ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2999/2014

Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M.D., continuată de moștenitorii M.E. și S.R., au fost chemați în judecată pârâții Primăria com. Crușeț, primarul acesteia, D.V., secretarul com. Crușeț, N.B., solicitând instanței de judecată să dispună anularea dispoziției emise de primar cu nr. 195 din 15 iulie 2008 și a procesului verbal din 20 iunie 2008 emis de Primăria com. Crușeț, precum și obligarea pârâtului la emiterea unei noi dispoziții legale care să respecte întocmai dispozițiile cuprinse în Decizia civilă nr. 361/2002 a Curții de Apel Craiova, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 5020 din 24 mai 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În motivarea cererii s-a susținut că pârâtul D.V., în calitate de primar al com.

Crușeț, nu a respectat dispozițiile cuprinse în hotărârea judecătorească menționată, intrată în puterea lucrului judecat. Astfel, deși prin hotărârea mai sus menționată s-a dispus repararea prin echivalent a dreptului de proprietate asupra unor bunuri ce nu au putut fi reconstituite în natură solicitantului reclamant, primarul pârât a emis o dispoziție contrară hotărârii judecătorești, stabilind că despăgubirile trebuie primite și de moștenitorii care nu au formulat cereri specifice procedurii Legii nr. 10/2001, în condițiile în care doar reclamantul este persoană îndreptățită la acordarea despăgubirilor stabilite. În urma decesului reclamantului, acțiunea a fost continuată de moștenitoarele acestuia M.E.

și S.R., introduse în cauză la data de 6 octombrie 2009 (fila 49 dosar fond). Față de faptul că dispoziția a cărei anulare se cere se referă la toți moștenitorii autorului M.I., s-a solicitat de către apărătorul reclamantului introducerea acestora în cauză pentru contradictorialitate. Instanța a încuviințat cererea, în calitate de pârâți fiind introduși în cauză numiții E.S., E.G., E.M., D.R. și P.C. (fila 86 dosar fond). Prin sentința civilă nr. 11 din 19 ianuarie 2010, Tribunalul Gorj a admis acțiunea petentului M.D. A anulat Dispoziția nr. 195 din 15 iulie 2008 emisă de primarul com. Crușeț și procesul verbal din 20 iunie 2008 emis de Primăria com. Crușeț, jud. Gorj. A obligat primarul com.

Crușeț să emită o nouă dispoziție în conformitate cu dispozitivul Deciziei civile nr. 361/2003 a Curții de Apel Craiova și a Deciziei civile nr. 5020/2006 a Înaltei Curții de Casație și Justiție. A obligat intimatul primar D.V. la plata a 600 lei cheltuieli de judecată către petent. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Prin Decizia civilă nr. 361 din 21 noiembrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Craiova s-a admis acțiunea formulată de reclamantul M.D. în temeiul Legii nr. 10/2001 în contradictoriu cu Primăria Crușeț, jud. Gorj, Prefectura Gorj și Statul român prin M.F.P. și s-a anulat Dispoziția nr. 99 din 12 noiembrie 2001 emisă de primarul acestei unități administrativ teritoriale, constatându-se că valoarea de expertiză a bunurilor imobile, teren și construcții ce au aparținut autorilor reclamantului este în sumă de 1.202.084.000 lei(vechi), sumă la care se vor stabili măsurile reparatorii prin echivalent.

S-a respins cererea de intervenție formulată direct în apel de numiții G.E., M.E., S.E., P.C.F. și D.R. S-a reținut în această hotărâre rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 5020/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție că reclamantul este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru imobilele preluate abuziv de stat în perioada de referință a legii, anume 06 martie 1945-22 decembrie 1989, de la autorul său M.I., însă în raport de concluziile raportului de expertiză întocmit de expert G.I. și de constatările efectuate cu ocazia cercetării locale s-a reținut că pe terenul în litigiu nu mai există construcțiile edificate de autorul reclamantului, existând alte construcții de utilitate publică, nefiind posibilă restituirea în natură a bunurilor, astfel că s-a stabilit dreptul reclamantului la măsuri reparatorii prin echivalent, stabilindu-se totodată valoarea de expertiză a bunurilor în cauză.

În același timp, instanța a reținut că abia în cursul procesului, în apel, ceilalți comoștenitori susmenționați au formulat în interes propriu cereri de restituire a aceluiași imobil, motiv pentru care, față de art. 294 C. proc. civ., au fost respinse. S-a constatat că atât notificarea, cât și acțiunea au fost formulate doar de reclamant, fiind singurul moștenitor îndreptățit la măsuri reparatorii. Aceste prevederi au intrat în puterea lucrului judecat prin decizia instanței supreme. În aceste condiții, emiterea de către pârâtul primarul D.V. a unei dispoziții prin care stabilește că despăgubirile se acordă și celorlalți moștenitori, invocând tocmai aceste hotărâri judecătorești, este contrară respectivelor decizii ale instanțelor, încălcând flagrant drepturile reclamantului.

Pe cale de consecință, s-a statuat ca cererea reclamantului de a se dispune obligarea pârâtului primarul D.V. la emiterea unei noi dispoziții care să respecte întocmai dispozițiile celor două hotărâri judecătorești este întemeiată. Cu aplicarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., instanța a obligat pe pârâtul, primar D.V., la plata către reclamant a 600 lei cheltuieli de judecată. Împotriva acestei sentințe au declarat apel, pârâții G.E. și Primăria com. Crușeț prin primar D.V., în calitate de președinte al Comisiei locale de aplicare a Legea nr. 10/2001, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin Decizia civilă nr. 93 din data de 6 decembrie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a respins, ca nefondate, apelurile declarate având în vedere următoarele considerente: Hotărârea instanței de fond este legală și temeinică fiind pronunțată cu stabilirea corectă a situației de fapt în limitele învestirii prin acțiunea introductivă.

Prin Decizia civilă nr. 361 din 21 noiembrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Craiova prin care s-a admis acțiunea reclamantului M.D. în temeiul Legii nr. 10/2001, s-a anulat Dispoziția primarului nr. 99 din 12 noiembrie 2001 și s-a constatat că valoarea de expertiză a bunurilor imobile, teren și construcții care au aparținut autorilor reclamantului este de 1.102.084.000 lei vechi, sumă la care s-au stabilit măsurile reparatorii, și s-a respins cererea de intervenție formulată de către intervenienții G.E., M.E., S.E., P.C.F. și D.R., decizie rămasă definitivă și irevocabilă.

Cum, în faza judecării apelului, în cadrul aceluiași proces, ceilalți moștenitori apelanți în cauza de față au formulat cereri de intervenție în interes propriu, solicitând restituirea aceluiași imobil, aceste cereri au fost respinse, soluție rămasă definitivă și irevocabilă, M.D., rămânând singurul moștenitor a cărui acțiune formulată în baza Legii nr. 10/2001 a fost admisă, constatându-se, totodată că acesta este persoana îndreptățită la măsuri reparatorii pentru imobilele preluate abuziv de către stat în perioada de referință a legii. În speță, este vorba despre situația existenței a două decizii judecătorești prin care s-a stabilit dreptul reclamantului intimat la măsuri reparatorii prin echivalent, drept stabilit în mod definitiv și irevocabil.

Față de aceste considerente, corect s-a dispus anularea dispoziției emisă ulterior de către Primăria com. Crușeț prin primar. Referitor la critica formulată de apelanta G.E. conform căreia greșit instanța de fond nu a constatat perimată acțiunea formulată de către reclamantul M.D., instanța de apel a reținut că aceasta este nefondată, în speță fiind respectate dispozițiile art. 248 C. proc. civ. Odată cu depunerea certificatului de deces al reclamantului, partea prezentă, M.E., în calitate de soție supraviețuitoare a fost de acord cu continuarea judecății. În aceste condiții, conform art. 250 alin. (3) C. proc. civ. perimarea s-a constatat suspendată, fiind vorba despre o împrejurare mai presus de voința părții.

Având în vedere aceste considerente instanța a respins apelurile, ca nefondate. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta G.E., criticând-o din perspectiva dispozițiilor art. 304. pct. 7 și 9 C. proc. civ. și susținînd următoarele critici: Hotărârea instanței de apel este nelegală întrucât nu cuprinde motivele de fapt și de drept ce au format convingerea instanței precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.(art. 304 pct. 7 C. proc. civ.) . Hotărârea atacată este nelegală sub aspectul rezolvării motivului de apel prin care pârâta a arătat că raportat la dispozițiile art. 248 și următoarele C. proc. civ., cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M.D. și continuată de moștenitoarele acestuia M.E.

și S.R. este perimată (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.). Rezolvarea dată de instanța de apel motivului de apel ce viza fondul judecării este nelegală față de dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. Recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele ce succed: Examinând hotărârea atacată din perspectiva motivului de nelegalitate invocat, Înalta Curte va constata temeinicia criticii subsumate motivului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece instanța de apel a realizat o greșită aplicare a dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., raportat la art. 250 alin. (2) C. proc. civ. În dosarul de fond suspendarea judecății cauzei pentru lipsa părților a avut loc la data de 23 septembrie 2008 (fila 36 fond).

La data de 23 septembrie 2009, instanța a dispus, din oficiu, repunerea cauzei pe rol în vederea discutării perimării, acordând termen la data de 6 octombrie 2009 (fila 36 verso dosar fond), dată la care instanța a amânat judecarea cauzei, constatând că reclamantul M.D. a decedat la data de 12 martie 2009, impunându-se introducerea în cauză a moștenitorilor acestuia. Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Art. 250 alin. (2) dispune în sensul că în cazurile prevăzute de art. 243, cursul perimării este suspendat timp de 3 luni de la data când s-au petrecut faptele care au prilejuit suspendarea judecății dacă aceste fapte s-au petrecut în cele din urmă 6 luni ale termenului de perimare.

În speță, decesul reclamantului M.D. a intervenit la data de 12 martie 2009, în primele 6 luni ale cursului perimării, iar nu în ultimele 6 luni ale termenului de perimare, așa cum prevede art. 250 alin. (2) C. proc. civ., adică în perioada 23 martie 2009 - 23 septembrie 2009, când s-a repus cauza pe rol din oficiu. În consecință, față de considerentele reținute, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin (1) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta G.E. și, cu aplicarea și a art. 296 C. proc. civ., va modifica decizia recurată în sensul admiterii apelurilor declarate de pârâții G.E. și Primăria com. Crușeț prin primar împotriva sentinței nr. ll din data de 19 ianuarie 2010 a Tribunalului Gorj, secția civilă.

Va schimba, în tot sentința și, în consecință, va constata perimată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M.D., continuată de moștenitorii M.E. și M. (S. ) R.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta G.E. împotriva Deciziei nr. 93 din data de 6 decembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă. Modifică decizia în sensul că: Admite apelurile declarate de pârâții G.E. și Primăria com. Crușeț prin primar împotriva sentinței nr. 11 din data de 19 ianuarie 2010 a Tribunalului Gorj, secția civilă. Schimbă, în tot, sentința. Constată perimată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M.D., continuată de moștenitorii M.E. și M. (S. ) R. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 noțembrie 2014.