ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5020/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 3 ianuarie 2006, a fost înregistrată sub nr. 99/2006 la Curtea de Apel Cluj, plângerea formulată, potrivit art. 278 1 C. proc. pen., de petiționarul V.C., împotriva rezoluțiilor: 1. nr. 222/P/2003 din 16 mai 2004 dată în dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj; 2. nr. 68/P/2005 din 20 iunie 2005 dată în dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj și 3. 861/II/2/2005 din 6 iulie 2005 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 861/II/2/2005. Petiționarul a solicitat desființarea rezoluției nr. 222/P/2003 din 26 mai 2004 și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj pentru cercetarea numiților S.D.I.

și P.A., vinovați de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 din același cod. A mai solicitat desființarea rezoluțiilor 68/P/2005 și 861/II/2/2005 adoptate în dosarele cu același număr de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și trimiterea cauzei la parchet pentru începerea urmăririi penale față de ofițerii de poliție O.I., C.T. și A.M., vinovați de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, 248 și 264 C. pen. Prin sentința penală nr. 112/2006 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, plângerea a fost respinsă. Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut și motivat următoarele: Petiționarul a fost angajat la SC G.C.

Sălaj în calitate de inginer mecanic. Prin decizia nr. 23 din 30 august 2001, contractul de muncă al petiționarului a fost desfăcut în baza art. 130 lit. a) C. muncii, contestația formulată de V.C. a fost respinsă prin sentința nr. 781 din 7 decembrie 2001 a Tribunalului Sălaj, instanța reținând că măsura desfacerii contractului de muncă a fost legală. Petiționarul nemulțumit, a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, împotriva numiților S.D.I. și P.A. reclamând că aceștia i-au desfăcut contractul de muncă în mod abuziv, că au efectuat cheltuieli de protocol nejustificate, au folosit banii societății pentru deplasări nejustificate în străinătate iar făptuitorul S. a folosit muncitorii de la societate în interes propriu.

Prin rezoluția nr. 222/ P din 26 mai 2004 dată în dosarul nr. 222/P/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de S.I.D. și P.A., în temeiul art. 249 C. proc. pen., raportat la art. 11 pct. 1 lit. b) și art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. Petiționarul V.C. a făcut plângere potrivit art. 278 1 C. proc. pen., plângere respinsă prin sentința penală nr. 826 din 10 noiembrie 2004 a Judecătoriei Zalău, rămasă definitivă la 22 decembrie 2004 când prin decizia nr. 173 din aceeași dată pronunțată în dosarul nr. 2770/2004 al Tribunalului Sălaj, secția penală, recursul a fost respins ca nefondat. Nemulțumit de soluțiile date în aceste cauze, V.C.

s-a adresat cu plângere împotriva ofițerilor de poliție O.I., C.T. și A.M. susținând că prin modul în care au efectuat cercetările în dosarul 222/P/2003 au favorizat pe S.D.I. și P.A. și astfel i-au produs o vătămare lui și implicit societății al cărei angajat a fost. Prin rezoluția nr. 68/ P din 20 iunie 2005 adoptată în dosarul cu același număr al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (1) și art. 10 alin. (1) lit. a) și d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de ofițerii de poliție O.I., C.T. și A.M. pentru infracțiunile prevăzute de art. 246, 248 și 264 C. pen. Plângerea împotriva acestei rezoluții adresată procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj a fost respinsă prin rezoluția nr. 861/II/2 din 6 iulie 2005. Nemulțumit și de această soluție, petiționarul V.C.

s-a adresat cu plângere, instanței. Referitor la capătul de plângere împotriva soluției, adoptată la 6 mai 2004, în dosarul nr. 222/P/2003, curtea a motivat că nu poate fi examinată deoarece petiționarul a uzat de căile legale prevăzute de art. 278 1 , sentința penală nr. 826 din 10 noiembrie 2004 rămasă definitivă la 22 decembrie 2004 prin respingerea recursului făcând ca în cauză să existe autoritate de lucru judecat. În ce privește capătul de cerere referitor la nelegalitatea și netemeinicia rezoluțiilor nr. 68/P/2005 și 861/II/2/2005 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj s-a reținut și motivat că din actele și lucrările dosarului rezultă că polițiștii care au efectuat cercetări nu au luat măsuri și nu au efectuat acte și activități care să întrunească elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 246, 248 și 264 C. pen.

Împotriva sentinței a declarat recurs petiționarul V.C. Prin motivele de recurs, scrise și precizările depuse în scris, petiționarul a cerut casarea sentinței, desființarea rezoluțiilor procurorului și trimiterea dosarului la organele de urmărire penală pentru începerea urmăririi penale față de făptuitorii P.A. și S.D.I. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals material și înscrisuri oficiale și abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzute și pedepsite de art. 288 și 248 C. pen., și față de făptuitorii O.I., comisar de poliție pentru infracțiunea de favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen., N.Șt., fost vicepreședinte al Consiliului județean Sălaj pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 10 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 și V.C.

pentru infracțiunea prevăzută de art. 248 C. pen. A susținut în esență că: - în sentință se face mențiunea că a lipsit la dezbateri, lucru neadevărat deoarece a participat la toate chemările; - la data de 14 februarie 2006 prezent în instanță nu i s-a dat posibilitatea să-și prezinte motivele de nemulțumire față de soluțiile adoptate de procuror dezbaterile durând 4-5 minute; - lucrătorii de poliție nu au ținut cont de probele prezentate de el și au avut în vedere doar acte nelegale sau false; - nu s-a efectuat expertiza tehnică a utilajelor achiziționate; - persoanele audiate P.Z. și S.V. au declarat mincinos pentru a-l ajuta pe S.D.I.; - nu au fost audiați martori cu care să se facă dovada că muncitorii de la societatea comercială au efectuat lucrări în interesul lui S.D.I.

Recursul este nefondat. Pentru judecarea plângerii formulată de petiționar s-a stabilit termen de judecată la 31 ianuarie 2006 când în prezența părților s-a dispus atașarea dosarelor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj nr. 222/P/2003; 68/P/2005 și 861/II/2/2005 și 929/II/2/2004 în care au fost date rezoluțiile împotriva cărora V.C. a făcut plângere conform art. 278 1 C. proc. pen. Cauza a fost amânată la 7 februarie 2006, termen la care s-a prezentat petiționarul și intimații făptuitori P.A. și C.T. La termenul din 7 februarie 2006 s-a trecut la dezbateri, părțile pe rând și procurorul având cuvântul, aceste aspecte rezultă din încheierea de ședință din aceeași dată. În deliberare instanța a constatat că este necesară amânarea pronunțării și a acordat termen la 14 februarie și 21 februarie 2006. În practicaua încheierii din 14 februarie 2006 și a sentinței penale nr. 12/21 februarie 2006 s-a făcut mențiunea corespunzătoare realității că părțile au lipsit.

Modul de a proceda al instanței este legal și sub acest aspect critica formulată este nefondată. Înalta Curte, examinând hotărârea pronunțată în cauză, sub aspectele invocate de petent cât și din oficiu conform dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul formulat nu este fondat, sentința primei instanțe fiind legală și temeinică. Aspectele reclamate de petiționar cu privire la infracțiunile săvârșite de P.A. și S.D.I., acelea de abuz în serviciu prevăzute de art. 246 și 248 C. pen., au format obiectul dosarului 222/P/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj iar prin rezoluția din 26 mai 2004, în temeiul art. 249, art. 11 pct. 1 lit. b) și art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc.

pen., s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților S.D.I. și P.A. pentru infracțiunile reclamate. Împotriva rezoluției 222/ P din 6 mai 2004 a făcut plângere în condițiile art. 278 1 C. proc. pen., V.C., plângere respinsă prin sentința penală nr. 826 din 10 noiembrie 2004 sentință rămasă definitivă prin respingerea recursului prin decizia penală nr. 173 din 22 decembrie 2004 a Tribunalului Sălaj. Având în vedere autoritatea de lucru judecat, în mod corect prima instanță a hotărât că în legătură cu acele fapte plângerea nu poate fi examinată pe fond.

În același sens sunt și dispozițiile art. 278 1 pct. 11, potrivit cărora în situația prevăzută în alin. (8) lit. a), persoana în privința căreia instanța prin hotărâre definitivă, a decis că nu este cazul să se înceapă ori să se redeschisă urmărirea penală nu mai poate fi urmărită pentru aceeași faptă, afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală și nu a intervenit unul din cazurile prevăzute în art. 10. Având în vedere susținerea potrivit căreia petiționarul a reușit să procure înscrisuri necunoscute de organele de urmărire penală și nici de instanță din care rezultă că P.A. ar fi săvârșit infracțiunile prevăzute de art. 248 și 288 C. pen., nimic nu-l împiedică având în vedere dispozițiile art. 278 1 alin. (1 1 ) C. proc.

pen., să facă o nouă plângere. Critica privind soluția adoptată cu privire la lucrătorii de poliție C.T. și O.I., care au instrumentat cauza privind pe numiții P.A. și S.D.I. este și ea nefondată. Potrivit art. 200 C. proc. pen., urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii, pentru a se constata dacă este cazul să se dispună trimiterea în judecată. În vederea realizării acestui obiectiv legea a prevăzut regulile de desfășurare a acestei faze a procesului penal. Organul competent sesizat prin unul din modurile reglementate de art. 221 C. proc. pen., efectuează acte premergătoare și de urmărire penală.

În anumite situații actele premergătoare, care au ca scop clarificarea datelor referitoare la infracțiunea cu care a fost sesizat organul de urmărire penală, pot conduce la existența unora din cazurile prevăzute de art. 10 C. proc. pen., în care punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată cum este și în speța de față. Astfel, constatând că în cauză nu există indicii de săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului de către C.T. și O.I., în mod corect prima instanță a dispus respingerea plângerii formulată de petiționar împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 68/ P din 20 iunie 2005 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, soluție menținută.

Soluționând cauzele în care petiționarul era parte, soluțiile acestora fiind confirmate și menținute de procurorii cărora le-au fost repartizate aceste cauze, intimații au efectuat acte de competența lor, atribuite prin lege, fără însă a se putea reține în sarcina acestora vreun abuz sau acte de favorizare a infractorului care să fi condus la vătămarea drepturilor și intereselor recurentului. Se constată că intimații au instrumentat cauza cu respectarea dispozițiilor legale care guvernează desfășurarea procesului penal, cum de altfel a reținut corect și a motivat și prima instanță, iar în cauză nu există indicii din care să rezulte că aceștia au săvârșit o faptă penală. În consecință, având în vedere considerentele expuse Înalta Curte, constatând că recursul este nefondat, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., îl va respinge ca atare. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul V.C. împotriva sentinței penale nr. 12 din 21 februarie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 60 lei, cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 septembrie 2006.