ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 286/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: A. Prin sentința penală nr. 85 din 9 septembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, în baza art. 278 1 C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul V.C. împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj din 15 aprilie 2008, confirmată prin rezoluția procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, din 27 mai 2008, fiind obligat petentul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului. Pentru a decide astfel, instanța de fond a reținut următoarele: 1. Prin plângerea penală formulată în cauză, petentul V.C. a solicitat desființarea rezoluției din 15 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj precum și a rezoluției din 27 mai 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj și trimiterea dosarului la D.N.A.

- Serviciul Teritorial Cluj pentru refacerea urmăririi penale, întrucât în cauză există indicii ale săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000. Prin rezoluția nr. 152/P/2008 din 15 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj s-a dispus, în baza art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de numitul F.F., inspector principal la S.I.F. al I.P.J. Sălaj, ofițer de poliție judiciară, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen., soluție ce a fost menținută prin respingerea plângerii de către procurorul general al Curții de Apel Cluj, prin rezoluția nr. 403/II/2/2008 din 27 mai 2008. Pentru a dispune astfel, procurorul a reținut că, la data de 12 martie 2008, sub nr. 90687 la I.G.P.R., s-a înregistrat plângerea numitului V.C.

împotriva inspectorului de poliție F.F. din cadrul I.P.J. Sălaj, prin care petentul critică modul în care intimatul a efectuat cercetări în dosarul nr. 195/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău. Plângerea a fost trimisă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău unde a fost înregistrată sub nr. 500/II/6/2008, transpusă la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, unde a fost înregistrată sub nr. 111/II/6/2008. Din actele premergătoare efectuate în cauză, a rezultat că inspectorul principal de poliție F.F. a întocmit referat cu propunere de a nu se începe urmărirea penală în dosarul nr. 195/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău. Din cuprinsul referatului a rezultat că numitul V.C., fost inginer mecanic la SC G.C.

SA Sălaj până în anul 2001 când a fost disponibilizat, a depus o plângere penală împotriva directorului general, S.D. și al directorului tehnic, P.A. de la G.C. Sălaj, acuzându-i de mai multe ilegalități. Dosarul a fost soluționat cu soluție de netrimitere în judecată, soluție care a fost atacată de către numitul V.C. prin toate căile de atac prevăzute de lege, inclusiv cu plângeri împotriva organelor de cercetare penală ce au instrumentat cauzele, în final pronunțându-se decizia nr. 5020 din 5 septembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. În data de 19 ianuarie 2007, numitul V.C. a depus o nouă plângere penală împotriva foștilor directori de la G.C. Sălaj, invocând existența unor probe noi, în sensul art. 278 1 alin. (11) C. proc.

pen., formându-se dosarul penal nr. 195/P/2007. În urma cercetărilor efectuate de I.P.J. Sălaj – S.I.F., prin referatul nr. P/700074 din 11 iunie 2007, întocmit de către inspector principal F.F., s-a propus neînceperea urmăririi penale. Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău, prin rezoluția din 25 iulie 2007, dată în dosarul 195/P/2007, a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale, soluție comunicată numitului V.C. În urma verificărilor, s-a stabilit că numitul V.C. nu a făcut plângere împotriva acestei soluții. În raport de această situație de fapt și având în vedere că organele de poliție doar propun o soluție la finalizarea cercetărilor, adoptarea acesteia intrând în responsabilitatea procurorului, s-a concluzionat că nu se poate reține în sarcina organelor de penală instrumentarea defectuoasă a cauzei, atâta timp cât procurorul a confirmat soluția.

Așa cum deja s-a arătat, numitul V.C. nu a făcut plângere împotriva soluției adoptate în dosarul nr. 195/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău. 2. Instanța investită cu plângerea formulată în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., a reținut că petentul a înțeles să formuleze plângere doar împotriva făptuitorului F.F., rezoluția procurorului din 15 aprilie 2008 precum și cea din 27 mai 2008 mărginindu-se, în mod corect, la a examina plângerea petentului în aceste limite. Împrejurarea că ulterior, petentul a precizat că înțelege să formuleze plângere și împotriva procurorului care a confirmat soluția nu este relevantă și nu poate conduce la examinarea acestui aspect, instanța fiind datoare sa examineze rezoluția procurorului prin prisma plângerii inițiale formulate de petent.

În aceste limite, instanța de fond a constatat că în cauză nu există indicii ale săvârșirii de către făptuitorul F.F. a infracțiunii de abuz în serviciu, constând în aceea că în mod defectuos a întocmit referatul cu propunere de neîncepere a urmăririi penale, întrucât, așa cum s-a reținut în cuprinsul rezoluției atacate, în conformitate cu dispozițiile art. 228 C. proc. pen., dacă din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate după primirea plângerii sau denunțului rezultă unul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute de art. 10, cu excepția cazului prevăzută la lit. b 1 ), organul de urmărire penală înaintează procurorului actele încheiate cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală.

În cazul în care procurorul este de acord cu propunerea, o confirmă prin rezoluție motivată, comunicând rezoluția și persoanei care a făcut plângerea. Cum în cauză propunerea organului de poliție a fost confirmată prin rezoluția procurorului, nu se poate reține ca făptuitorul a instrumentat în mod defectuos, dosarul neexistând indicii ale săvârșirii vreunei fapte prevăzute de legea penală. Pentru aceste considerente, apreciind că rezoluția pronunțată în cauză este legală și temeinică, instanța de fond a respins ca nefondată plângerea formulată în cauză. B. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs petentul V.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând criticile din plângerea penală și plângerea adresată instanței în baza art. 278 1 C. proc.

pen. și arătând în pus că judecătorul fondului a mai soluționat această cauză și la data de 21 februarie 2006 și, întrucât nu s-a afișat componența completului, a fost în imposibilitate să formuleze o cerere de recuzare. Examinând recursul declarat de petent sub toate aspectele, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat. Instanța de fond a constatat că situația de fapt reținută de procuror corespunde actelor premergătoare administrate în prezenta cauză și că acesta a apreciat în mod corect că activitățile desfășurate de intimat nu întrunesc elemente constitutive ale infracțiunii reclamate prin plângerea penală. Într-adevăr, din actele premergătoare efectuate de procuror nu rezultă nici un indiciu în legătură cu exercitarea abuzivă a atribuțiilor de serviciu de către intimatul F.F., inspector principal la S.I.F.

al I.P.J. Sălaj, ofițer de poliție judiciară, în scopul prejudicierii intereselor procesuale ale petentului V.C., simplul fapt că acesta a întocmit un referat cu propunerea de neîncepere a urmăririi penale, ce a fost supus cenzurii procurorului care supraveghea urmărirea penală, neputând constitui temei al tragerii la răspundere penală. De altfel, petentul nu a înțeles să formuleze plângere la instanța, în temeiul dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen., ceea ce ar însemna că activitatea de cercetare efectuată de intimatul F.F., finalizată prin rezoluția nr. 195/P/2007 din 25 iulie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău, nu l-a nemulțumit.

Or, atâta vreme cât petentul nu a înțeles să exercite căile de atac prevăzute de lege în procedura plângerii împotriva soluțiilor procurorului, sau a pierdut termenul prevăzut de lege, este nefiresc să încerce pe calea plângerii penale împotriva organului de cercetare penală o reformare a soluției care, în fapt, l-a nemulțumit. Sub un alt aspect, susținerea că judecătorul fondului s-a pronunțat anterior în această cauză este nereală, întrucât în cauza soluționată în anul 2006 nu s-a cercetat activitatea intimatului F.F., acesta întocmind referatul nr. P/700074/2007 abia la data de 11 iunie 2007. Cum cauza anterioară a vizat alte persoane și alt stadiu al cercetării penale a acestor persoane, nu se poate susține cu temei că judecătorul fondului ar fi soluționat anterior aceeași cauză.

În raport de aceste considerente, susținerea petentului cum că la data judecării prezentei cauze în fond nu s-a afișat compunerea completului de judecată pentru a putea să formuleze cerere de recuzare, pe lângă faptul că nu poate fi verificată, nu prezintă relevanță, pentru motivele deja arătate. Ca atare, pentru toate aceste considerente, constatând că atât rezoluția procurorului cât și sentința pronunțată în cauză sunt legale și temeinice, văzând și dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod, va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul V.C., împotriva sentinței penale nr. 85 din 09 septembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 ianuarie 2009.