa fiind, Curtea va trebui ca în baza art. 385

9

alin.

(1) pct. 17 C. proc. pen., să admită recursul declarat de parchet și să caseze

decizia atacată, completând încadrarea juridică a faptei, în baza art. 334 C.

proc. pen., cu prevederile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, menținând,

însă, pedeapsa principală aplicată.

Tot întemeiat, este și cel

de-al doilea motiv de recurs, formulat de parchet, în sensul că, în mod greșit,

instanța a reținut, în conținutul pedepsei accesorii, interzicerea dreptului

prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. a), teza I C. pen., deși, în cazul de față,

fapta comisă de inculpat, nu poate constitui temei, pentru interzicerea

dreptului electoral de a alege, pedeapsa fiind astfel excesivă și neavând

legătură cu scopul prescris de legiuitor. De aceea, în baza art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., Curtea va trebui să caseze decizia atacată și

sub acest aspect, înlăturând din pedeapsa accesorie, interzicerea dreptului

prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. a), teza I C. pen.

În rest, se vor menține

celelalte dispoziții ale deciziei, ce sunt temeinice și legale.

Împotriva deciziei atacate

de parchet a declarat recurs și inculpatul S.G. susținând că, greșit, a fost

condamnat, fapta sa neavând gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Susținerea inculpatului nu

este, însă, întemeiată, probele administrate în cauză, demonstrând, dimpotrivă,

că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni

sancționate de lege cu o pedeapsă de până la 7 ani, la care se poate aplica și

un spor, propriu statutului inculpatului, de recidivist. Așa fiind, Curtea va

trebui să respingă acest din urmă recurs, ca nefondat.

Văzând și reglementarea

plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului de avocat,

prezent până la prezentarea avocatului ales.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 87

din 21 martie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală.

Casează decizia atacată

numai cu privire la încadrarea juridică a faptei inculpatului și la conținutul

pedepsei accesorii și rejudecând:

În baza art. 334 C. proc.

pen., completează încadrarea juridică dată faptei și anume art. 255 alin. (1) C.

pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și cu prevederile art. 7 alin. (2)

din Legea nr. 78/2000.

Înlătură din pedeapsa accesorie

interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen.

Menține celelalte dispoziții

ale hotărârilor atacate.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de recurentul inculpat S.G. împotriva aceleiași decizii.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 100 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu până la

prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 16 ianuarie 2009.