ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1899/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Decizia nr. 629/R din 12 iunie 2013 Tribunalul Harghita, secția civilă, a respins recursul formulat de reclamanții S.E.P., P.E.L., S.E.M. și T.E.S. împotriva Sentinței civile nr. 261 din data de 21 ianuarie 2013, pronunțată de Judecătoria Miercurea Ciuc, a obligat recurenții la plata sumei de 2000,00 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatei T.A.M.. Instanța de fond a reținut că reclamanții S.E.P., P.E.L., S.E.M. și T.E.S., în contradictoriu cu pârâții D.M.A., C.T., T.A.M.

și Consiliul Local Craiova au solicitat restituirea imobilului situat în Craiova, str. A. nr. 12, anularea Dispoziției nr. 4571/2001 a Consiliului Local Craiova și să se constate că testamentul din anul 1946, lăsat de defuncta M.V., a fost revocat prin testamentul lăsat de defunctă în anul 1958. Ulterior, reclamanta și-a completat acțiunea cu solicitarea de constatare a nulității și caducității testamentelor lăsate de defuncta M.V. în anul 1946 și în anul 1958, a nulității Certificatelor de calitate de moștenitor nr. 583/1995 și nr. 159/2001 emise în temeiul acestor testamente și a faptului că este unica moștenitoare a acestei defuncte, prin urmare, îndreptățită la restituirea imobilului situat în Craiova, str. A., nr. 12, ce a aparținut defunctei.

După soluționarea irevocabilă a dosarului nr. 3688/215/2008, reclamanții au solicitat continuarea judecății, iar după repunerea pe rol, cauza a fost strămutată la Judecătoria Miercurea Ciuc. Printr-o precizare de acțiune, formulată în prezenta cauză, reclamanții au solicitat, în plus față de cererile formulate anterior suspendării, să se constate că testamentul lăsat de defuncta M.V. în anul 1946 a fost revocat prin testamentul lăsat în anul 1958. Pronunțându-se cu prioritate asupra excepțiilor lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a reclamanților, instanța de fond a reținut că, prin Sentința civilă nr. 3.626 din 12 martie 2008 a Judecătoriei Craiova, s-a reținut că prin testamentul din anul 1946 M.V.

a lăsat întreaga sa avere mobilă și imobilă nepotului său M.I.C., prin testamentul din anul 1958 a lăsat imobilul din str. B.B. nr. 14 nepotului său T.C.u, iar prin H.C.M. Craiova nr. 116 din 9 februarie 1960, imobilul din str. B.B. nr. 14 a trecut în proprietatea statului. M.V. a decedat la 20 iunie 1960, având ca moștenitori testamentari pe M.I.C., potrivit Certificatului de calitate de moștenitor nr. 583/1995 și pe T.C., potrivit certificatului de calitate de moștenitor nr. 159/2001. M.I.C. a decedat la data de 13 august 1960, având ca moștenitori pe C.A., C.T. și T.A.M., iar T.C. a decedat în anul 1969, având ca moștenitori pe C.A. și D.M.A. Instanța a constatat că cele două testamente nu sunt nici caduce și nici nule, și a respins cererea de constatare a nulității certificatelor de calitate de moștenitor emise în baza acestora, cu motivarea că reclamanții nu au calitate de moștenitori ai defunctei M.V.

Concluzionând, prima instanță a reținut că s-a stabilit cu putere de lucru judecat că reclamanții nu sunt moștenitori ai defunctei M.V., nu au calitate procesuală activă să repună în discuție devoluțiunea succesiunii defunctei prin intermediul cererii de constatare a revocării testamentului din anul 1946 și, în consecință, nu au interes să solicite anularea Dispoziției nr. 4571/2001 a Consiliului Local Craiova, cererea de restituire a imobilului din str. A., nr. 12 nefiind decât consecința anulării Dispoziției nr. 4571/2001. Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții S.E.P., P.E.L., S.E.M. și T.E.S., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și judecarea cauzei pe fond în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată.

În drept s-a invocat încălcarea prevederilor art. 304 pct. 5, 6, 7, 8, 9 C. proc. civ. art. 105 alin. (2) raportat la art. 312 (5) C. proc. civ. Recurenții susțin că excepțiile s-au invocat și s-au judecat numai împotriva unor note de ședință din 29 octombrie 2012 și care sunt semnate numai de către un reclamant (dintre cei 4 reclamanți) anume numai de către reclamantul S.P. și nu în raport de întreaga cauză. Din acest motiv, recurenții apreciază că rezultatul judecății este total eronat și nelegal, atât pe fond cât și procedural și datorită absenței acestor probe.

Recurenții au mai susținut că pârâții nici nu au calitate procesuală privind restituirea imobilelor, deoarece pretinsul testament din anul 1946 este revocat pentru bunurile imobile de către testamentul din anul 1958 deja găsit și el revocat de către instanțe și, în altă ordine de idei, pârâții nu au cerut în termen legal și niciodată timp de peste 10 ani succesiunea testamentară pe baza pretinsului testament din anul 1946, dând astfel dovada că au știut că este fals, caduc, revocat, fără nicio valoare juridică. S-a mai criticat stabilirea greșită și a cadrului procesual al acțiunii, având drept consecință încălcarea principiului disponibilității și al dreptului la apărare și al accesului la un proces echitabil garantat și de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Recurenții au considerat că instanța a acordat pârâților ceea ce aceștia nu au cerut. Examinând sentința recurată sub aspectul motivelor invocate, precum și potrivit art. 304 1 C. proc. civ., Tribunalul a reținut următoarele: Potrivit art. 137 alin. (1) din C. proc. civ., instanța a soluționat cu precădere excepțiile procesuale care fac de prisos analizarea fondului. Sub aspectul excepției lipsei calității procesuale active, instanța de fond a reținut corect că, între condițiile esențiale necesare pentru punerea în mișcare și exercitarea acțiunii civile se numără calitatea procesuală. Raportându-se la reclamant, calitatea procesuală (activă) semnifică realizarea unei identități între această parte din proces și titularul dreptului pretins, sub aspect material.

Întrucât obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie constatarea nulității absolute a unui act juridic, edificator sub această privință este regimul juridic al sancțiunii nulității absolute. Referitor la excepția lipsei interesului, condiție de exercitare a acțiunii civile constând în folosul practic urmărit de către titularul acțiunii civile, instanța reține că acesta trebuie să fie născut și actual, personal, direct și legitim. Din acest punct de vedere cercul persoanelor care pot cere constatarea nulității se restrânge în raport cu condițiile evocate, necesar a fi întrunite sub aspectul folosului practic urmărit. Recurenții au criticat hotărârea primei instanțe considerând că aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină și pe de altă parte cuprinde și motive contradictorii.

Tribunalul a reținut că, potrivit art. 261 alin. (1) C. proc. civ, hotărârea instanței de fond trebuie să cuprindă, între altele, motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și cele pentru care au fost înlăturate susținerile părților. Acest text a consacrat principiul potrivit căruia hotărârile trebuie să fie motivate, iar nerespectarea acestui principiu constituie motiv de casare potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ, rolul textului fiind acela de a se asigura o bună administrare a justiției și pentru a se putea exercita controlul judiciar de către instanțele superioare. Contrar susținerilor recurenților, hotărârea primei instanțe corespunde cerințelor prevederilor legale menționate mai sus.

S-a considerat că astfel cum s-a reținut prin decizia Curții de Apel Brașov, testamentul din anul 1958 nu poate produce niciun efect juridic, fiind revocat, iar legatele care au luat naștere în baza acestuia au fost desființate. În speță, s-a constat că certificatul de moștenitor nr. 159/2001 este nul absolut, fiind emis în baza unui testament revocat. Cât privește motivul de recurs referitoare la obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată, s-a reținut că potrivit principiului înscris de art. 274 C. proc. civ. pe lângă culpa procesuală trebuie făcută și dovada cheltuielilor efectuate. În raport de considerentele de fapt și de drept expuse, tribunalul a respins recursul formulat de reclamanți cu consecința obligării lor la plata cheltuielilor de judecată și în recurs în sumă de 2000,00 RON în favoarea intimatei T.A.M.

Împotriva Sentinței nr. 261 din 21 ianuarie 2013 a Judecătoriei Miercurea Ciuc și a Deciziei nr. 629/R din 12 iunie 2013 a Tribunalului Harghita, secția civilă, au formulat cerere de revizuire revizuenții S.P., T.S., S.M. și P.L. care au susținut următoarele motive: Se consideră că aceste două hotărâri sunt potrivnice cu alte hotărâri precedente, date de mai multe instanțe, inclusiv de Înalta Curte de Casație și Justiție. Se invocă de către revizuenți contrarietatea Deciziei civile nr. 629R din 12 iunie 2013 a Tribunalului Harghita și a Sentinței civile nr. 261 din 21 ianuarie 2013 a Judecătoriei Miercurea Ciuc cu Deciziile nr. 674 din 21 mai 2009 a Curții de Apel Craiova, nr. 1086 din 30 mai 2012 a Curții de Apel Brașov și Decizia nr. 474 din 21 aprilie 2011 a Curții de Apel Brașov.

Prin Decizia civilă nr. 629/R din 12 iunie 2013 a Tribunalului Harghita, secția civilă, invocată de revizuenți s-a respins recursul formulat de reclamanții S.E.P., P.E.L., S.E.M. și T.E.S. împotriva Sentinței civile nr. 261 din data de 21 ianuarie 2013, pronunțată de Judecătoria Miercurea Ciuc și au fost obligați recurenții la plata sumei de 2000,00 RON reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatei T.A.M. Prin Sentința civilă nr. 261 din 21 ianuarie 2013 a Judecătoriei Miercurea Ciuc s-a respins cererea formulată de reclamanți de revocare a testamentului din anul 1946. S-a reținut cu putere de lucru judecat că reclamanții S.P., T.S., S.M. și P.L. nu au calitate procesuală activă, nefiind moștenitori ai defunctei V.M.

Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând excepția inadmisibilității cererii de revizuire invocată de intimați, constată că nu se poate reține inadmisibilitatea cererii de revizuire formulate prin prisma dispozițiilor art. 322 alin. (1) teza I C. proc. civ. În această ipoteză a contrarietății de hotărâri nu este aplicabilă condiția ca hotărârile definitive contradictorii să fi evocat fondul cauzei. Verificând admisibilitatea cererii de revizuire prin raportare la dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., chestiune pusă în discuție la termenul de dezbateri din 30 mai 2014, Înalta Curte reține următoarele: Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

Art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. prevede că se poate cere revizuirea dacă există hotărâri potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane având aceeași calitate. Din analiza deciziilor indicate a fi contradictorii cu Sentința civilă nr. 261 din 21 ianuarie 2013 a Judecătoriei Miercurea Ciuc și cu Decizia civilă nr. 629/R din 12 iunie 2013 a Tribunalului Harghita, se reține că Decizia nr. 674 din 21 mai 2009 a Curții de Apel Craiova este o decizie prin care s-a casat cu trimitere Decizia civilă nr. 85 din 6 februarie 2009 a Tribunalului Dolj. Pe de altă parte, prin Decizia nr. 1.086 din 30 mai 2012 a Curții de Apel Brașov s-a respins contestația în anulare împotriva Deciziei nr. 281/2011 a Curții de Apel Brașov prin care s-a admis în parte recursul pârâților D.M.A., C.T., T.A.M.

S-a reținut în considerentele deciziei că în privința testamentului din 1958 acesta a fost revocat de testatoare, iar cu privire la testamentul din 1946 acesta este valabil, precum și Certificatul de calitate de moștenitor nr. 583/1995. De asemenea, prin Decizia nr. 474 din 21 aprilie 20112 a Curții de Apel Brașov s-a respins cererea de îndreptare, lămurire și completare a Deciziei nr. 281/2011 pronunțată de Curtea de Apel Brașov. Prin cererea de revizuire se pretinde, în esență, nesoluționarea petitului privind constatarea revocării testamentului inițial (1946), astfel cum se dispusese prin Decizia de casare nr. 674 din 21 mai 2009 a Curții de Apel Craiova. Inițial, a existat un singur dosar, 4864.2/215/2006 având ca obiect contestația formulată de reclamanți împotriva deciziei emise în temeiul Legii nr. 10/2001, constatarea nulității și caducitatea testamentelor din 1946 și 1958 precum și anularea Certificatului de calitate de moștenitor nr. 583/1995.

După casare cu trimitere, la Judecătoria Craiova, s-au disjuns cererile privind constatarea nulității testamentelor și a Certificatului de calitate de moștenitor nr. 583/1995, fiind pronunțată Decizia civilă nr. 281/R din 8 martie 2011 a Curții de Apel Brașov. După reluarea judecății la Judecătoria Miercurea Ciuc (care fusese suspendată) cererea având ca obiect restituirea imobilului situat în Craiova, și anularea Dispoziției nr. 4.571/2001 a Consiliului local Craiova, cerere precizată prin adăugarea petitului privind constatarea revocării testamentului din 1946 prin cel din 1956, a fost soluționată prin Sentința civilă nr. 261 din 21 ianuarie 2013, în sensul respingerii acțiunii reclamanților, urmare a admiterii excepțiilor lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a reclamanților.

Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că hotărârile supuse revizuirii au fost pronunțate într-o cauză cu cereri disjunse, Decizia de casare nr. 674 din 21 mai 2009 neproducând nicio vătămare în acest sens. Adăugarea petitului privind constatarea revocării testamentului din 1946 de către reclamanți a avut loc ulterior disjungerii cererilor formulate. Astfel, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile legale de a fi în prezența a două hotărâri definitive contradictorii date de instanțe de același grad sau de grade diferite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate dar pronunțate în dosare diferite.

Pe de altă parte, din cuprinsul Sentinței civile nr. 261/2013 a Judecătoriei Miercurea Ciuc rezultă că s-a dezbătut excepția autorității de lucru judecat și anume s-a invocat această excepție și s-a reținut că reclamanții nu au calitate procesuală activă pentru petitul privind constatarea revocării testamentului din 1946, în considerarea celor statuate prin Decizia nr. 281/R/2011 a Curții de Apel Brașov. Prin Sentința civilă nr. 261 din 21 ianuarie 2013 a Judecătoriei Miercurea Ciuc s-a reținut puterea de lucru judecat a Deciziei civile nr. 281 R din 8 martie 2011 a Curții de Apel Brașov prin care s-a considerat că moștenirea fiind testamentară, reclamanții nu vor mai putea veni la succesiune, neavând calitatea de moștenitori rezervatari.

Scopul acestei căi de atac este acela de a evita contradicțiile din hotărârile judecătorești, cerință ce valorifică efectul negativ al autorității de lucru judecat, și anume: interzicerea reluării aceleiași judecăți, în condițiile identității de elemente reglementate de art. 1201 C. civ. Celelalte critici formulate de revizuenți constituie critici de nelegalitate a hotărârilor supuse revizuirii asupra cărora instanța nu poate face reaprecieri în acest cadru procesual, dându-se eficiență, cu ocazia soluționării petitului cu privire la constatarea nulității testamentului din 1946 (urmare a disjungerii) puterii de lucru judecat a Deciziei civile nr. 281/R/2011 a Curții de Apel Brașov.

De altfel, prin Sentința civilă nr. 261/2013 a Judecătoriei Miercurea Ciuc s-a dat corect eficiență puterii de lucru judecat a primei hotărâri prin care se constatase că testamentul din 1946 producea efecte, reclamanții neavând vocația la succesiunea autorului, în lipsa calității de moștenitori rezervatari. În concluzie, instanța observă că în cauză nu este îndeplinită condiția prevăzută de lege pentru admisibilitatea cererii de revizuire și anume aceea de a exista hotărâri potrivnice date în una și aceeași pricină, în dosare diferite. Aceasta întrucât posibilitatea de a solicita revizuirea întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este supusă condiției ca hotărârile potrivnice să conțină elemente caracteristice existenței lucrului judecat, iar rațiunea reglementării izvorăște din necesitatea de a se înlătura nelegalitatea comisă ca urmare a soluționării aceleiași cauze prin două hotărâri, în mod diferit, cu nesocotirea lucrului judecat.

În consecință, nefiind îndeplinită condiția de admisibilitate a revizuirii, ce decurge din dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire dedusă judecății, ca inadmisibilă. Având în vedere dispozițiile art. 274 C. proc. civ. vor fi obligați revizuenții S.P., T.S., S.M. și P.L. la 1.000 RON cheltuieli de judecată către intimații T.A.M. și C.T.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenții S.P., T.S., S.M. și P.L. împotriva Sentinței nr. 261 din 21 ianuarie 2013 a Judecătoriei Miercurea Ciuc și a Deciziei nr. 629/R din 12 iunie 2013 a Tribunalului Harghita, secția civilă. Obligă pe revizuenții S.P., T.S., S.M. și P.L. la 1000 RON cheltuieli de judecată către intimații T.A.M. și C.T. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 iunie 2014. Procesat de GGC - AM