ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 241/2017

Decizia nr. 241/2017 Asupra cauzei de față, constată următoarele; Prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată la data de 6 februarie 2008 (după casarea în apel, cu trimitere spre rejudecarea la aceeași instanța de fond - Judecătoria Craiova), moștenitorii reclamantei inițiale A., respectiv, B., C., D. și E. au solicitat constatarea lipsei de valoare juridică a testamentelor lăsate de F. încheiate în anii 1946, respectiv 1958, constatarea caducității acestora, constatarea nulității certificatelor de moștenitor emise în baza testamentelor atacate, constatarea calității reclamantei A. de unic moștenitor al defunctei F., anularea Dispoziției nr. 4571/2001 emisă de Consiliului Local Craiova și restituirea în natură a imobilului pentru care s-a depus notificarea.

Prin încheierea de ședință de la 6 februarie 2008, pronunțată în dosarul nr. x/215/2006 al Judecătoriei Craiova, s-a dispus disjungerea cererilor de constatare a nulității și caducității testamentelor lăsate de defuncta F. în anul 1946 și în anul 1958 și a nulității certificatelor de calitate de moștenitor nr. x/1995 și nr. x/2001 emise în temeiul acestor testamente, pentru a căror soluționare s-a format dosarul nr. x/215/2008 al Judecătoriei Craiova, de cererile privind anularea dispoziției nr. x/2001 a Consiliului local Craiova și restituirea imobilului situat în Craiova, iar prin încheierea de ședința de la 5 martie 2008 s-a dispus și suspendarea cauzei până la soluționarea definitivă dosarului nr. x/215/2008.

Prin Sentința civilă nr. 3626 din 12 martie 2008, pronunțată în dosarul nr. x/215/2008, Judecătoria Craiova a respins acțiunea precizată formulată de reclamanta A. și continuată de moștenitorii B., C., D. și E., în contradictoriu cu pârâții G., H. și I. și a obligat reclamanții la plata către pârâtul G. a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată. Prin Decizia nr. 85 din 6 februarie 2009, pronunțată în dosarul nr. x/215/2008, Tribunalul Dolj a admis apelul declarat de reclamanți împotriva Sentinței civile nr. 3626 din 12 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, pe care a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Prin Decizia nr. 674 din 21 mai 2009, pronunțată în dosarul nr. x/215/2008, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis recursul declarat de recurenții pârâți G., I. și H., împotriva Deciziei civile nr. 85 din 6 februarie 2009 a Tribunalului Dolj, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe - Tribunalul Dolj. Cu ocazia rejudecării, dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Dolj sub nr. x/63/2009 și prin încheierea pronunțată la data de 13 noiembrie 2009 s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea acesteia la Tribunalul Brașov, ca urmare a admiterii cererii apelanților reclamanți de strămutare a judecării cauzei. La Tribunalul Brașov, cauză a fost înregistrată sub nr. x/63/2009.

Prin Decizia civilă nr. 218/A din 4 noiembrie 2010, Tribunalul Brașov, secția civilă, a admis apelul declarat de apelanții reclamanți B., C., D. și E. - ultimii doi prin mandatari B. și C. - împotriva Sentinței civile nr. 3626 din 12 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul civil nr. x/215/2008 pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a admis în parte, acțiunea reclamanților astfel cum a fost precizată și, în consecință, a constatat nulitatea absolută a Certificatului de calitate de moștenitor nr. 159 din 19 decembrie 2001 eliberat de BNP J. (în dosarul nr. x/2001, la care s-au conexat dosar nr. x/2001 și dosar nr. x/2001), ca urmare a revocării tacite a testamentului întocmit de testatoarea F. la data de 10 iunie 1958; a respins restul pretențiilor și a obligat pe intimații-pârâți G., H. și I. la plata către apelanții-reclamanți B., C., D. și E. a sumei de 7.115,63 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Prin Decizia nr. 281 din 8 martie 2011, pronunțată în dosarul nr. x/63/2009 de Curtea de Apel Brașov, a fost respins recursul declarat de recurenții reclamanți, astfel cum a fost completat, împotriva Deciziei civile nr. 218/A din 4 noiembrie 2010 a Tribunalului Brașov. Prin aceeași decizie au fost admise, în parte, recursurile declarate de recurenții pârâți I., H. și G., împotriva Deciziei civile nr. 218/A din 4 noiembrie 2010 a Tribunalului Brașov, pe care a modificat-o în parte, în sensul că: au fost obligați intimații pârâți G., H. și I. la plata către apelanții reclamanți B., C., D. și E. a sumei de 1.016 lei, în loc de 7.115,63 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel. A fost respins restul pretențiilor din recurs și a au fost obligați intimații reclamanți B., C., D. și E. la plata către recurenții pârâți I., H. și G. a sumelor de 600 lei (către G.) și 1.000 lei (către I. și H.).

Prin Decizia nr. 474 din 21 aprilie 2011, pronunțată în dosarul nr. x/63/2009 de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost respinsă cererea de îndreptare, lămurire și completare a Deciziei civile nr. 281/R din 8 martie 2011 a Curții de Apel Brașov formulată de recurenții reclamanți C., E., B. și D., în contradictoriu cu recurenții pârâți I., H. și G.. Prin Decizia nr. 1086 din 30 mai 2012, pronunțată în dosarul nr. x/64/2012 de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost respinsă contestația în anulare formulată de contestatorii C., B., E. și D., împotriva Deciziei civile nr. 281/2011, pronunțată de Curtea de Apel Brașov și obligați contestatorii la plata către intimata I., a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 lei.

După soluționarea irevocabilă a dosarului nr. x/215/2008 al Judecătoriei Craiova, reclamanții au solicitat continuarea judecății în dosarul nr. x/215/2006 al Judecătoriei Craiova, iar după repunerea pe rol, cauza a fost strămutată de la Judecătoria Craiova la Judecătoria Miercurea-Ciuc. Printr-o precizare de acțiune, reclamanții au solicitat, în plus față de cererile formulate anterior suspendării, să se constate că testamentul lăsat de defuncta F. în anul 1946 a fost revocat prin testamentul lăsat în anul 1958. Prin Sentința civilă nr. 261 din 21 ianuarie 2013, pronunțată în dosarul nr. x/215/2006 de Judecătoria Miercurea-Ciuc, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei de interes a reclamanților și, în consecință, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții B., C.., D. și E., în contradictoriu cu pârâții G., H., I. și Consiliul Local Craiova.

Reclamanții au fost obligați la plata sumei de 1.500 lei, către pârâta I., cu titlu de cheltuieli de judecată. Prin Decizia nr. 629 din 12 iunie 2013, Tribunalul Harghita, secția civilă, a respins recursul formulat de reclamanții B., C., D. și E. împotriva Sentinței civile nr. 261 din data de 21 ianuarie 2013, pronunțată de Judecătoria Miercurea-Ciuc și a obligat recurenții la plata sumei de 2.000,00 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatei I. Împotriva acestei ultime decizii civile reclamanții B., C., D., E. au formulat cerere de revizuire, înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita sub nr. x/96/2013 din data de 9 iulie 2013, prin care au fost invocate motivele de revizuire prevăzute de art. 322 alin. (1) pct. 1, 2, 5 și 7 C. proc.

civ. Prin încheierea de ședință de la 20 aprilie 2016, Tribunalul Harghita a dispus disjungerea motivului de revizuire prevăzut de art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., iar prin Decizia civilă nr. 32/R din 21 aprilie 2016, a respins cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 1, 2 și 5 C. proc. civ. Prin Decizia civilă nr. 33/R din 21 aprilie 2016, Tribunalul Harghita a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire cu privire la motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, cauza fiind înregistrată inițial la secția a II-a, care prin încheierea de ședință nr. 1919 din 15 noiembrie 2016 a scos cauza de pe rol și a înaintat-o secției I civile, considerând că nu are competența funcțională de a o soluționa, în raport de obiectul acțiunii, acela de revendicare imobiliară.

În susținerea motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în esență, revizuenții au arătat, că trebuie anulată Sentința civilă nr. 261/2013 a Judecătoriei Miercurea-Ciuc, întrucât în mod greșit prin aceasta s-au admis excepțiile privind lipsa calității procesuale active a reclamanților și lipsa de interes a acestora. Au considerat că problema aflată în discuție și supusă revizuirii este legată de calitatea procesual activă a reclamanților și interesului acestora în capetele de cerere ale acțiunii din dosarul nr. x/2015/2006. Au considerat că decizia atacată cu revizuire este potrivnică Deciziei nr. 85/2009 a Tribunalului Dolj, Deciziei nr. 674/2009 a Curții de Apel Craiova, Deciziei nr. 218/2010 a Tribunalului Brașov și celor două hotărâri de strămutare.

Revizuenții au arătat că se "contestă și eroarea judiciară" cu privire la reținerea lipsei de interes și de calitate procesuală a reclamanților, prin înlăturarea de la judecata excepțiilor a Deciziei nr. 1086/R/2012, pronunțată de Curtea de Apel Brașov și invocată de reclamanți pentru respingerea acestora. Se apreciază că decizia revizuită le aduce pagube materiale enorme și umilință și este potrivnică și deciziilor nr. 674/2009 a Curții de Apel Craiova, nr. 218/2010 a Tribunalului Brașov și nr. 281/R/2011 a Curții de Apel Brașov. La termenul de judecată din 2 februarie 2017, instanța a pus în discuția părților admisibilitatea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc.

civ., în raport de dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ. Examinând cererea de revizuire prin prisma condițiilor de admisibilitate cerute de prevederile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., Înalta Curte, constată că acestea nu sunt îndeplinite, pentru următoarele considerente: Prin Decizia civilă nr. 629/R din 12 iunie 2013 a Tribunalului Harghita, secția civilă, a fost respins recursul formulat de reclamanții B., C., D. și E. împotriva Sentinței civile nr. 261 din data de 21 ianuarie 2013, pronunțată de Judecătoria Miercurea-Ciuc și au fost obligați recurenții la plata sumei de 2.000,00 lei reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatei I.. Se invocă de către revizuenții-reclamanți, contrarietatea Deciziei civile nr. 629R din 12 iunie 2013 a Tribunalului Harghita, față de Sentința civilă nr. 261 din 21 ianuarie 2013 a Judecătoriei Miercurea-Ciuc, Decizia nr. 85 din 6 februarie 2009, a Tribunalului Dolj, Decizia nr. 674 din 21 mai 2009 a Curții de Apel Craiova, cele două hotărâri prin care s-a pronunțat strămutarea cauzei, Decizia nr. 281 din 8 martie 2011 a Tribunalului Brașov, Decizia nr. 474 din 21 aprilie 2011 a Curții de Apel Brașov și Decizia nr. 1086 din 30 mai 2012 a Curții de Apel Brașov.

Potrivit dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. "Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază". Această dispoziție legală fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire, indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează. Potrivit dispozițiilor art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere: dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Astfel, acest motiv de revizuire sancționează încălcarea principiului puterii lucrului judecat, atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, făcând astfel imposibilă executarea simultană a două hotărâri, întrucât fiecare dintre părți se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieșirea din această situație nu se poate realiza decât prin revizuirea și, concomitent, anularea ultimei hotărâri.

Pentru a se statua asupra admisibilității unei cereri de revizuire în această ipoteză legală, în principiu, trebuie îndeplinite următoarele condiții: să fie vorba despre hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei, să fie vorba despre hotărâri pronunțate în același litigiu (cu tripla identitate de părți, obiect și cauză), hotărârile respective să fi fost pronunțate nu în același proces, ci în procese sau dosare diferite, iar în al doilea proces, să nu fi fost invocată excepția puterii de lucru judecat, sau chiar dacă a fost invocată, instanța să nu se fi pronunțat asupra ei. Verificând conținutul hotărârilor se constată că prima contrarietate este invocată față de Sentința civilă nr. 261 din 21 ianuarie 2013 a Judecătoriei Miercurea-Ciuc, care este pronunțată în același dosar cu decizia revizuită, însă în faze procesuale diferite, respectiv, fond și recurs.

În cadrul aceluiași proces, nu se poate ajunge la hotărâri potrivnice, întrucât, chiar dacă în diferite faze sau cicluri procesuale, soluțiile pot fi diferite de cele anterioare, în final o singură hotărâre pune capăt judecății. În această împrejurare, se constată că textul invocat de revizuenți nu este aplicabil dacă prin două hotărâri judecătorești nu au fost soluționate două cereri de chemare în judecată distincte, ci acestea au fost pronunțate în cadrul aceluiași proces, dar în cicluri procesuale diferite. Revizuenții invocă contrarietatea și față de Decizia nr. 85 din 6 februarie 2009, a Tribunalului Dolj, Decizia nr. 674 din 21 mai 2009 a Curții de Apel Craiova, Decizia nr. 281 din 8 martie 2011 a Tribunalului Brașov, Decizia nr. 474 din 21 aprilie 2011 a Curții de Apel Brașov, Decizia nr. 1086 din 30 mai 2012 a Curții de Apel Brașov și cele două hotărâri prin care s-a dispus strămutarea.

Toate aceste decizii față de care se invocă contrarietatea sunt pronunțate în dosarul nr. x/215/2008 al Judecătoriei Craiova, strămutat în apel de la Tribunalul Dolj la Tribunalul Brașov, în care, ca urmare a disjungerii dispuse prin încheierea de ședință de la 6 februarie 2008 de către Judecătoria Craiova, au fost soluționate capetele de cerere formulate de reclamanți cu privire la constatarea nulității și caducității testamentelor lăsate de defuncta F. în anul 1946 și în anul 1958 și a nulității certificatelor de calitate de moștenitor nr. x/1995 și nr. y/2001, emise în baza acestor testamente, în timp ce în dosarul nr. x/215/2006 al Judecătoriei Miercurea-Ciuc, (strămutat de la Judecătoria Craiova după repunerea cauzei pe rol) soluționat, prin decizia a cărei revizuire se solicită au fost soluționate cererile referitoare la anularea dispoziției nr. x/2001 a Consiliului local Craiova, restituirea imobilului notificat și constatarea revocării testamentului din 1946, prin cel din 1956. Se constată astfel că, prin disjungerea dispusă de instanță s-au format două dosare, care au avut părți, obiecte și cauze diferite.

Pe lângă lipsa de identitate de obiect arătată, în speță nu există nici identitatea de cauză cerută de text pentru cele două pricini, întrucât, litigiul soluționat prin Decizia nr. 281/R/2011, a avut ca temei juridic dispozițiile art. 920, 921, 924 și 927 C. civ., iar cel finalizat prin Decizia nr. 629 din 12 iunie 2013 a avut drept temei dispozițiile Legii nr. 10/2001. Nici identitatea de părți nu se verifică, întrucât în al doilea dosar este pârât și Consiliul Local Craiova. Cum nu sunt îndeplinite cele trei condiții impuse cumulativ, insuficiența menționată, a lipsei identității de părți, obiect și cauză, înlătură aplicarea dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. De altfel, tot ca aspect de admisibilitate a revizuirii întemeiată pe pct. 7 al art. 322 C. proc.

civ., trebuie menționat și faptul că în cadrul celui de-al doilea litigiu, finalizat cu Decizia nr. 629 din data de 12 iunie 2013, s-a discutat autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 218 A din 4 noiembrie 2010 a Tribunalului Brașov, irevocabilă, prin Decizia nr. 281/R/2011 a Curții de Apel Brașov - invocate ca pretins potrivnice. Astfel, instanța a considerat că excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a reclamanților sunt întemeiate, întrucât față de aceștia, prin Decizia nr. 218/2010 a Tribunalului Brașov, irevocabilă prin Decizia nr. 281/2011 a Curții de apel Brașov, s-a reținut cu putere de lucru judecat că nu sunt moștenitorii defunctei F. și, prin urmare, în cauza având ca obiect anularea dispoziției nr. x/2001 emisă de Consiliul Local Craiova, nu pot justifica un interes.

Separat de aceasta, în realitate, revizuenții sunt nemulțumiți de soluția pronunțată în cel de al doilea dosar, arătând că înțeleg să "conteste eroarea juridică" prin care s-a reținut lipsa calității procesuale active și lipsa de interes a acestora, susținere care, însă, nu se încadrează în dispozițiile textului legal menționat, întrucât pe calea revizuirii legiuitorul nu a urmărit să deschidă părților calea recursului la recurs, ci, fiind vorba de o cale extraordinară de atac, de retractare, revizuirea este admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de lege. În consecință, pentru considerentele arătate, cererea întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. va fi inadmisibilă.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenții C., D., B., E. împotriva Deciziei nr. 629 din data de 12 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Harghita, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 februarie 2017. Procesat de GGC - CL