ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 241/2017

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 241/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Decizia nr. 241/2017

Asupra cauzei de față,

constată următoarele;

Prin

cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată la data

de 6 februarie 2008 (după casarea în apel, cu trimitere spre rejudecarea

la aceeași instanța de fond - Judecătoria Craiova),

moștenitorii reclamantei inițiale A., respectiv, B., C., D. și

E. au solicitat constatarea lipsei de valoare juridică a testamentelor

lăsate de F. încheiate în anii 1946, respectiv 1958, constatarea

caducității acestora, constatarea nulității certificatelor

de moștenitor emise în baza testamentelor atacate, constatarea

calității reclamantei A. de unic moștenitor al defunctei F.,

anularea Dispoziției nr. 4571/2001 emisă de Consiliului Local Craiova

și restituirea în natură a imobilului pentru care s-a depus

notificarea.

Prin încheierea de

ședință de la 6 februarie 2008, pronunțată în dosarul

nr. x/215/2006 al Judecătoriei Craiova, s-a dispus disjungerea cererilor

de constatare a nulității și caducității testamentelor

lăsate de defuncta F. în anul 1946 și în anul 1958 și a

nulității certificatelor de calitate de moștenitor nr. x/1995 și

nr. x/2001 emise în temeiul acestor testamente, pentru a căror

soluționare s-a format dosarul nr. x/215/2008 al Judecătoriei

Craiova, de cererile privind anularea dispoziției nr. x/2001 a Consiliului

local Craiova și restituirea imobilului situat în Craiova, iar prin

încheierea de ședința de la 5 martie 2008 s-a dispus și

suspendarea cauzei până la soluționarea definitivă dosarului nr.

x/215/2008.

Prin Sentința civilă nr.

3626 din 12 martie 2008, pronunțată în dosarul nr. x/215/2008,

Judecătoria Craiova a respins acțiunea precizată formulată

de reclamanta A. și continuată de moștenitorii B., C., D.

și E., în contradictoriu cu pârâții G., H. și I. și a

obligat reclamanții la plata către pârâtul G. a sumei de 500 lei

cheltuieli de judecată.

Prin Decizia nr. 85 din 6 februarie

2009, pronunțată în dosarul nr. x/215/2008, Tribunalul Dolj a admis

apelul declarat de reclamanți împotriva Sentinței civile nr. 3626 din

12 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, pe care a

desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe.

Prin Decizia nr. 674 din 21 mai 2009,

pronunțată în dosarul nr. x/215/2008, Curtea de Apel Craiova,

secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a

admis recursul declarat de recurenții pârâți G., I. și H.,

împotriva Deciziei civile nr. 85 din 6 februarie 2009 a Tribunalului Dolj, pe

care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe - Tribunalul Dolj.

Cu ocazia rejudecării, dosarul a

fost înregistrat la Tribunalul Dolj sub nr. x/63/2009 și prin încheierea

pronunțată la data de 13 noiembrie 2009 s-a dispus scoaterea cauzei

de pe rol și înaintarea acesteia la Tribunalul Brașov, ca urmare a

admiterii cererii apelanților reclamanți de strămutare a

judecării cauzei.

La Tribunalul Brașov, cauză

a fost înregistrată sub nr. x/63/2009.

Prin Decizia civilă nr. 218/A din

4 noiembrie 2010, Tribunalul Brașov, secția civilă, a admis

apelul declarat de apelanții reclamanți B., C., D. și E. -

ultimii doi prin mandatari B. și C. - împotriva Sentinței civile nr.

3626 din 12 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, în

dosarul civil nr. x/215/2008 pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a

admis în parte, acțiunea reclamanților astfel cum a fost

precizată și, în consecință, a constatat nulitatea

absolută a Certificatului de calitate de moștenitor nr. 159 din 19

decembrie 2001 eliberat de BNP J. (în dosarul nr. x/2001, la care s-au conexat

dosar nr. x/2001 și dosar nr. x/2001), ca urmare a revocării tacite a

testamentului întocmit de testatoarea F. la data de 10 iunie 1958; a respins

restul pretențiilor și a obligat pe intimații-pârâți G., H.

și I. la plata către apelanții-reclamanți B., C., D.

și E. a sumei de 7.115,63 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Prin Decizia nr. 281 din 8 martie

2011, pronunțată în dosarul nr. x/63/2009 de Curtea de Apel

Brașov, a fost respins recursul declarat de recurenții

reclamanți, astfel cum a fost completat, împotriva Deciziei civile nr.

218/A din 4 noiembrie 2010 a Tribunalului Brașov. Prin aceeași

decizie au fost admise, în parte, recursurile declarate de recurenții

pârâți I., H. și G., împotriva Deciziei civile nr. 218/A din 4

noiembrie 2010 a Tribunalului Brașov, pe care a modificat-o în parte, în

sensul că: au fost obligați intimații pârâți G., H. și

I. la plata către apelanții reclamanți B., C., D. și E. a

sumei de 1.016 lei, în loc de 7.115,63 lei, reprezentând cheltuieli de

judecată în apel. A fost respins restul pretențiilor din recurs

și a au fost obligați intimații reclamanți B., C., D.

și E. la plata către recurenții pârâți I., H. și G. a

sumelor de 600 lei (către G.) și 1.000 lei (către I. și

H.).

Prin Decizia nr. 474 din 21 aprilie

2011, pronunțată în dosarul nr. x/63/2009 de Curtea de Apel

Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost

respinsă cererea de îndreptare, lămurire și completare a

Deciziei civile nr. 281/R din 8 martie 2011 a Curții de Apel Brașov

formulată de recurenții reclamanți C., E., B. și D., în

contradictoriu cu recurenții pârâți I., H. și G..

Prin Decizia nr. 1086 din 30 mai 2012,

pronunțată în dosarul nr. x/64/2012 de Curtea de Apel Brașov,

secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de

conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost respinsă

contestația în anulare formulată de contestatorii C., B., E. și

D., împotriva Deciziei civile nr. 281/2011, pronunțată de Curtea de

Apel Brașov și obligați contestatorii la plata către

intimata I., a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 lei.

După soluționarea

irevocabilă a dosarului nr. x/215/2008 al Judecătoriei Craiova,

reclamanții au solicitat continuarea judecății în dosarul nr.

x/215/2006 al Judecătoriei Craiova, iar după repunerea pe rol, cauza

a fost strămutată de la Judecătoria Craiova la Judecătoria

Miercurea-Ciuc.

Printr-o precizare de acțiune,

reclamanții au solicitat, în plus față de cererile formulate

anterior suspendării, să se constate că testamentul lăsat

de defuncta F. în anul 1946 a fost revocat prin testamentul lăsat în anul

1958.

Prin Sentința civilă nr. 261

din 21 ianuarie 2013, pronunțată în dosarul nr. x/215/2006 de

Judecătoria Miercurea-Ciuc, a fost admisă excepția lipsei

calității procesuale active și excepția lipsei de interes a

reclamanților și, în consecință, a fost respinsă

acțiunea formulată de reclamanții B., C.., D. și E., în

contradictoriu cu pârâții G., H., I. și Consiliul Local Craiova.

Reclamanții au fost obligați la plata sumei de 1.500 lei, către

pârâta I., cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin Decizia nr. 629 din 12 iunie

2013, Tribunalul Harghita, secția civilă, a respins recursul formulat

de reclamanții B., C., D. și E. împotriva Sentinței civile nr.

261 din data de 21 ianuarie 2013, pronunțată de Judecătoria

Miercurea-Ciuc și a obligat recurenții la plata sumei de 2.000,00

lei, reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatei I.

Împotriva acestei ultime decizii

civile reclamanții B., C., D., E. au formulat cerere de revizuire,

înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita sub nr. x/96/2013 din data de

9 iulie 2013, prin care au fost invocate motivele de revizuire prevăzute de

art. 322 alin. (1) pct. 1, 2, 5 și 7 C. proc. civ.

Prin încheierea de

ședință de la 20 aprilie 2016, Tribunalul Harghita a dispus

disjungerea motivului de revizuire prevăzut de art. 322 alin. (1) pct. 7

C. proc. civ., iar prin Decizia civilă nr. 32/R din 21 aprilie 2016, a

respins cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322

alin. (1) pct. 1, 2 și 5 C. proc. civ.

Prin Decizia civilă nr. 33/R din

21 aprilie 2016, Tribunalul Harghita a declinat competența de

soluționare a cererii de revizuire cu privire la motivul de revizuire

prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în favoarea Înaltei Curți

de Casație și Justiție, cauza fiind înregistrată

inițial la secția a II-a, care prin încheierea de

ședință nr. 1919 din 15 noiembrie 2016 a scos cauza de pe rol

și a înaintat-o secției I civile, considerând că nu are

competența funcțională de a o soluționa, în raport de

obiectul acțiunii, acela de revendicare imobiliară.

În susținerea motivului de

revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în esență,

revizuenții au arătat, că trebuie anulată Sentința

civilă nr. 261/2013 a Judecătoriei Miercurea-Ciuc, întrucât în mod

greșit prin aceasta s-au admis excepțiile privind lipsa

calității procesuale active a reclamanților și lipsa de

interes a acestora. Au considerat că problema aflată în discuție

și supusă revizuirii este legată de calitatea procesual

activă a reclamanților și interesului acestora în capetele de

cerere ale acțiunii din dosarul nr. x/2015/2006.

Au considerat că decizia

atacată cu revizuire este potrivnică Deciziei nr. 85/2009 a

Tribunalului Dolj, Deciziei nr. 674/2009 a Curții de Apel Craiova,

Deciziei nr. 218/2010 a Tribunalului Brașov și celor două

hotărâri de strămutare.

Revizuenții au arătat

că se "contestă și eroarea judiciară" cu privire

la reținerea lipsei de interes și de calitate procesuală a

reclamanților, prin înlăturarea de la judecata excepțiilor a

Deciziei nr. 1086/R/2012, pronunțată de Curtea de Apel Brașov

și invocată de reclamanți pentru respingerea acestora.

Se apreciază că decizia

revizuită le aduce pagube materiale enorme și umilință

și este potrivnică și deciziilor nr. 674/2009 a Curții de

Apel Craiova, nr. 218/2010 a Tribunalului Brașov și nr. 281/R/2011 a

Curții de Apel Brașov.

La termenul de judecată din 2

februarie 2017, instanța a pus în discuția părților

admisibilitatea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art.

322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., în raport de dispozițiile art. 326

alin. (3) C. proc. civ.

Examinând cererea de revizuire prin

prisma condițiilor de admisibilitate cerute de prevederile art. 322 pct. 7

C. proc. civ., Înalta Curte, constată că acestea nu sunt îndeplinite,

pentru următoarele considerente:

Prin Decizia civilă nr. 629/R din

12 iunie 2013 a Tribunalului Harghita, secția civilă, a fost respins

recursul formulat de reclamanții B., C., D. și E. împotriva

Sentinței civile nr. 261 din data de 21 ianuarie 2013,

pronunțată de Judecătoria Miercurea-Ciuc și au fost

obligați recurenții la plata sumei de 2.000,00 lei reprezentând

cheltuieli de judecată în favoarea intimatei I..

Se invocă de către

revizuenții-reclamanți, contrarietatea Deciziei civile nr. 629R din

12 iunie 2013 a Tribunalului Harghita, față de Sentința

civilă nr. 261 din 21 ianuarie 2013 a Judecătoriei Miercurea-Ciuc,

Decizia nr. 85 din 6 februarie 2009, a Tribunalului Dolj, Decizia nr. 674 din

21 mai 2009 a Curții de Apel Craiova, cele două hotărâri prin

care s-a pronunțat strămutarea cauzei, Decizia nr. 281 din 8 martie

2011 a Tribunalului Brașov, Decizia nr. 474 din 21 aprilie 2011 a

Curții de Apel Brașov și Decizia nr. 1086 din 30 mai 2012 a

Curții de Apel Brașov.

Potrivit dispozițiilor art. 326

alin. (3) C. proc. civ. "Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea

revizuirii și la faptele pe care se întemeiază".

Această dispoziție

legală fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra

unei cereri de revizuire, indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se

fundamentează.

Potrivit dispozițiilor art. 322

alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase

definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei

hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când

evocă fondul, se poate cere: dacă există hotărâri

definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade

deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași

persoane, având aceeași calitate.

Astfel, acest motiv de revizuire

sancționează încălcarea principiului puterii lucrului judecat,

atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite,

făcând astfel imposibilă executarea simultană a două

hotărâri, întrucât fiecare dintre părți se prevalează de

hotărârea care îi este favorabilă, iar ieșirea din această

situație nu se poate realiza decât prin revizuirea și, concomitent,

anularea ultimei hotărâri.

Pentru a se statua asupra admisibilității

unei cereri de revizuire în această ipoteză legală, în

principiu, trebuie îndeplinite următoarele condiții: să fie

vorba despre hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele

nu s-a rezolvat fondul cauzei, să fie vorba despre hotărâri

pronunțate în același litigiu (cu tripla identitate de

părți, obiect și cauză), hotărârile respective să

fi fost pronunțate nu în același proces, ci în procese sau dosare

diferite, iar în al doilea proces, să nu fi fost invocată

excepția puterii de lucru judecat, sau chiar dacă a fost

invocată, instanța să nu se fi pronunțat asupra ei.

Verificând conținutul

hotărârilor se constată că prima contrarietate este

invocată față de Sentința civilă nr. 261 din 21

ianuarie 2013 a Judecătoriei Miercurea-Ciuc, care este pronunțată

în același dosar cu decizia revizuită, însă în faze procesuale

diferite, respectiv, fond și recurs.

În cadrul aceluiași proces, nu se

poate ajunge la hotărâri potrivnice, întrucât, chiar dacă în diferite

faze sau cicluri procesuale, soluțiile pot fi diferite de cele anterioare,

în final o singură hotărâre pune capăt judecății.

În această împrejurare, se

constată că textul invocat de revizuenți nu este aplicabil

dacă prin două hotărâri judecătorești nu au fost

soluționate două cereri de chemare în judecată distincte, ci

acestea au fost pronunțate în cadrul aceluiași proces, dar în cicluri

procesuale diferite.

Revizuenții invocă

contrarietatea și față de Decizia nr. 85 din 6 februarie 2009, a

Tribunalului Dolj, Decizia nr. 674 din 21 mai 2009 a Curții de Apel

Craiova, Decizia nr. 281 din 8 martie 2011 a Tribunalului Brașov, Decizia

nr. 474 din 21 aprilie 2011 a Curții de Apel Brașov, Decizia nr. 1086

din 30 mai 2012 a Curții de Apel Brașov și cele două

hotărâri prin care s-a dispus strămutarea.

Toate aceste decizii față de

care se invocă contrarietatea sunt pronunțate în dosarul nr.

x/215/2008 al Judecătoriei Craiova, strămutat în apel de la

Tribunalul Dolj la Tribunalul Brașov, în care, ca urmare a disjungerii

dispuse prin încheierea de ședință de la 6 februarie 2008 de

către Judecătoria Craiova, au fost soluționate capetele de

cerere formulate de reclamanți cu privire la constatarea

nulității și caducității testamentelor lăsate de

defuncta F. în anul 1946 și în anul 1958 și a nulității

certificatelor de calitate de moștenitor nr. x/1995 și nr. y/2001,

emise în baza acestor testamente, în timp ce în dosarul nr. x/215/2006 al

Judecătoriei Miercurea-Ciuc, (strămutat de la Judecătoria

Craiova după repunerea cauzei pe rol) soluționat, prin decizia a

cărei revizuire se solicită au fost soluționate cererile

referitoare la anularea dispoziției nr. x/2001 a Consiliului local

Craiova, restituirea imobilului notificat și constatarea revocării

testamentului din 1946, prin cel din 1956.

Se constată astfel că, prin

disjungerea dispusă de instanță s-au format două dosare,

care au avut părți, obiecte și cauze diferite.

Pe lângă lipsa de identitate de

obiect arătată, în speță nu există nici identitatea de

cauză cerută de text pentru cele două pricini, întrucât,

litigiul soluționat prin Decizia nr. 281/R/2011, a avut ca temei juridic

dispozițiile art. 920, 921, 924 și 927 C. civ., iar cel finalizat

prin Decizia nr. 629 din 12 iunie 2013 a avut drept temei dispozițiile

Legii nr. 10/2001.

Nici identitatea de părți nu

se verifică, întrucât în al doilea dosar este pârât și Consiliul

Local Craiova.

Cum nu sunt îndeplinite cele trei

condiții impuse cumulativ, insuficiența menționată, a

lipsei identității de părți, obiect și cauză,

înlătură aplicarea dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

De altfel, tot ca aspect de

admisibilitate a revizuirii întemeiată pe pct. 7 al art. 322 C. proc.

civ., trebuie menționat și faptul că în cadrul celui de-al

doilea litigiu, finalizat cu Decizia nr. 629 din data de 12 iunie 2013, s-a discutat

autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 218 A din 4 noiembrie 2010 a

Tribunalului Brașov, irevocabilă, prin Decizia nr. 281/R/2011 a

Curții de Apel Brașov - invocate ca pretins potrivnice.

Astfel, instanța a considerat

că excepțiile lipsei calității procesuale active și a

lipsei de interes a reclamanților sunt întemeiate, întrucât față

de aceștia, prin Decizia nr. 218/2010 a Tribunalului Brașov,

irevocabilă prin Decizia nr. 281/2011 a Curții de apel Brașov,

s-a reținut cu putere de lucru judecat că nu sunt moștenitorii

defunctei F. și, prin urmare, în cauza având ca obiect anularea

dispoziției nr. x/2001 emisă de Consiliul Local Craiova, nu pot

justifica un interes.

Separat de aceasta, în realitate,

revizuenții sunt nemulțumiți de soluția

pronunțată în cel de al doilea dosar, arătând că

înțeleg să "conteste eroarea juridică" prin care s-a

reținut lipsa calității procesuale active și lipsa de

interes a acestora, susținere care, însă, nu se încadrează în

dispozițiile textului legal menționat, întrucât pe calea revizuirii

legiuitorul nu a urmărit să deschidă părților calea

recursului la recurs, ci, fiind vorba de o cale extraordinară de atac, de

retractare, revizuirea este admisibilă numai în cazurile limitativ

prevăzute de lege.

În consecință, pentru

considerentele arătate, cererea întemeiată pe dispozițiile art.

322 pct. 7 C. proc. civ. va fi inadmisibilă.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă,

cererea de revizuire formulată de revizuenții C., D., B., E.

împotriva Deciziei nr. 629 din data de 12 iunie 2013, pronunțată de

Tribunalul Harghita, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 2 februarie 2017.

Procesat

de GGC - CL