ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2999/2014

Prin cererea de chemare în judecată

formulată de reclamantul M.D., continuată de moștenitorii M.E. și S.R., au fost

chemați în judecată pârâții Primăria com. Crușeț, primarul acesteia, D.V.,

secretarul com. Crușeț, N.B., solicitând instanței de judecată să dispună

anularea dispoziției emise de primar cu nr. 195 din 15 iulie 2008 și a

procesului verbal din 20 iunie 2008 emis de Primăria com. Crușeț, precum și

obligarea pârâtului la emiterea unei noi dispoziții legale care să respecte

întocmai dispozițiile cuprinse în Decizia civilă nr. 361/2002 a Curții de Apel

Craiova, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 5020 din 24 mai 2006 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

În

motivarea cererii s-a susținut că pârâtul D.V., în calitate de primar al com.

Crușeț, nu a respectat dispozițiile cuprinse în hotărârea judecătorească

menționată, intrată în puterea lucrului judecat. Astfel, deși prin hotărârea

mai sus menționată s-a dispus repararea prin echivalent a dreptului de

proprietate asupra unor bunuri ce nu au putut fi reconstituite în natură

solicitantului reclamant, primarul pârât a emis o dispoziție contrară hotărârii

judecătorești, stabilind că despăgubirile trebuie primite și de moștenitorii

care nu au formulat cereri specifice procedurii Legii nr. 10/2001, în

condițiile în care doar reclamantul este persoană îndreptățită la acordarea

despăgubirilor stabilite.

În urma

decesului reclamantului, acțiunea a fost continuată de moștenitoarele acestuia M.E.

și S.R., introduse în cauză la data de 6 octombrie 2009 (fila 49 dosar fond).

Față de faptul

că dispoziția a cărei anulare se cere se referă la toți moștenitorii autorului

M.I., s-a solicitat de către apărătorul reclamantului introducerea acestora în

cauză pentru contradictorialitate. Instanța a încuviințat cererea, în calitate

de pârâți fiind introduși în cauză numiții E.S., E.G., E.M., D.R. și P.C. (fila

86 dosar fond).

Prin sentința

civilă nr. 11 din 19 ianuarie 2010, Tribunalul Gorj

a admis acțiunea petentului M.D.

A anulat

Dispoziția nr. 195 din 15 iulie 2008 emisă de primarul com. Crușeț și procesul

verbal din 20 iunie 2008 emis de Primăria com. Crușeț, jud. Gorj.

A obligat

primarul com. Crușeț să emită o nouă dispoziție în conformitate cu dispozitivul

Deciziei civile nr. 361/2003 a Curții de Apel Craiova și a Deciziei civile nr. 5020/2006

a Înaltei Curții de Casație și Justiție.

A

obligat intimatul primar D.V. la plata a 600 lei cheltuieli de judecată către

petent.

Pentru a

se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Decizia civilă

nr. 361 din 21 noiembrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Craiova s-a admis

acțiunea formulată de reclamantul M.D. în temeiul Legii nr. 10/2001 în

contradictoriu cu Primăria Crușeț, jud. Gorj, Prefectura Gorj și Statul român

prin M.F.P. și s-a anulat Dispoziția nr. 99 din 12 noiembrie 2001 emisă de

primarul acestei unități administrativ teritoriale, constatându-se că valoarea

de expertiză a bunurilor imobile, teren

și construcții ce au

aparținut autorilor reclamantului este în sumă de 1.202.084.000 lei(vechi),

sumă la care se vor stabili măsurile reparatorii prin echivalent. S-a respins

cererea de intervenție formulată direct în apel de numiții G.E., M.E., S.E.,

P.C.F. și D.R.

S-a

reținut în această hotărâre rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 5020/2006 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție că reclamantul este persoană îndreptățită la

măsuri reparatorii pentru imobilele preluate abuziv de stat în perioada de

referință a legii, anume 06 martie 1945-22 decembrie 1989, de la autorul său

M.I., însă în raport de concluziile raportului de expertiză întocmit de expert

G.I. și de constatările efectuate cu ocazia cercetării locale s-a reținut că pe

terenul în litigiu nu mai există construcțiile edificate de autorul

reclamantului, existând alte construcții de utilitate publică, nefiind posibilă

restituirea în natură a bunurilor, astfel că s-a stabilit dreptul reclamantului

la măsuri reparatorii prin echivalent, stabilindu-se totodată valoarea de

expertiză a bunurilor în cauză.

În același

timp, instanța a reținut că abia în cursul procesului, în apel, ceilalți

comoștenitori susmenționați au formulat în interes propriu cereri de restituire

a aceluiași imobil, motiv pentru care, față de art. 294 C. proc. civ., au fost

respinse. S-a constatat că atât notificarea, cât și acțiunea au fost formulate

doar de reclamant, fiind singurul moștenitor îndreptățit la măsuri reparatorii.

Aceste

prevederi au intrat în puterea lucrului judecat prin decizia instanței supreme.

În aceste

condiții, emiterea de către pârâtul primarul D.V. a unei dispoziții prin care

stabilește că despăgubirile se acordă și celorlalți moștenitori, invocând

tocmai aceste hotărâri judecătorești, este contrară respectivelor decizii ale

instanțelor, încălcând flagrant drepturile reclamantului.

Pe cale

de consecință, s-a statuat ca cererea reclamantului de a se dispune obligarea

pârâtului primarul D.V. la emiterea unei noi dispoziții care să respecte

întocmai dispozițiile celor două hotărâri judecătorești este întemeiată.

Cu

aplicarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., instanța a obligat pe pârâtul,

primar D.V., la plata către reclamant a 600 lei cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel, pârâții G.E. și Primăria com. Crușeț prin primar

D.V., în calitate de președinte al Comisiei locale de aplicare a Legea nr. 10/2001,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin Decizia

civilă nr. 93 din data de 6 decembrie 2012, Curtea de Apel Craiova,

secția I civilă, a respins, ca

nefondate, apelurile declarate având în vedere următoarele considerente:

Hotărârea

instanței de fond este legală și temeinică fiind pronunțată cu stabilirea

corectă a situației de fapt în limitele învestirii prin acțiunea introductivă.

Prin Decizia civilă

nr. 361 din 21 noiembrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Craiova prin care

s-a admis acțiunea reclamantului M.D. în temeiul Legii nr. 10/2001, s-a anulat Dispoziția

primarului nr. 99 din 12 noiembrie 2001 și s-a constatat că valoarea de

expertiză a bunurilor imobile, teren și construcții care au aparținut autorilor

reclamantului este de 1.102.084.000 lei vechi, sumă la care s-au stabilit

măsurile reparatorii, și s-a respins cererea de intervenție formulată de către

intervenienții G.E., M.E., S.E., P.C.F. și D.R., decizie rămasă definitivă și

irevocabilă.

Cum, în

faza judecării apelului, în cadrul aceluiași proces, ceilalți moștenitori

apelanți în cauza de față au formulat cereri de intervenție în interes propriu,

solicitând restituirea aceluiași imobil, aceste cereri au fost respinse,

soluție rămasă definitivă și irevocabilă, M.D., rămânând singurul moștenitor a

cărui acțiune formulată în baza Legii nr. 10/2001 a fost admisă,

constatându-se, totodată că acesta este persoana îndreptățită la măsuri

reparatorii pentru imobilele preluate abuziv de către stat în perioada de

referință a legii.

În

speță, este vorba despre situația existenței a două decizii judecătorești prin

care s-a stabilit dreptul reclamantului intimat la măsuri reparatorii prin

echivalent, drept stabilit în mod definitiv și irevocabil.

Față de aceste

considerente, corect s-a dispus anularea dispoziției emisă ulterior de către

Primăria com. Crușeț prin primar.

Referitor la

critica formulată de apelanta G.E. conform căreia greșit instanța de fond nu a

constatat perimată acțiunea formulată de către reclamantul M.D., instanța de

apel a reținut că aceasta este nefondată, în speță fiind respectate

dispozițiile art. 248 C. proc. civ.

Odată cu

depunerea certificatului de deces al reclamantului, partea prezentă, M.E., în

calitate de soție supraviețuitoare a fost de acord cu continuarea judecății.

În aceste

condiții, conform art. 250 alin. (3) C. proc. civ. perimarea s-a constatat

suspendată, fiind vorba despre o împrejurare mai presus de voința părții.

Având în

vedere aceste considerente instanța a respins apelurile, ca nefondate.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs pârâta G.E., criticând-o din perspectiva dispozițiilor

art. 304. pct. 7 și 9 C. proc. civ. și susținînd următoarele

critici:

Hotărârea

instanței de apel este nelegală întrucât nu cuprinde motivele de fapt și de

drept ce au format convingerea instanței precum și cele pentru care s-au

înlăturat cererile părților.(art. 304 pct. 7 C. proc. civ.)

.

Hotărârea

atacată este nelegală sub aspectul rezolvării motivului de apel prin care

pârâta a arătat că raportat la dispozițiile art. 248 și următoarele C. proc.

civ., cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M.D. și

continuată de moștenitoarele acestuia M.E. și S.R. este perimată (art. 304 pct.

9 C. proc. civ.).

Rezolvarea

dată de instanța de apel motivului de apel ce viza fondul judecării este

nelegală față de dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Recursul este

fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele ce succed:

Examinând

hotărârea atacată din perspectiva motivului de nelegalitate invocat, Înalta Curte

va constata temeinicia criticii subsumate motivului de modificare prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece instanța de apel a realizat o greșită

aplicare a dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., raportat la art. 250 alin. (2)

C. proc. civ.

În dosarul de

fond suspendarea judecății cauzei pentru lipsa părților a avut loc la data de

23 septembrie 2008 (fila 36 fond).

La data

de 23 septembrie 2009, instanța a dispus, din oficiu, repunerea cauzei pe rol

în vederea discutării perimării, acordând termen la data de 6 octombrie 2009 (fila

36 verso dosar fond), dată la care instanța a amânat judecarea cauzei,

constatând că reclamantul M.D. a decedat la data de 12 martie 2009,

impunându-se introducerea în cauză a moștenitorilor acestuia.

Potrivit

dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată,

contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau

revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în

nelucrare din vina părții timp de un an.

Art. 250

alin. (2) dispune în sensul că în cazurile prevăzute de art. 243, cursul

perimării este suspendat timp de 3 luni de la data când s-au petrecut faptele

care au prilejuit suspendarea judecății dacă aceste fapte s-au petrecut în cele

din urmă 6 luni ale termenului de perimare.

În speță,

decesul reclamantului M.D. a intervenit la data de 12 martie 2009, în primele 6

luni ale cursului perimării, iar nu în ultimele 6 luni ale termenului de

perimare, așa cum prevede art. 250 alin. (2) C. proc. civ., adică în perioada

23 martie 2009 - 23 septembrie 2009, când s-a repus cauza pe rol din oficiu.

În consecință,

față de considerentele reținute, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin (1)

teza I C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta G.E.

și, cu aplicarea și a art. 296 C. proc. civ., va modifica decizia recurată în

sensul admiterii apelurilor declarate de pârâții G.E. și Primăria com. Crușeț

prin primar împotriva sentinței nr. ll din data de 19 ianuarie 2010 a

Tribunalului Gorj, secția civilă. Va schimba, în tot sentința și, în consecință,

va constata perimată cererea de

chemare în judecată

formulată de reclamantul M.D., continuată de moștenitorii M.E. și M. (S. ) R.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de pârâta G.E. împotriva Deciziei nr. 93 din data de 6

decembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

Modifică

decizia în sensul că:

Admite

apelurile declarate de pârâții G.E. și Primăria com. Crușeț prin primar

împotriva sentinței nr. 11 din data de 19 ianuarie 2010 a Tribunalului Gorj, secția

civilă.

Schimbă,

în tot, sentința.

Constată

perimată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M.D.,

continuată de moștenitorii M.E. și M. (S. ) R.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 4 noțembrie 2014.