ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5020/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La 3 ianuarie 2006, a fost înregistrată sub nr. 99/2006 la Curtea de Apel Cluj, plângerea formulată, potrivit art. 278

1

C. proc. pen., de petiționarul V.C., împotriva rezoluțiilor:

dată în dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj;

dată în dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj și

dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj în

dosarul nr. 861/II/2/2005.

Petiționarul a solicitat desființarea

rezoluției nr. 222/P/2003 din 26 mai 2004 și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj pentru cercetarea numiților S.D.I. și P.A.,

vinovați de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 din același cod.

A mai solicitat desființarea

rezoluțiilor 68/P/2005 și 861/II/2/2005 adoptate în dosarele cu același număr

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și trimiterea cauzei la parchet

pentru începerea urmăririi penale față de ofițerii de poliție O.I., C.T. și A.M.,

vinovați de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, 248 și 264 C. pen.

Prin sentința penală nr. 112/2006

pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, plângerea a fost

respinsă.

Pentru a hotărî astfel prima

instanță a reținut și motivat următoarele:

Petiționarul a fost angajat la SC G.C. Sălaj în calitate de inginer mecanic.

Prin decizia nr. 23 din 30 august

2001, contractul de muncă al petiționarului a fost desfăcut în baza art. 130 lit.

a) C. muncii, contestația formulată de V.C. a fost respinsă prin sentința nr. 781

din 7 decembrie 2001 a Tribunalului Sălaj, instanța reținând că măsura

desfacerii contractului de muncă a fost legală.

Petiționarul nemulțumit, a formulat plângere

la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, împotriva numiților S.D.I. și P.A. reclamând

că aceștia i-au desfăcut contractul de muncă în mod abuziv, că au efectuat

cheltuieli de protocol nejustificate, au folosit banii societății pentru

deplasări nejustificate în străinătate iar făptuitorul S. a folosit muncitorii

de la societate în interes propriu.

Prin rezoluția nr. 222/ P din 26 mai

2004 dată în dosarul nr. 222/P/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Cluj s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de S.I.D. și P.A., în temeiul

art. 249 C. proc. pen., raportat la art. 11 pct. 1 lit. b) și art. 10 alin. (1)

lit. d) C. proc. pen.

Petiționarul V.C. a făcut plângere

potrivit art. 278

1

C. proc. pen., plângere respinsă prin sentința

penală nr. 826 din 10 noiembrie 2004 a Judecătoriei Zalău, rămasă definitivă la

22 decembrie 2004 când prin decizia nr. 173 din aceeași dată pronunțată în

dosarul nr. 2770/2004 al Tribunalului Sălaj, secția penală, recursul a fost

respins ca nefondat.

Nemulțumit de soluțiile date în

aceste cauze, V.C. s-a adresat cu plângere împotriva ofițerilor de poliție O.I.,

C.T. și A.M. susținând că prin modul în care au efectuat cercetările în dosarul

222/P/2003 au favorizat pe S.D.I. și P.A. și astfel i-au produs o vătămare lui

și implicit societății al cărei angajat a fost.

Prin rezoluția nr. 68/ P din 20

iunie 2005 adoptată în dosarul cu același număr al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Cluj s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (1) și art. 10 alin.

(1) lit. a) și d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de ofițerii

de poliție O.I., C.T. și A.M. pentru infracțiunile prevăzute de art. 246, 248

și 264 C. pen.

Plângerea împotriva acestei

rezoluții adresată procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Cluj a fost respinsă prin rezoluția nr. 861/II/2 din 6 iulie 2005.

Nemulțumit și de această soluție,

petiționarul V.C. s-a adresat cu plângere, instanței.

Referitor la capătul de plângere

împotriva soluției, adoptată la 6 mai 2004, în dosarul nr. 222/P/2003, curtea a

motivat că nu poate fi examinată deoarece petiționarul a uzat de căile legale

prevăzute de art. 278

1

, sentința penală nr. 826 din 10 noiembrie 2004

rămasă definitivă la 22 decembrie 2004 prin respingerea recursului făcând ca în

cauză să existe autoritate de lucru judecat.

În ce privește capătul de cerere

referitor la nelegalitatea și netemeinicia rezoluțiilor nr. 68/P/2005 și

861/II/2/2005 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj s-a reținut și

motivat că din actele și lucrările dosarului rezultă că polițiștii care au

efectuat cercetări nu au luat măsuri și nu au efectuat acte și activități care

să întrunească elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 246,

248 și 264 C. pen.

Împotriva sentinței a declarat

recurs petiționarul V.C.

Prin motivele de recurs, scrise și

precizările depuse în scris, petiționarul a cerut casarea sentinței,

desființarea rezoluțiilor procurorului și trimiterea dosarului la organele de

urmărire penală pentru începerea urmăririi penale față de făptuitorii P.A. și S.D.I.

pentru săvârșirea infracțiunilor de fals material și înscrisuri oficiale și

abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzute și pedepsite de art. 288

și 248 C. pen., și față de făptuitorii O.I., comisar de poliție pentru infracțiunea

de favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen., N.Șt., fost vicepreședinte al Consiliului județean Sălaj pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 10 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 și V.C. pentru

infracțiunea prevăzută de art. 248 C. pen.

A susținut în esență că:

- în sentință se face mențiunea că a

lipsit la dezbateri, lucru neadevărat deoarece a participat la toate chemările;

- la data de 14 februarie 2006

prezent în instanță nu i s-a dat posibilitatea să-și prezinte motivele de

nemulțumire față de soluțiile adoptate de procuror dezbaterile durând 4-5

minute;

- lucrătorii de poliție nu au ținut

cont de probele prezentate de el și au avut în vedere doar acte nelegale sau

false;

- nu s-a efectuat expertiza tehnică

a utilajelor achiziționate;

- persoanele audiate P.Z. și S.V. au

declarat mincinos pentru a-l ajuta pe S.D.I.;

- nu au fost audiați martori cu care

să se facă dovada că muncitorii de la societatea comercială au efectuat lucrări

în interesul lui S.D.I.

Recursul este nefondat.

Pentru judecarea plângerii formulată

de petiționar s-a stabilit termen de judecată la 31 ianuarie 2006 când în

prezența părților s-a dispus atașarea dosarelor Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Cluj nr. 222/P/2003; 68/P/2005 și 861/II/2/2005 și 929/II/2/2004 în

care au fost date rezoluțiile împotriva cărora V.C. a făcut plângere conform art.

278

1

C. proc. pen. Cauza a fost amânată la 7 februarie 2006, termen

la care s-a prezentat petiționarul și intimații făptuitori P.A. și C.T.

La termenul din 7 februarie 2006 s-a

trecut la dezbateri, părțile pe rând și procurorul având cuvântul, aceste

aspecte rezultă din încheierea de ședință din aceeași dată. În deliberare

instanța a constatat că este necesară amânarea pronunțării și a acordat termen

la 14 februarie și 21 februarie 2006. În practicaua încheierii din 14 februarie

2006 și a sentinței penale nr. 12/21 februarie 2006 s-a făcut mențiunea

corespunzătoare realității că părțile au lipsit. Modul de a proceda al

instanței este legal și sub acest aspect critica formulată este nefondată.

Înalta Curte, examinând hotărârea

pronunțată în cauză, sub aspectele invocate de petent cât și din oficiu conform

dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul

formulat nu este fondat, sentința primei instanțe fiind legală și temeinică.

Aspectele reclamate de petiționar cu

privire la infracțiunile săvârșite de P.A. și S.D.I., acelea de abuz în

serviciu prevăzute de art. 246 și 248 C. pen., au format obiectul dosarului

222/P/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj iar prin rezoluția

din 26 mai 2004, în temeiul art. 249, art. 11 pct. 1 lit. b) și art. 10 alin.

(1) lit. d) C. proc. pen., s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a

învinuiților S.D.I. și P.A. pentru infracțiunile reclamate.

Împotriva rezoluției 222/ P din 6

mai 2004 a făcut plângere în condițiile art. 278

1

C. proc. pen., V.C., plângere respinsă prin sentința penală nr. 826 din 10 noiembrie 2004

sentință rămasă definitivă prin respingerea recursului prin decizia penală nr. 173

din 22 decembrie 2004 a Tribunalului Sălaj. Având în vedere autoritatea de

lucru judecat, în mod corect prima instanță a hotărât că în legătură cu acele

fapte plângerea nu poate fi examinată pe fond.

În același sens sunt și dispozițiile

art. 278

1

pct. 11, potrivit cărora în situația prevăzută în alin.

(8) lit. a), persoana în privința căreia instanța prin hotărâre definitivă, a

decis că nu este cazul să se înceapă ori să se redeschisă urmărirea penală nu

mai poate fi urmărită pentru aceeași faptă, afară de cazul când s-au descoperit

fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală

și nu a intervenit unul din cazurile prevăzute în art. 10.

Având în vedere susținerea potrivit

căreia petiționarul a reușit să procure înscrisuri necunoscute de organele de

urmărire penală și nici de instanță din care rezultă că P.A. ar fi săvârșit

infracțiunile prevăzute de art. 248 și 288 C. pen., nimic nu-l împiedică având în vedere dispozițiile art. 278

1

alin. (1

1

) C. proc. pen.,

să facă o nouă plângere.

Critica privind soluția adoptată cu

privire la lucrătorii de poliție C.T. și O.I., care au instrumentat cauza

privind pe numiții P.A. și S.D.I. este și ea nefondată.

Potrivit art. 200 C. proc. pen., urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la

existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la stabilirea

răspunderii, pentru a se constata dacă este cazul să se dispună trimiterea în

judecată.

În vederea realizării acestui

obiectiv legea a prevăzut regulile de desfășurare a acestei faze a procesului

penal.

Organul competent sesizat prin unul

din modurile reglementate de art. 221 C. proc. pen., efectuează acte

premergătoare și de urmărire penală.

În anumite situații actele

premergătoare, care au ca scop clarificarea datelor referitoare la infracțiunea

cu care a fost sesizat organul de urmărire penală, pot conduce la existența

unora din cazurile prevăzute de art. 10 C. proc. pen., în care punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată cum este și în speța de

față.

Astfel, constatând că în cauză nu

există indicii de săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului de

către C.T. și O.I., în mod corect prima instanță a dispus respingerea plângerii

formulată de petiționar împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr.

68/ P din 20 iunie 2005 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj,

soluție menținută.

Soluționând cauzele în care

petiționarul era parte, soluțiile acestora fiind confirmate și menținute de

procurorii cărora le-au fost repartizate aceste cauze, intimații au efectuat

acte de competența lor, atribuite prin lege, fără însă a se putea reține în

sarcina acestora vreun abuz sau acte de favorizare a infractorului care să fi condus

la vătămarea drepturilor și intereselor recurentului.

Se constată că intimații au

instrumentat cauza cu respectarea dispozițiilor legale care guvernează

desfășurarea procesului penal, cum de altfel a reținut corect și a motivat și

prima instanță, iar în cauză nu există indicii din care să rezulte că aceștia

au săvârșit o faptă penală.

În consecință, având în vedere

considerentele expuse Înalta Curte, constatând că recursul este nefondat, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., îl va respinge ca

atare.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul V.C.

împotriva sentinței penale nr. 12 din 21 februarie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurentul petiționar la

plata sumei de 60 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5

septembrie 2006.